Pensie de urmas. Data stabilirii drepturilor de pensie

Prin sentinta civila nr. 2487/2007, pronuntata de catre Tribunalul Bucuresti, s-a respins actiunea formulata de catre reclamanta D.M., in contradictoriu cu intimata Casa de Pensii a Municipiului Bucuresti.

Pentru a pronunta aceasta hotarare prima instanta a retinut ca fiind neintemeiata cererea reclamantei de stabilire a drepturilor de pensie de urmas cu incepere din data introducerii actiunii de stabilire a paternitatii (13 martie 2002), de vreme ce nu a facut dovada inregistrarii la intimata a cererii de acordare a pensiei in termenul prevazut de art. 85 alin 1 lit. c din Legea nr. 19/2000, respectiv in 90 de zile de la data decesului.

S-a apreciat ca fiind neintemeiata si solicitarea acordarii pensiei de urmas de la data de 11 decembrie 2002, cand se sustine ca a depus o cerere de acordare a pensiei de urmas, intrucat pentru a se face aplicarea dispozitiilor art. 85 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 19/2000, era necesar sa existe dovezi ca o astfel de cerere, insotita de documentatia aferenta, a fost depusa la organul competent in acest sens.

Nu s-a luat in considerare cererea adresata de catre reclamata Casa Nationala de Pensii si alte Drepturi de Asigurari sociale, avand in vedere ca aceasta institutie nu are competenta de a stabili drepturi de pensie, organul competent fiind Casa Teritoriala de Pensie in raza caruia isi are domiciliu asiguratul, potrivit art. 24 lit. e) din H.G. nr. 13/2004.

Totodata, s-a constatat ca era necesar a se dovedi indeplinirea cerintelor prevazute de Cap. B, Sectiunea a VII-a pct. 28 lit. c) din O.M.M.S.S.F. nr. 340/2001, respectiv depunerea actelor necesare cererii pentru stabilirea drepturilor de urmas, ori in speta nu s-a probat ca hotararea prin care s-a admis actiunea de stabilire a paternitatii a ramas irevocabila.

Impotriva acestei hotarari s-a formulat recurs de catre reclamanta care a criticat-o pentru nelegalitate, sub urmatoarele motive:

Prima instanta gresit a respins cererea reclamantei, in raport de dispozitiile art. 85 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 19/2000, intrucat s-a probat in cauza ca actiunea de stabilire a paternitatii se judecase pe fond de catre Judecatoria Sectorului 4 Bucuresti, la data adresarii primei cereri de stabilire a pensiei de urmas. Casa Teritoriala de Pensii nu a luat in considerare sentinta pronuntata de Judecatoria sectorului 4 Bucuresti, prin care se stabilise ca minorul D.G.I. este fiul lui I.G. cu o probabilitate de 99,9662%, intrucat nu era irevocabila. Ulterior, Casa Teritoriala de Pensii a stabilit pensia de urmas in favoarea copilului recurentei, in baza deciziei instantei de apel, investita cu formula executorie care a mentinut hotararea de stabilire a paternitatii, insa fara a lua in considerare cererea initiala.

Hotararea instantei de fond a fost criticata de recurenta si pentru respingerea probei cu inscrisuri solicitata, respectiv solicitarea unor relatii de la Casa Teritoriala de Pensii privind data inregistrarii primei cereri de stabilire a pensiei de urmas.

In fata instantei de recurs, in conformitate cu prevederile art. 305 C. pr. civ. s-a incuviintat proba cu inscrisuri solicitata de catre recurenta, la dosar fiind depuse relatii de la Casa Teritoriala de Pensii a sectorului 4 Bucuresti, cat si de la C.N.P.A.S., din care rezulta ca recurenta a adresat la data de 10 decembrie 2002 doar o cerere catre Casa Nationala de Pensii de stabilire a pensiei de urmas in favoarea fiului sau, insotita de sentinta de stabilire a paternitatii nr. 8138 din 28 noiembrie 2002 a Judecatoriei sectorului 4 Bucuresti, copii de pe certificatul de nastere al minorului D.G.I. si de pe certificatul de deces al defunctului I.G., cerere care a fost inregistrata atat la registratura generala sub nr. 16759/11 decembrie 2002, cat si la oficiul juridic al Casei de Pensii sub nr. 831 din 12 decembrie 2002. La solicitarea Curtii, recurenta a mai depus la dosar copii de pe deciziile civile nr. 1226/8 iunie 2006 si nr. 868/2004 ale Tribunalului Bucuresti si de pe decizia civila nr. 503/14 martie 2007 a Curtii de Apel Bucuresti.

