Abandon de familie. Latura subiectiva

Prin sentinta penala nr. 3059 din 17 decembrie 2004, pronuntata de Judecatoria Buftea in dosar nr. 6908/2004, in temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. pr. pen. a achitat pe inculpata S.F. sub aspectul savarsirii infractiunii de abandon da familie prevazuta de art. 305 alin. (1) lit. c) C. pen.

A respins actiunea civila formulata de partea civila S.M. ca inadmisibila.

In temeiul art. 192 alin. (1) pct. 11 lit. b) C. pr. pen., a obligat partea civila S.M. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, in cuantum de 1.150.000 lei.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta de fond a retinut ca prin sentinta civila nr. 2349 din 17 septembrie 2003 pronuntata de Judecatoria Buftea, definitiva prin neapelare, minorele S.C.R. si S.E.A. au fost incredintate tatalui, S.M.

Prin aceeasi sentinta, inculpata a fost obligata la plata unei pensii de intretinere de 416.666 lei lunar in favoarea fiecarei minore, de la data introducerii actiunii - 22 aprilie 2003 si pana la majoratul fiecarui copil.

Inculpata nu si-a indeplinit aceasta obligatie, asa cum a rezultat din declaratiile partilor si din declaratiile martorilor L.I. si G.M.

Din declaratiile inculpatei coroborate cu declaratiile martorilor G.M. si S.I., instanta a retinut ca in perioada octombrie 2003-octombrie 2004, minora S.C.R. a fost intretinuta si ingrijita exclusiv de catre inculpata, iar cealalta minora - S.E.A. s-a aflat in grija tatalui minorelor - S.M.

Aceasta situatie de fapt a fost confirmata si prin referatul de ancheta sociala depus de inculpata la dosar, in copie .

Pentru a retine aceasta situatie de fapt, instanta a inlaturat, in parte, declaratia data de reprezentantul partilor vatamate si declaratia martorului L.I., intrucat sunt contradictorii, fiind infirmate de restul materialului probator administrat in cauza.

Astfel, desi reprezentantul partilor vatamate a afirmat ca minora S.C.R. a locuit cu inculpata numai in perioada vacantei de vara, martorul propus de aceasta a sustinut ca minora este luata de inculpata la un interval de cinci luni, iar referatul de ancheta sociala a probat faptul ca in mai 2004 (anterior vacantei de vara) minora locuia cu inculpata si totodata ceilalti martori audiati sustinand ca minora a fost ingrijita de inculpata in perioada octombrie 2003-octombrie 2004.

In raport de aceasta situatie de fapt, instanta, vazand dispozitiile art. 305 alin. (1) lit. c) C. pen., a apreciat ca, in drept, fapta inculpatei de a nu achita din septembrie 2003 si pana in prezent pensia de intretinere stabilite prin hotararea judecatoreasca in sarcina sa si in favoarea celor doua minore, in conditiile in care in perioada octombrie 2003-octombrie 2004 a intretinut una dintre minore, nu intruneste elementele constitutive ale infractiunii de abandon de familie, sub aspectul laturii subiective.

Sub aspect subiectiv, aceasta infractiune se savarseste cu intentie - directa sau indirecta.

Totodata, fapta trebuie savarsita cu rea-credinta, ceea ce presupune ca faptuitorul sa aiba posibilitatea de a achita pensia de intretinere datorata si totodata, ca situatie de fapt avuta in vedere la data pronuntarii hotararii sa nu se fi modificat.

Or, in cauza, inculpata a intretinut una dintre minore, de la data ramanerii definitive a hotararii pana in octombrie 2004, situatia de fapt avuta in vedere la pronuntarea sentintei modificandu-se.

Atat timp cat fiecare parinte isi indeplineste obligatia de ingrijire, crestere si educare, in fapt, fata de catre unul dintre cei doi copii iar veniturile debitorului obligatiei de intretinere sunt reduse, comparabile cu venitul minim pe economie, si veniturile parintilor sunt aproape egale, instanta a apreciat ca neindeplinirea obligatiei de intretinere stabilite prin hotarare in sarcina unui parinte nu ii este imputabila acestuia, fapta nefiind savarsita cu rea-credinta.

