Incompatibilitatea medicului legist. Expertiza medico-legala

In baza art. 83 C. pen. a fost revocata suspendarea conditionata a executarii pedepsei de 1 an inchisoare, aplicata prin sentinta penala nr. 185/31.01.2005 a Judecatoriei Baia Mare, care a fost cumulata cu pedeapsa stabilita si s-a dispus ca inculpatul sa execute pedeapsa de 1 an si 4 luni inchisoare, fiindu-i interzisa totodata si exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. a teza a II-a si lit. b C. pen..
Pentru a pronunta aceasta solutie, prima instanta a retinut ca la data de 07.10.2007, dupa ce a consumat bauturi alcoolice in restaurantul "Crenguta" din Baia Mare, in jurul orelor 18,30, inculpatul M.V.G. s-a urcat la volanul autoturismului marca Daewoo Tico, cu numar de inmatriculare AB-12-CDE, pe care l-a condus pe B-dul Bucuresti si fiind oprit de organele de politie, s-a constatat ca avea o concentratie de 0,71 mg/l alcool pur in aerul expirat. Ulterior, in urma recoltarii de probe biologice s-a constatat ca inculpatul avea in sange o imbibatie alcoolica de 1,35gr%0 la ora 18,40 si de 1,25 gr.%0 la ora 19,40.
In raport de aceste aspecte, instanta de fond a retinut ca fapta inculpatului de a conduce un autoturism pe drumurile publice avand in sange o imbibatie alcoolica ce depaseste limita legala, intruneste elementele constitutive ale infractiunii prev. de art. 87 alin. 1 din OUG nr. 195/2002, cu aplicarea art. 37 lit. a C. pen. si, dand eficienta prevederilor art. 74 lit. a, c C. pen. si art. 76 lit. d C. pen., i-a aplicat acestuia pedeapsa de 4 luni inchisoare.
Totodata, retinand ca inculpatul a savarsit fapta in termenul de incercare stabilit prin sentinta penala nr. 185/31.01.2005 a Judecatoriei Baia Mare, instanta a dispus in baza art. 83 C. pen. revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei de 1 an inchisoare aplicata prin aceasta sentinta si a dispus executarea cumulata a acestor pedepse.
Prin decizia penala nr. 193/A/29.10.2008 a Tribunalului Maramures, in temeiul art. 379 pct. 1 lit. b C. proc. pen., a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul M.V.G. impotriva sentintei penale nr. 1481/26.06.2008 a Judecatoriei Baia Mare, retinandu-se ca prima instanta a retinut o situatie de fapt conforma cu realitatea si a facut o corecta aplicare a dispozitiilor legale incidente in cauza.
Ulterior, prin decizia penala nr. 41/R/21.01.2009 a Curtii de Apel Cluj a fost admis recursul declarat de inculpat si s-a dispus casarea deciziei penale nr. 193/29.10.2008 a Tribunalului Maramures, cauza fiind trimisa aceleiasi instante pentru rejudecarea apelului.
Instanta de control judiciar a retinut ca Tribunalul, desi la termenul de judecata din 01.10.2008 a repus cauza pe rol in vederea efectuarii unei expertize medico-legale de calcul retroactiv al alcoolemiei, ulterior, la termenul de judecata din data de 23.10.2008 a revenit asupra acestei probe, in conditiile in care, la judecarea cauzei in fond a fost avuta in vedere o expertiza medico-legala similara efectuata anterior inceperii urmaririi penale si care nu avea in consecinta valoarea unui mijloc de proba .
In raport de aceste aspecte, s-a dispus casarea deciziei atacate si trimiterea cauzei pentru rejudecarea apelului, instanta urmand sa dispuna efectuarea unei expertize medico-legale privind calculul retroactiv al alcoolemiei la nivelul IML Cluj.
In procedura de rejudecare, la dosarul cauzei a fost depus raportul de expertiza medico-legala nr. 2301/IX/d/115 din 27.05.2009 intocmit de IML Cluj-Napoca.
Inculpatul M.V.G. a solicitat de asemenea, efectuarea unui supliment de expertiza, aratand ca datele avute in vedere la intocmirea primei probe stiintifice, nu coincid cu cele pe care le-a precizat in fata instantei de apel.
La termenul de judecata din data de 27.10.2008, instanta a respins cererea in probatiune formulata de apelantul-inculpat, avand in vedere ca intregul dosar a fost pus la dispozitia IML Cluj Napoca in vederea efectuarii expertizei medico-legale, iar modificarile variantelor si perioadelor de consum a bauturilor alcoolice de catre inculpat nu se coroboreaza cu celelalte probe administrate in cauza.
Prin decizia penala 180 din 3 noiembrie 2009 Tribunalul Maramures, a respins ca nefondat apelul inculpatului.