Cererea de suspendare a judecatii prezentei cauze a fost respinsa, prin incheierea de sentinta, de la termenul de judecata de la data de 28 noiembrie 2007, pentru considerentele inscrise in aceasta.

Analizand intregul material probator administrat in cauza prin prisma criticilor formulate de catre recurenta, care pot fi incadrate in motivul de recurs prevazut de art. 304 pct. 9 C. pr. civ., cat si din oficiu, conform art. 3041 C. pr. civ., Curtea retine urmatoarele:

Potrivit sentintei civile nr. 8138/28 noiembrie 2002, pronuntata in dosarul nr. 2813/2002, de catre Judecatoria sectorului 4 Bucuresti, s-a stabilit ca I.G. (decedat la 3 martie 2002) este tatal minorului D.G.I. (nascut la data de 20 ianuarie 2001). Apelul formulat impotriva acestei sentinte de catre ceilalti fii ai defunctului, paratii I.S. si I.A., a fost respins initial de catre Tribunalul Bucuresti in doua cicluri procesuale, prin deciziile civile nr. 868 din 15 decembrie 2004 si nr. 1226 din 18 iunie 2006, insa, in prezent, acesta se rejudeca de catre instanta de apel, ca urmare a deciziei instantei de recurs, Curtea de Apel Bucuresti, sectia a III-a civila, nr. 503 din 14 martie 2007.

In raport de hotararile judecatoresti amintite, Curtea constata ca actiunea de stabilire a paternitatii fata de minorul D.G.I., nu a fost admisa in mod definitiv si executoriu, sentinta primei instante (Judecatoria sectorului 4 Bucuresti) fiind apelata, iar apelul impotriva acesteia fiind in curs de solutionare la Tribunalul Bucuresti.

Ca atare, cererea dedusa judecatii formulata de recurenta reclamanta, avand ca obiect stabilirea pensiei de urmas in favoarea fiului sau, D.G.I., cu incepere de la data formularii cererii de filiatie (13 martie 2002), a fost judicios respinsa de catre prima instanta, care a apreciat corect faptul ca era necesar ca cererea de stabilire a pensiei de urmas sa fie insotita de documente justificative, respectiv de dovada ramanerii definitive si irevocabile a sentintei de stabilire a paternitatii minorului fata de defunctul I. G.

Raportul de expertiza intocmit de catre Institutul Mina Minovici, din care rezulta ca probabilitatea de paternitate a numitului I.G. fata de minorul D.G.I., este de 99,99662%, nu are relevanta juridica in cauza, acesta putand fi valorificat doar in cadrul procesului avand ca obiect stabilirea paternitatii.

In concluzie, Curtea retine ca intimata nu poate fi obligata prin hotarare judecatoreasca la stabilirea drepturilor de pensie de urmas de la data pretinsa de catre recurenta in prezenta cauza, in conditiile prevazute de art. 85 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 19/2000, intrucat la data solicitarii acesteia, recurenta nu a depus dovezi la Casa Teritoriala de Pensii, in sensul prevazut de Cap. B Sectiunea a VII-a pct. 28 lit. c) din O.M.M.S.S.F. nr. 340/2001, din care sa rezulte faptul ca urmasul, pentru care solicita pensie, indeplinea cerintele prevazute de lege pentru acordarea acesteia, respectiv ca prin hotarare judecatoreasca s-a statuat, in mod definitiv si executoriu, ca este fiul defunctului I.G.

Pentru toate considerentele aratate, Curtea costata ca instanta de fond a interpretat si aplicat corect prevederile legale incidente in cauza, motiv pentru care va respinge recursul ca nefondat, in temeiul art. 312 C. pr. civ.