Politist - mutare in interesul serviciului

in caz de mutare a politistului in interesul serviciului sunt aplicabile prevederile legii speciale ce cuprinde reglementari in domeniu si nu dispozitiile privitoare la acelasi domeniu din cuprinsul legii generale a functionarilor publici.

Prin Sentinta nr. 539/CA din 12.12.2007 pronuntata in dosar nr. 3495/111/2007, Tribunalul Bihor a respins actiunea formulata de reclamantul D.F., in contradictoriu cu paratul Inspectoratul de Politie al Judetului, pentru anularea dispozitiei nr. 87.338 din 02.07.2007; repunerea in functia avuta anterior, daune materiale si morale. A respins cererea de suspendare a executarii dispozitiei nr. 87, 338 din 02.07.2007.
Pentru a pronunta astfel, instanta de fond a avut in vedere ca prin dispozitia nr. 87.338 din 01.07.2007 (fila 45), emisa de seful Inspectoratului de Politie, reclamantul D.F. - ajutor sef de post la Postul de Politie T., salarizat cu un coeficient de ierarhizare - 1,35 - a fost mutat in interesul serviciului, incepand cu data de 01.07.2007 si numit in functia de sef de post la Postul de Politie S.R. - salarizat cu coeficientul de ierarhizare - 2,40.
Spre deosebire de reglementarea anterioara pentru modificarea raportului de serviciu al politistului prin mutarea in interesul serviciului, in art. 46 al Legii nr. 360/2002, asa cum era in vigoare la data emiterii dispozitiei atacate, ca urmare a modificarii prin O.U.G. nr. 89/2003, legea nu mai prevede acordul scris prealabil al acestuia.
Mutarea politistului in interesul serviciului, prin derogare de la regula stabilitatii raportului de serviciu, se poate face in conditiile reglementate de norma speciala mai sus-evocata, derogatorie de la prev. art. 79 din Legea nr. 188/1999 actualizata, in masura in care este necesara in vederea bunei functionari a unitatii la care urmeaza a fi mutat, vizand deci o masura exceptionala care trebuie justificata de o situatie speciala.
Competenta de apreciere a celui abilitat a dispune mutarea in aceste conditii, fara acordul politistului, poate fi exercitata astfel in limitele existentei unei necesitati reale, dovedite a serviciului.
In speta, dispozitia de mutare se constata a se fi dispus in interesul serviciului Postului de Politie din S.R., a carui existenta se apreciaza a fi fost dovedita de documentatia prealabila ce a stat la baza emiterii ei.
Astfel, atat din raportul din 21.06.2007, inregistrat sub nr. 159.143 al comisarului R.A. de la Politia Municipiului S., in a carei circumscriptie se afla Postul de Politie S.R., cat si din raportul sefului Serviciului Politiei de Ordine Publica nr. 31.303 din 29.06.2007, rezulta ca situatia operativa a Postului de Politie S.R. este foarte incarcata comparativ cu a celorlalte posturi de politie din aceeasi circumscriptie, fiind inregistrate in ultimul an 32 de plangeri penale cu autori necunoscuti, din care nu a fost solutionata niciuna; in semestrul I al anului 2007 nu s-a facut nici o trimitere in judecata; la acel post isi desfasurau activitatea doi politisti fara experienta, angajati din surse externe in anul 2006, care nu stapanesc situatia operativa, care trebuiesc sa exercite si activitatile pe linie de politie rutiera, Postul de Politie S.R. are trei posturi de politisti, din care unul vacant, in timp ce la Postul de Politie T. isi desfasurau activitatea trei agenti de politie si ca situatia operativa a acestuia din urma era de asa natura incat pentru gestionarea ei in conditii optime sunt suficienti doi agenti de politie.
Prin urmare, dispozitia de mutare a reclamantului in interesul serviciului la Postul de Politie S.R., in conditiile in care legea speciala nu impune in acest sens acordul scris prealabil al politistului vizat de masura administrativa si s-a dovedit existenta reala a necesitatii ocuparii postului vacant de la acel post de politie si implicit al interesului serviciului, este legala si intemeiata.
