Constituirea dreptului de superficie. Drept de superficie

Prin actiunea inregistrata pe rolul Judecatoriei Iasi sub nr. 17838/245/2008 reclamantii V.M., V.V. si V.M. au solicitat instantei ca, prin hotararea ce o va pronunta, in contradictoriu cu parata Z.M. sa se constate in favoarea reclamantilor un drept de superficie asupra constructiei si asupra plantatiilor ce se regasesc pe terenul in suprafata de 537 m.p.

teren situat in vatra satului B., comuna M., sa se suspende executarea silita pornita in dosarul nr. 446/2007 al Biroului Executorului Judecatoresc A.C., precum si obligarea paratei la plata cheltuielilor de judecata .

In motivarea actiunii, reclamantii sustin ca au fost proprietarii terenului in suprafata de 537 m.p. teren situat in vatra satului B., comuna M., pentru care le-a fost reconstituit dreptul de proprietate in baza Legii nr. 18/1991 prin Titlul de proprietate nr. 83765/26.06.1996, titlul anulat partial prin Sentinta civila nr. 16903/08.10.2001 a Judecatoriei Iasi.

Mai arata reclamantii ca, urmare a acestei hotarari, parata din prezenta cauza a introdus o actiune in revendicare pentru terenul in suprafata de 537 m.p. teren situat in vatra satului B., comuna M., actiune ce a fost admisa prin Sentinta civila nr. 11139/19.10.2006 a Judecatoriei Iasi.

Sustin reclamantii ca, pe aceasta suprafata de teren se afla edificat imobilul in care locuiesc, iar parata a formulat o cerere de executare silita, ce face obiectul dosarului nr. 446/2007 al Biroului Executorului Judecatoresc A.C., solicitand practic evacuarea sa din imobilul in care locuieste de peste 50 de ani. Parata, legal citata, a formulat intampinare prin care a invocat o serie de exceptii .

Pe fondul cauzei, parata solicita respingerea actiunii, deoarece acest dezmembramant al dreptului de proprietate nu exista, neexistand nici un mod de dobandire a acestui drept de superficie si nefiind indeplinite nici conditiile uzucapiunii.

Au fost respinse exceptiile invocate de catre parata si a fost audiat martorul P.A.

La termenul din 11.05.2009, parata a invocat exceptia lipsei coparticiparii procesuale-active, iar la termenul din 22.06.2009, instanta a acordat cuvantul pe exceptie si pe fondul cauzei.

Conform art. 137 Cod Procedura Civila, urmeaza ca instanta sa solutioneze cu prioritate exceptia invocata.

Exceptia lipsei coparticiparii procesuale-active.

Potrivit art. 47 Cod Procedura Civila "mai multe persoane pot fi impreuna reclamante sau parate daca obiectul pricinii este un drept sau o obligatiune comuna ori daca drepturile sau obligatiile lor au aceeasi cauza".

Textul citat reglementeaza litisconsortiul sau coparticiparea procesuala care, in conformitate cu pozitia partilor, poate fi activa, pasiva sau mixta. Desi, in principiu, in functie de rolul vointei partilor in formarea sa, coparticiparea procesuala are un caracter facultativ, sunt situatii in care, datorita naturii litigiului, coparticiparea procesuala este obligatorie sau necesara. Este cazul, spre exemplu, proceselor privitoare la sistarea starii de indiviziune, litigiu unde trebuie sa participe toti coproprietarii, intrucat, in caz contrar, partajul este nul (art. 797 Cod Civil).

Asa cum reiese din actele si lucrarile dosarului, actiunea in constatare a fost formulata de catre reclamanti, in calitate de mostenitori ai defunctului V.A., calitate in care au dobandit constructia edificata pe terenul in suprafata de 537 m.p. teren situat in vatra satului B., comuna M.

Pentru existenta coparticiparii procesuale-active trebuie ca persoanele aflate in indiviziune sa fie unite printr-un drept sau o obligatie comuna, iar in speta de fata, litisconsortiul este determinat de faptul ca toti reclamantii au un drept de proprietate asupra constructiei sau a unei cote din aceasta aflata in indiviziune .

Ori, in aceste conditii, ne aflam in fata unei coparticipari procesuale-active subiective si obligatorii, derogatorie de la regula generala potrivit careia coparticiparea este facultativa, obligativitatea coparticiparii reiesind din faptul ca toate cele trei persoane mentionate in titlu sunt in legatura, avand drepturi egale, legatura ce presupune o solutionare unitara a litigiului.

Astfel, in prezenta cauza, figureaza ca si reclamanti toti mostenitorii defunctului V.A. asa cum au fost stabiliti prin Anexa succesorala nr. 24, eliberata de comuna M. la data de 31.01.2008 - necontestata, astfel ca nu exista o lipsa a coparticiparii procesuale-active.

