Abandon de familie. Latura subiectiva. Intentie

Prin sentinta penala nr. 4081 din 3 noiembrie 2005, pronuntata de Judecatoria sector 5 Bucuresti in dosarul penal nr. 11790/2005, in baza art. 2781 C. pr. pen. a fost respinsa ca neintemeiata plangerea formulata de petenta M.A.

In baza art. 192 alin. (2) C. pr. pen. a fost obligata petenta la plata sumei de 40 RON, cheltuieli judiciare catre stat .

Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut urmatoarele:

Prin ordonanta din 19 octombrie 2004 data in dosarul nr. 7348/P/2004 de Parchetul de pe langa Judecatoria sector 5 Bucuresti, s-a dispus scoaterea de sub urmarire penala fata de intimatul M.M. pentru savarsirea infractiunii de abandon de familie prevazute de art. 305 lit. c) C. pen., nefiind intrunite elementele constitutive ale acestei infractiuni, sub aspectul laturii subiective.

S-a retinut ca prin sentinta civila nr. 121 din 15 ianuarie 2003 a Judecatoriei sector 5 Bucuresti, definitiva si irevocabila prin decizia civila nr. 742/A din 31 martie 2003 a Tribunalului Bucuresti, intimatul a fost obligat la plata unei pensii de intretinere in cuantum de 625.000 lei lunar in favoarea minorei M.D.M., cu incepere de la 1 iulie 2002 si pana la majoratul acesteia. Minora a fost incredintata spre crestere si educare petentei. Pana la data formularii plangerii penale, respectiv 3 noiembrie 2003, petentul nu si-a achitat pensia de intretinere stabilita prin hotararea de mai sus.

Instanta a apreciat ca solutia parchetului privind scoaterea intimatului de sub urmarire penala sub aspectul infractiunii prevazute de art. 305 lit. c) C. pen. este legala si temeinica, fapta acestuia neintrunind toate elementele constitutive ale acestei infractiuni .

Astfel, s-a apreciat de catre instanta ca este adevarat ca intimatul nu a achitat pensia pana la data formularii plangerii penale - 3 noiembrie 2003, deci o perioada mai mare de 2 luni, insa aceasta nu s-a datorat relei-credinte a intimatului. Existenta relei-credinte trebuie cercetata pentru perioada anterioara datei formularii plangerii penale de catre petenta intrucat aceeasi perioada a fost verificata si de catre organele de urmarire penala. In consecinta, instanta nu a mai analizat buna sau reaua-credinta a intimatului si deci existenta infractiunii de abandon de familie dupa data de 3 noiembrie 2003. Pentru perioada scursa de la acest moment si pana la data pronuntarii hotararii s-a aratat ca petenta are posibilitatea formularii unei noi plangeri penale.

Cu privire la perioada ce face obiectul cauzei de fata, instanta a retinut ca intimatul nu a obtinut venituri cu caracter periodic, de natura salariului, nu a avut bunuri care sa poata fi valorificate in vederea executarii obligatiei de intretinere.

Din carnetul de munca aflat in copie la dosar s-a retinut ca dupa data de 14 martie 2002, cand intimatul nu a mai primit drepturile cuvenite somerilor, pana in noiembrie 2003, acesta nu a mai obtinut venituri salariale. Abia la cateva luni dupa data formularii plangerii, respectiv la 17 februarie 2004 intimatul a fost incadrat la SC I. SRL cu un contract de munca pe durata determinata, care a expirat la data de 26 aprilie 2004. Aceasta este perioada in care intimatul a achitat prin mai multe mandate cea mai mare parte a pensiei de intretinere restante. Instanta a apreciat aceasta imprejurare fiind una care dovedeste buna-credinta a petentului, care indata ce a obtinut venituri cu caracter permanent ca urmare a incadrarii in munca a achitat o suma importanta de bani ce reprezenta pensia de intretinere restanta.

Fata de cele de mai sus, instanta a constatat ca nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii prevazute de art. 305 lit. c) C. pen., lipsind reaua-credinta, iar plangerea dedusa judecatii a fost respinsa ca neintemeiata, conform art. 2781 C. pr. pen.

Impotriva acestei sentinte a formulat recurs petenta M.A., insa desi legal citata la domiciliul ales indicat in cererea de recurs aceasta nu s-a prezentat in fata instantei, nici ea si nici aparatorul ales.

Analizand sentinta recurata, conform art. 385 ind. 6 C. pr. pen., tribunalul constata ca recursul este nefondat, pentru urmatoarele considerente:

Infractiunea de abandon de familie prevazuta de art. 305 alin. (3) C. pen. se savarseste sub aspectul laturii subiective cu intentie in sensul ca, neplata pensiei de intretinere se datoreaza relei-credinte, ceea ce presupune posibilitatea efectuarii acestei plati unita cu lipsa vointei de indeplinire a obligatiei. Or, in cauza, din probatoriul administrat nu se poate aprecia ca intimatul a avut posibilitatea sa efectueze plata pensiei de intretinere si a refuzat sa o faca, deci nu se poate retine reaua-credinta a acestuia pentru a fi intrunite elementele constitutive ale infractiunii prevazute de art. 305 alin. (3) C. pen.

Astfel, din copia carnetului de munca aflat la filele 20-32 d.u.p. rezulta ca la data de 1 noiembrie 2001 intimatul si-a incetat activitatea la SC T.U. Bucuresti, iar in perioada 1 noiembrie 2001 si pana la 14 martie 2002 acesta a beneficiat de prevederile Legii nr. 1/1991 in sensul ca a primit drepturile cuvenite somerilor. Ulterior, acesta s-a angajat in munca, abia la data de 17 februarie 2004 cu contract de munca pe durata determinata, pana la 17 aprilie 2004 la SC I. SRL.

Ca atare, se constata ca in perioada anului 2003, cand a fost stabilita prin decizia civila nr. 742/A din 31 martie 2003 a Tribunalului Bucuresti, sectia a V-a civila (care a modificat in parte sentinta civila nr. 121 din 15 martie 2003 a Judecatoriei sector 5 Bucuresti) obligatia paratului M.M. (intimatul din prezenta cauza) de plata a pensiei de intretinere fata de minora in cuantum de 625.000 lei lunar incepand cu data de 1 iulie 2002, acesta nu a avut mijloace materiale, nefiind angajat in munca .

Asa cum a considerat si instanta de fond si tribunalul apreciaza ca o dovada a bunei-credinte a intimatului il reprezinta faptul ca imediat ce acesta s-a angajat la SC I. SRL obtinand venituri, a achitat o mare suma de bani ce reprezenta in parte pensia de intretinere restanta.

Apararea formulata de catre recurenta, in sensul ca, infractiunea poate fi retinuta chiar si in ipoteza in care petentul nu este incadrat in munca, aparare intemeiata pe unele solutii pronuntate in practica judiciara, nu poate fi primita de catre tribunal. Este adevarat ca in practica judiciara mai veche au existat unele solutii pronuntate in acest sens, retinandu-se ca un element al relei-credinte a faptuitorului imprejurarea ca, desi apt de munca, acesta nu presteaza nici o activitate utila, insa, in actualul context economico-social, o asemenea interpretare nu mai poate fi acceptata.

Fata de aceste imprejurari, tribunalul in baza art. 385 ind 15 pct. 1 lit. b) C. pr. pen., a respins recursul ca nefondat. (L.R.)