De vreme ce prin mutarea reclamantului in interesul serviciului la Postul de Politie din S.R., coeficientul de ierarhizare a salariului sau a crescut de la 1,35 la 2,40; legea reglementeaza masuri de ordin locativ acordate la cerere, ce reclamantul nu a sustinut, nici dovedit a le fi formulat, nu se constata a fi indeplinite nici cerintele reglementate de art. 15 rap. la art. 14 din Legea nr. 554/2004 modificata - paguba iminenta si caz bine justificat - pentru masura vremelnica provizorie ceruta de suspendare a executarii dispozitiei nr. 87.338/2007 pana la solutionarea irevocabila a cauzei de fond .
Impotriva hotararii pronuntate de prima instanta a declarat recurs in termen recurentul D.F. solicitand instantei admiterea recursului, modificarea sentintei atacate in sensul admiterii actiunii, anularii dispozitiei emise de intimata si reintegrarea reclamantului in functia detinuta anterior.
In dezvoltarea motivelor de recurs s-a invederat instantei ca actiunea sa a fost respinsa prin sentinta atacata, retinandu-se in cuprinsul hotararii ca dispozitia de mutare este legala si temeinica atata vreme cat legea speciala nu impune acordul scris prealabil al politistului vizat si s-a dovedit existenta reala a necesitatii ocuparii postului vacant de la acel post de politie si implicit a interesului serviciului. A apreciat ca in cauza nu s-a lamurit suficient problema juridica constand in conditiile legale in care poate fi luata fata de politist (functionar public) masura mutarii definitive. Conform disp. art. 78 alin. 1 din Legea nr. 360/2002 dispozitiile legii se completeaza cu prevederile legii statutului functionarului public in situatia in care domeniile respective nu sunt reglementate in legislatia specifica a politistului.
Art. 46 din Legea nr. 360/2002 privind statutul politistului reglementeaza situatiile in care acesta poate fi mutat intr-o alta unitate aflata in aceeasi localitate sau in alta decat cea de domiciliu, dar aceasta prevedere nu reglementeaza conditiile de modificare a raporturilor de serviciu prin mutare devenind incidente prevederile art. 79 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, care prevad necesitatea acordului scris al functionarului public in cazul mutarii definitive. In acest sens s-a pronuntat si D.G.M.R.U. din cadrul M.I.R.A. care prin dispozitia nr. 161425/26.10.2007 a aratat ca mutarea politistilor se face potrivit prevederilor Legii nr. 360/2002 care se completeaza cu prevederile Legii nr. 188/1999 in ceea ce priveste situatiile, conditiile si limitele in care se dispune masura . Prin urmare a considerat ca in mod gresit s-a retinut ca dispozitia de mutare in interesul serviciului la Postul de Politie S.R. este legala si temeinica atata vreme cat ea s-a luat fara acordul scris al politistului mutat. In acest sens al necesitatii acordului, s-a pronuntat si jurisprudenta in materie, respectiv Sentinta nr. 1259/14.05.2007 a Curtii de Apel Bucuresti. In privinta necesitatii luarii masurii contestate a aratat ca ea nu are o sustinere motivata obiective conditiile in care din cele 40 de posturi de politie din judet doar reclamantul a fost vizat de luarea masurii. In consecinta a apreciat ca masura luata este profund nelegala, ca fiind luata fara acordul sau asa cum prevad dispozitiile legale si nici nu are o motivare reala a necesitatii ocuparii postului vacant.
Intimatul I.P.J. prin intampinare a solicitat respingerea ca nefondat a recursului si mentinerea ca legala si temeinica a sentintei atacate, aratand ca motivele de recurs invocate sunt nefondate. A apreciat ca in mod corect a retinut prima instanta ca pentru luarea masurii mutarii nu era necesar acordul reclamantului atata vreme cat legea nu mai prevede acest acord, dispozitiile legii speciale fiind derogatorii de la dispozitiile Legii nr. 188/1999.
De asemenea a aratat ca masura luata a fost justificata, din actele dosarului rezultand aceste aspecte ea fiind una oportuna raportata la situatia de fapt existenta.
Instanta de recurs analizand recursul declarat prin prisma motivelor invocate cat si din oficiu, a retinut ca este nefondat, iar in baza prev. art. 312 Cod Procedura Civila a dispus respingerea lui ca atare si mentinerea in totalitate a sentintei recurate.