In raport de acestea, in temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. pr. pen. a dispus achitarea inculpatei pentru infractiunea de abandon de familie, prevazuta de art. 305 alin. (1) lit. c) C. pen., apreciind ca fapta nu a fost savarsita cu rea-credinta, nefiind intrunite elementele constitutive ale infractiunii, sub aspectul laturii subiective.

Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanta, avand in vedere faptul ca suma pretinsa de partea civila decurge din sentinta civila nr. 2349/2003 a Judecatoriei Buftea, fiind determinata prin dispozitivul acesteia iar partea civila avea posibilitatea de a o pune in executare silita aceasta sentinta, a respins actiunea civila, ca inadmisibila.

Impotriva acestei sentinte penale a declarat apel Parchetul de pe langa Judecatoria Buftea, criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie sub aspectul gresitei achitari a inculpatei S.F.

Examinand sentinta penala atacata, atat din prisma motivelor invocate cat si din oficiu, potrivit art. 371 alin. (2) C. pr. pen., sub toate aspectele de fapt si de drept, tribunalul apreciaza ca fiind nefondat apelul declarat de Parchet de pe langa Judecatoria Buftea.

In acest sens, se observa ca, instanta de fond a facut o justa aprecie a probelor, retinand, in mod corect situatia de fapt si nevinovatia inculpatei.

Astfel, pentru existenta infractiunii de abandon de familie modalitatea prevazuta de art. 305 alin. (1) lit. c) C. pen., este necesar ca pensia de intretinere sa fie neplatita de cel care are obligatia legala de intretinere stabilita pe cale judecatoreasca cu rea-credinta, timp de 2 luni.

Din cuprinsul textului incriminator reiese ca pozitia subiectiva a faptuitorului trebuia examinata in raport de neexecutarea obligatiei de intretinere stabilita prin hotararea judecatoreasca respectiva, ceea ce presupune posibilitatea materiala a celui obligat unita cu lipsa vointei de indeplinire a obligatiei.

In cazul de speta daca se poate trage concluzia ca inculpata detinea posibilitati materiale pentru a-si achita obligatia de intretinere la care a fost obligata prin sentinta civila nr. 2349 din 17 septembrie 2003 pronuntata de Judecatoria Buftea, ramasa definitiva prin neapelare, fata de cele doua minore rezultate din casatorie, nu se poate spune ca neexecutarea obligatiei s-a facut cu rea-credinta pentru a fi angajata raspunderea penala a inculpatei.

Asa cum rezulta din ansamblul probator administrat in cauza, situatia concreta s-a schimbat, nemaifiind cea avuta in vedere la solutionarea cauzei de stabilire a pensiei de intretinere.

Sub acest aspect, din actele si lucrarile dosarului rezulta fara dubii ca de la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti, octombrie 2003, una dintre cele doua minore - S.C.R. a fost sub ingrijirea si intretinerea permanenta a inculpatei, in timp ce minora S.E.A., a ramas, in continuare, in ingrijirea tatalui.

Rezulta asadar ca, in fapt, fiecare dintre parinti isi indeplineste obligatia legala de intretinere, crestere, ingrijire, educare fata de cate unul din minori.

In acest context fapta inculpatei ce consta in neplata pensiei de intretinere stabilita pe cale judecatoreasca in sarcina sa si in favoarea celor doua minore nu poate fi apreciata drept rea-credinta chiar daca nu exista o noua hotarare judecatoreasca care sa consfinteasca noua situatie de fapt .

Sustinerea parchetului din motivele de apel ca inculpata chiar daca s-ar considera ca fata de minora C.R. si-ar fi respectat obligatia de intretinere, aceasta nu si-a executat-o fata de cealalta minora, nu poate fi retinuta, ca intemeiata, intrucat neindeplinirea obligatiei de intretinere presupune o singura rezolutie infractionala si anume hotararea de a nu executa obligatiile stabilite prin sentinta civila si nu o pluralitate de rezolutii in functie de numarul persoanelor in favoarea carora s-a stabilit obligatia de intretinere.

In raport de cele retinute si avand in vedere natura prejudiciului invocat, pensia de intretinere, instanta de fond a solutionat, in mod just, si latura civila a cauzei asa incat a pronuntat o sentinta legala si temeinica sub toate aspectele.

Pentru toate aceste considerente, in temeiul art. 379 alin. (1) lit. b) C. pr. pen., s-a fie respins ca nefondat, apelul declarat de Parchetul langa Judecatoria Buftea.