Decizia instantei de apel a fost atacata cu recurs de catre inculpatul M.V.G. care a solicitat in principal admiterea recursului, casarea hotararii tribunalului si implicit a sentintei judecatoriei, retinerea dosarului spre rejudecare de catre Curte, conform art. 38515 pct. 2 lit. d C. proc. pen.fiind incident cazul de casare prev. de art. 38519 pct. 18 C. proc. pen. si a se solicita IML Cluj Comisia de avizare un aviz asupra celor acte medico-legale efectuate in dosar, de catre acelasi medic legist dr. D.P.D., apreciindu-se ca doctorul care a intocmit primul raport de expertiza medico-legala nu putea face parte din comisia care a redactat al doilea act medico-legal ce-l privea pe acelasi inculpat.
Pe cale de consecinta, avizarea comisiei trebuie sa se refere la concluziile uneia din cele doua probe stiintifice depuse la dosar, care reflecta adevarul obiectiv in cauza.
Daca se va trece peste aceasta aparare, inculpatul a solicitat in subsidiar, aplicarea art. 181 C. pen.respectiv instanta de recurs sa aprecieze ca in speta sunt incidente prevederile art. 10 lit. b1 rap. la art. 11 pct. 2 lit. a C. proc. pen.si a dispune achitarea sa pe lipsa pericolului social al faptei si faptuitorului.
Curtea examinand recursul promovat prin prisma motivelor invocate, ajunge la urmatoarele constatari:
La fila 3 din dosarul u.p.exista rezolutia de incepere a urmaririi penale fata de inculpat la data de 19 noiembrie 2007, prima expertiza medico-legala de calcul retroactiv al alcoolemiei fiind efectuata la 18 ianuarie 2008, deci, dupa inceperea urmaririi penale si nicidecum in faza actelor premergatoare.
Corespunde realitatii ca actul stiintific a fost intocmit de doctorul D.P.D.
In fata instantei de apel la 27 mai 2009 a fost efectuat un nou raport de expertiza medico-legala de calcul retroactiv al alcoolemiei, intocmit de acelasi medic legist.
De remarcat, ca din punct de vedere medico-legal nu exista prin prisma O.G.R. nr. 1/2000 privind organizarea activitatii si functionarea IML si a Regulamentului de aplicare al acesteia nici un caz de incompatibilitate a medicului legist, prin prisma art. 10 din actul normativ mai sus mentionat. Astfel, prima proba stiintifica a fost intocmita la solicitarea inculpatului de la fila 9 dos.u.p., care a contestat valoarea alcoolemiei precizata prin buletinul de analiza toxicologica depus la fila 12.
In aceste conditii, s-a intocmit primul raport de expertiza medico-legala, medicul de specialitate exprimandu-si opinia conform concluziilor atasate la fila 24 dos. u. p.
Cea de a doua expertiza s-a intocmit tot ca urmare a solicitarii inculpatului, dar intr-un alt ciclu procesual, al apelului derulat in fata Tribunalului Maramures. In aceste conditii, din punct de vedere medico-legal noua expertiza a fost efectuata de acelasi medic legist, apreciindu-se ca este un nou act, intocmit pe baza declararii unui alt consum de bauturi alcoolice, astfel ca statuarile, concluziile primei expertize, nu puteau sa le influenteze pe cele din noul act medico-legal, nefiind intrunite cerintele art. 10 din O.G.R.nr. 1/2000 privind incompatibilitatea expertilor medico-legali.
Asadar, primul motiv de recurs nu poate fi primit, nefiind intemeiat.
Alcoolemia de 1,41 00/0 desi este suficienta prin ea insasi pentru condamnarea inculpatului, poate fi interpretata intr-un context mai larg intrucat pericolul social nu rezulta doar din expunerea pur si simplu a cifrelor ce exprima alcoolemia, ci din faptul ca aceasta duce, cand este cazul, la o stare virtual periculoasa prin ea insasi, motiv pentru care legiuitorul a si prevazut ca infractiune distincta o fapta nu doar probata prin cifre, ci constatata clinic, in teza a II-a a textului incriminator.
Desigur ca in situatia cand starea exprimata cifric este insotita si de o evidenta situatie sanitara alterata, constatabila clinic, nu mai este loc de interpretarea imprejurarii, ca respectiva stare ar fi lipsita de pericol social. Dar, in speta tocmai datorita constatarii urmarilor clinice, se poate aprecia ca prezentand pericol social fapta comisa de inculpat.
Referitor la aplicarea art. 181 C. pen. curtea retine ca la stabilirea in concret a gradului de pericol social se tine seama de modul si mijloacele de savarsire a faptei, de scopul urmarit, de imprejurarile in care a fost comisa, de urmarea produsa, precum si de persoana si conduita infractorului.
