Masura arestarii preventive. Incetarea de drept. Infractiune flagranta

Masura arestarii preventive. Incetarea de drept . Infractiune flagranta

art. 139 alin. (1), art. 3001 alin. (1) si (3) , art. 468 alin. (1) C. pr. pen.
Prelungirea, la urmarirea penala, sau mentinerea, in cursul cercetarii judecatoresti, a starii de arest preventiv a inculpatului, chiar si in situatia infractiunii flagrante, nu poate fi intemeiata pe dispozitiile art. 468 alin. (1) C. pr. pen., care se refera la luarea masurii arestarii preventive fata de invinuit.


Prin incheierea de sedinta din data de 12 ianuarie 2006, Tribunalul Bucuresti, sectia a II-a penala, in temeiul art. 3001 alin. (1) C. pr. pen., a constatat legalitatea si temeinicia arestarii preventive a inculpatului C.I.C, iar, in temeiul art. 3001 alin. (3) C. pr. pen., a mentinut starea de arest preventiv a acestuia, respingand ca neintemeiata cererea de inlocuire a masurii arestarii preventive cu masura obligarii de a nu parasi localitatea, formulata de inculpat.

In termen legal, inculpatul a declarat recurs, aratand, printre alte motive, ca masura arestarii preventive a incetat de drept, intrucat constatarea infractiunii s-a facut dupa procedura flagrantului, situatie in care masura arestarii preventive nu putea fi dispusa decat tot potrivit normelor procesuale ce reglementeaza procedura privind urmarirea si judecarea infractiunilor flagrante, care prevad ca termenul pentru care se dispune arestarea preventiva nu poate fi mai mare de 10 zile .

Curtea a respins, ca nefondat, recursul, aratand ca nu a fost aplicata procedura flagrantului, deoarece inculpatul a fost urmarit penal pentru comiterea infractiunii de trafic de droguri de mare risc, pentru care limitele speciale de pedeapsa sunt cuprinse intre 10 ani si 20 ani inchisoare, nefiind, astfel, indeplinita cerinta de la art. 466 C. pr. pen., conform careia se urmaresc si se judeca potrivit procedurii speciale a flagrantului doar infractiunile pentru care legea prevede pedeapsa inchisorii de peste 1 an si de cel mult 12 ani, iar termenul de 10 zile, prevazut de art. 468 alin. (1) C. pr. pen., se refera la arestarea preventiva a invinuitului. Or, in cauza a fost pusa in miscare actiunea penala, avand astfel calitatea de inculpat.