Recurentul-reclamant prin dispozitia nr. 87338/01.07.2007 a fost mutat in interesul serviciului incepand cu data de 01.07.2007 de la postul de politie T. unde era ajutor sef de post, la postul de politie S.R. in functia de sef de post. Acesta a contestat masura mutarii sale aratand ca la luarea ei nu s-a luat acordul sau scris si ca masura nu era justificata.
Cu privire la prevederile legale aplicabile cauzei si modul in care acestea au fost aplicate de catre prima instanta contestate prin motivele de recurs s-a retinut ca in mod judicios prima instanta a retinut in raport de prevederile speciale cuprinse in statutul politistului, ca pentru luarea masurii mutarii in interesul serviciului recurentului nu era necesar acordul sau prealabil deoarece legiuitorul nu a prevazut necesitatea luarii acordului.
Intr-adevar potrivit regulilor generale in materie dispozitiile legii speciale se completeaza cu dispozitiile legii generale, dar aceasta completare are loc in situatia in care legea speciala nu reglementeaza o anumita situatie juridica.
In speta, masura contestata de recurent a fost emisa in temeiul prev. art. 46 din Legea nr. 360/2002 ce reglementeaza statutul politistului (functionar public cu statut special), legiuitorul nemaiprevazand in cuprinsul prevederii legale necesitatea acordului prealabil scris al politistului mutat, cum era in vechea reglementare.
Dispozitiile Legii nr. 360/2002 se completeaza cu prevederile Legii nr. 188/1999 privitoare la statutul functionarilor publici (ce constituie legea generala in materia functionarilor publici) doar in situatia in care domeniile respective nu sunt reglementate de legislatia specifica a politistului, conform prev. art. 78 din Legea nr. 360/2002.
Din analiza acestei prevederi legale rezulta ca dispozitiile legii generale in materia functionarilor publici sunt aplicabile politistilor doar in situatia in care in cuprinsul legii speciale ce reglementeaza statutul acestora nu se reglementeaza un anumit domeniu ori situatie juridica.
Ori, in privinta situatiilor in care are loc mutarea politistului si conditiile in care ea are loc legea speciala cuprinde prevederi legale, fiind reglementata aceasta situatie juridica caz in care aceste dispozitii speciale devin aplicabile mutarii politistilor si nu prevederile legii generale cum in mod eronat sustine recurentul in cuprinsul motivelor de recurs.
In consecinta s-a retinut ca motivele de recurs privitoare la aplicarea gresita a prevederilor legale de catre prima instanta spetei deduse judecatii sunt nefondate, dispozitiile prev. art. 79 din Legea nr. 188/1999 invocate de recurent neavand aplicabilitate in cauza.
Prin urmare s-a retinut ca in mod corect si legal a retinut prima instanta ca pentru mutarea reclamantului-recurent in interesul serviciului nu era necesar acordul sau prealabil exprimat in scris deoarece dispozitiile legii speciale aplicabile acestuia nu conditioneaza luarea masurii de existenta acordului celui mutat in interesul serviciului.
Adresa nr. 161425/26.10.2007 emisa de catre Directia Generala Management si Resurse Umane din cadrul M.I.R.A. invocata de recurent reprezinta doar un punct de vedere al acelei directii asupra modului de interpretare a dispozitiilor legale privitoare la mutarea, delegarea si detasarea politistilor, punct de vedere ce nu poate constitui temei de anulare a masurii dispuse in cauza peste prevederile legale aplicabile cauzei.
S-a retinut de asemenea ca nici practica judiciara in materie invocata de recurent nu poate constitui temei de admitere a actiunii formulate, deoarece in sistemul nostru de drept jurisprudenta nu constituie izvor de drept .
In privinta motivelor de recurs privitoare la necesitatea luarii masurii mutarii recurentului, s-a retinut ca sunt nefondate, luarea masurii fiind justificata prin documentatia prealabila intocmita si care a stat la baza luarii masurii si din care a rezultat o necesitate reala a adoptarii ei in interesul desfasurarii activitatii, astfel cum in mod judicios a retinut si prima instanta.
In consecinta s-a retinut ca motivele de recurs invocate sunt nefondate, recursul declarat in cauza urmand a fi respins ca nefondat, cu consecinta mentinerii in totalitate a sentintei recurate.