Atunci cand se apreciaza daca fapta savarsita prezinta sau nu gradul de pericol social al unei infractiuni, trebuie sa se aiba in vedere, printre altele, daca urmarile faptei sunt reduse.
De altfel, sanctiunea aplicata, penala sau cu caracter administrativ, isi poate indeplini functiile care-i sunt atribuite in vederea realizarii scopului sau si al legii, numai in masura in care corespunde gravitatii faptei, potentialului de pericol social pe care-l prezinta in mod real, persoana infractorului, cat si atitudinii acestuia de a se indrepta sub influenta masurii luate fata de el.
In speta, fapta inculpatului nu intruneste conditiile cerute de art. 181 C. pen.
Astfel, in aprecierea gradului de pericol social concret, nu se poate face abstractie de circumstantele reale in care s-a comis fapta .
Or, din probe rezulta ca inculpatul a condus pe drumurile publice autoturismul personal in timp ce avea in sange o imbibatie alcoolica de 1,41 gr.%o, dupa ce in prealabil in anul 2005 a fost condamnat definitiv tot pentru o fapta similara, in privinta careia a beneficiat de suspendare conditionata, infractiunea din prezentul dosar fiind savarsita in cursul termenului de incercare .
Actiunea de conducere a unui autovehicul pe un drum public, de catre o persoana avand in sange o imbibatie alcoolica ce depaseste limita legala, sau aflata in stare de ebrietate, are intotdeauna ca rezultat o stare de pericol pentru securitatea circulatiei rutiere, care constituie obiectul ocrotirii penale. Acest pericol este inseparabil legat de materialitatea faptei, indiferent de imprejurarile in care s-ar comite aceasta.
Este vorba, deci, de un pericol abstract, implicat in mod necesar de savarsirea actiunii constitutive, si nu concret, cum ar rezulta, in fiecare caz in parte, din circumstantele in care a avut loc savarsirea faptei si din urmarile produse ori care s-ar fi putut produce pentru persoane sau bunuri .
Fiind implicat in mod necesar de elementul material al infractiunii, rezultatul - starea de pericol pentru traficul rutier - nu trebuie dovedit; el exista in aceeasi masura in care exista si actiunea constitutiva a faptei penale.
Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul cu o imbibatie alcoolica peste limita legala, are ca rezultat o stare de pericol pentru siguranta circulatiei rutiere. Aceasta urmare este inerenta elementului material al infractiunii si se produce in momentul in care punerea in miscare si deplasarea autovehiculului dobandeste semnificatia unei "conduceri" pe drumurile publice a acestuia. In acel moment are loc si consumarea infractiunii.
Instanta apreciaza ca mobilul sau scopul ce sta la baza comiterii faptei este indiferent pentru existenta infractiunii, dar el poate constitui un element de apreciere in operatia de individualizare judiciara a sanctiunii.
Sub aspectul circumstantelor personale, se constata ca inculpatul a dat dovada de sinceritate.
Din copia fisei de cazier, rezulta ca acesta este recidivist, in anul 2005 fiind condamnat definitiv pentru o fapta similara, ceea ce dovedeste o perseverenta infractionala deosebita in comiterea acestui gen de infractiuni .
In fine, infractiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul avand in sange o imbibatie alcoolica de 1,41 gr.%o, este o infractiune de pericol, acest pericol constand tocmai in aceea ca legea a stabilit ca, a conduce un autovehicul cu o alcoolemie de o anumita valoare, constituie infractiune si nu contraventie. Pericolul unei astfel de fapte este obiectiv, legal, si efectiv. Asa incat, a considera ca o astfel de fapta este lipsita de pericolul social al unei infractiuni, ar insemna ca se adauga la lege, scotandu-se din sfera penalului ceea ce insasi legea stabileste a fi infractiune .
Considerarea lipsei de pericol social al unei infractiuni poate fi retinuta numai in cazul infractiunilor de rezultat, situatie in care pericolul social are o arie mai vasta, cu elemente multiple de apreciere a acestuia. Aceasta, spre deosebire de infractiunile de pericol, ca si in speta, cand acest pericol exista fara dubiu.
In concluzie, atata vreme cat inculpatul a condus autoturismul avand in sange o imbibatie alcoolica cu mult peste limita legala 1,41 gr la mie, intr-o zona cu o circulatie intensa, la o ora de varf, ar fi gresita aprecierea instantei de recurs ca fapta comisa nu ar prezenta pericolul social al unei infractiuni, iar solutia de achitare cu aplicarea unei amenzi administrative pronuntata in baza art. 181 C. pen., ar fi netemeinica, tinand cont ca anterior inculpatul a fost condamnat tocmai pentru o fapta similara, beneficiind atunci de suspendarea conditionata a executarii pedepsei.
Asa fiind, recursul inculpatului a fost respins ca nefondat in baza art. 385 ind. 15 pct. 1 lit. b C. proc. pen.