Prezumtia de donatie. Contract de vanzare-cumparare cu drept de abitatie viager

Prin Sentinta civila nr. 4472/18.03.2009 a Judecatoriei Iasi, instanta a admis exceptia lipsei calitatii procesual-active a reclamantului V.N., invocata de instanta din oficiu, a respins cererea formulata de reclamantul V.N.

in contradictoriu cu paratii A.D., A.G. si A.P., ca fiind formulata de o persoana lipsita de calitate procesual-activa si a respins cererea formulata de reclamanta V.A. in contradictoriu cu paratii A.D., A.G. si A.P., ca neintemeiata.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, instanta a retinut urmatoarele:

Calitatea procesual-activa reprezinta una dintre conditiile generale ale exercitarii dreptului la actiune, alaturi de capacitatea procesuala, de afirmarea unui drept si de interes, prin calitate procesual-activa intelegand existenta unei identitati intre persoana care formuleaza cererea de chemare in judecata si subiectul activ al raportului juridic dedus judecatii.

Or, in cauza de fata instanta a constatat ca prin cererea de chemare in judecata s-a solicitat constatarea caracterului simulat de vanzare-cumparare ca fiind in realitate o donatie deghizata, motivata de aplicabilitatea dispozitiilor art. 845 Cod Civil, cerere care nu poate fi facuta decat de o persoana care are calitatea de mostenitor legal.

In litigiul de fata, instanta a retinut, insa, ca reclamantul V.N. nu este mostenitorul legal direct al defunctului A.N., care a incheiat contractul de vanzare-cumparare cu paratii, ci este sotul reclamantei V.A., aceasta fiind singura care are calitate de mostenitoare legala.

Pe fondul cauzei, analizand cererea de chemare in judecata, prin prisma materialului probator aflat la dosarul cauzei, instanta a apreciat ca aceasta este neintemeiata avand in vedere urmatoarele considerente:

In fapt, instanta a retinut ca reclamantii au solicitat instantei sa constate caracterul simulat al Contractului autentificat sub nr. 495/2005, contract care reprezinta in opinia lor, in realitate o donatie deghizata si nu un contract de vanzare-cumparare astfel cum a fost el denumit de parti, intrucat presupusii cumparatori ai imobilului, ce formeaza obiectul contractului, paratii in speta de fata, sunt mostenitori legali ai defunctului A.N., tatal reclamantei si ai paratului, iar ea, reclamanta, in calitate de mostenitoare legala nu a consimtit niciodata la instrainarea bunului.

In drept, potrivit dispozitiilor art. 845 Cod Civil "valoarea bunurilor instrainate unui succesibil in linie dreapta, cu sarcina unei rendite viagere sau cu rezerva de uzufruct va fi socotita in portiunea disponibila si excedentele, de este, se va trece in masa succesiuni. Imputatia si raportul nu pot fi cerute de succesibilul in linie dreapta care a consimtit la aceste instrainari".

Astfel, instanta a retinut ca dispozitiile mai sus mentionate, instituie o prezumtie de donatie, cu consecinta aducerii bunului ce a facut obiectul sau la masa succesorala, in vederea reintregirii acesteia, prezumtie instituita in favoarea mostenitorilor rezervatari si potrivit careia instrainarea cu titlu oneros facuta unui succesibil in linie dreapta reprezinta o donatie, daca instrainarea s-a facut cu rezerva uzufructului sau cu sarcina unei rente viagere, iar deghizarea nu este invocata de un mostenitor in linie dreapta care sa fi consimtit la incheierea actului.

Instanta a mai constatat insa ca, actul de vanzare-cumparare, supus litigiului, reprezinta o instrainare cu drept de abitatie viager in favoarea vanzatorilor, iar dispozitiile art. 845 Cod Civil isi gasesc aplicabilitate doar in cazul in care instrainarea se face cu rezerva uzufructului sau a unei rente viagere, dispozitiile fiind de stricta interpretare, neputand fi extinse efectele sale si in cauza de fata, avand in vedre si principiul de drept conform caruia "ubi lex non distinquit, nec nos distinqvere debemus" - unde legea nu distinge, nici noi (interpretul legii) nu trebuie sa distingem.