In acest sens, invocam ca si practica judiciara Decizia nr. 1937/1973 a Tribunalului Suprem - Sectia Civila si Decizia nr. 5727 din 20 octombrie 2004 a I.C.C.J., Sectia Civila si de Proprietate Intelectuala.

Cu privire la fondul cauzei.

Analizand probele administrate in cauza instanta constata ca cererea de chemare in judecata este neintemeiata pentru urmatoarele considerente:

Prin Sentinta civila nr. 16903/08.10.2001 a Judecatoriei Iasi (filele 41, 42) s-a constatat nulitatea partiala a Titlului de proprietate nr. 83765/26.06.1996 emis pe numele V.I.A., pentru suprafata de 573 m.p. teren intravilan, retinandu-se irevocabil ca aceasta suprafata este inclusa in mod eronat in titlu, fiind proprietatea paratei din prezenta cauza, Z.M.

Prin aceeasi sentinta s-a retinut in mod irevocabil ca, in anul 1947, L.A., mama reclamantei din prezenta cauza (V.M.) a instrainat lui I.I. (tatal paratei din prezenta cauza) suprafata de 1.044 m.p. teren .

Drept urmare, la solicitarea paratei din prezenta cauza, Z.M., reclamantii din prezenta cauza, au fost obligati, prin Sentinta civila nr. 11139/19.10.2006 a Judecatoriei Iasi (filele 39-40), sa lase acesteia, in deplina proprietate si linistita posesie suprafata de 1.003 m.p. in care este cuprinsa si suprafata de 537 m.p. ce face obiectul prezentei cauze .

Potrivit art. 492 Cod Civil "orice constructie, plantatie sau lucru facut in pamant sau asupra pamantului, sunt prezumate a fi facute de catre proprietarul acelui pamant cu cheltuiala sa si ca sunt ale lui, pana ce se dovedeste contrariul". in timp ce art. 489 din acelasi act normativ stipuleaza ca "proprietatea pamantului cuprinde in sine proprietatea suprafetei si a subfetei lui".

Dreptul de superficie este un drept real principal, care presupune dreptul de proprietate al unui tert asupra constructiilor sau altor lucrari care se gasesc pe terenul care apartine unei alte persoane, teren pe care superficiarul are un drept de folosinta.

Regimul juridic al superficiei a fost rezultatul jurisprudentei si operei doctrinale. Indeosebi in privinta constituirii dreptului de superficie, atat doctrina, cat si jurisprudenta (Hotararea nr. 574 din 22 mai 1997 a Curtii de Apel din Iasi, Hotararile nr. 165 din 28 ianuarie 1998 si nr. 240 din 10 februarie 1998 ale Curtii de Apel din Cluj si Hotararea nr. 2199 din 16 martie 2004 a Inaltei Curti de Casatie si Justitie), sunt unanime in a spune ca dreptul de superficie se dobandeste in baza intelegerilor partilor, legatelor, prescriptiei achizitive sau legii.

In lipsa unei dispozitii legale, a unui legat sau daca conditiile prescriptiei achizitive nu sunt indeplinite, existenta unei conventii intre proprietarul terenului si persoana care a inaltat constructiile este indispensabila pentru a obtine dreptul de superficie. Simplul fapt de a ridica constructii, chiar de buna-credinta, in lipsa unui acord, nu conduce la obtinerea unui drept real de superficie, titularul constructiilor neputand dobandi decat o simpla creanta impotriva proprietarului terenului.

Astfel, din probatoriul administrat in cauza nu reiese indeplinirea conditiilor de existenta a dreptului de superficie, respectiv intelegerea partilor, legatul sau legea .

De asemenea, nu sunt indeplinite nici conditiile prescriptiei achizitive, in conditiile in care reclamantii recunosc ca terenul pe care este edificata constructia l-au avut ca si lot in folosinta, fiind deci detentori precari (fila 2 paragraful 7).

Prescriptia achizitiva este intemeiata pe faptul posesiei, iar pentru a duce la dobandirea dreptului de proprietate, posesia trebuie sa indeplineasca conditiile prevazute de art. 1847 Cod Civil. Conform acestui text de lege, posesia trebuie sa fie continua, neintrerupta, netulburata public si sub nume de proprietar.

In cazul in speta, dupa cum rezulta din actul mai inainte analizat, posesia nu s-a exercitat in nume de proprietar si, ca atare, conform art. 1853 alin. 2 Cod Civil, nu este o posesie utila.

Aceasta recunoastere se coroboreaza din plin cu situatia retinuta irevocabil prin Sentinta civila nr. 11139/19.10.2006 a Judecatoriei Iasi (filele 39-40), din care rezulta fara echivoc ca reclamantii nu au avut vreun drept de proprietate asupra terenului, dar si cu Autorizatia pentru executare de lucrari nr. 21/28.07.1971 eliberata de catre Consiliul Popular al comunei M. (fila 8) din care rezulta ca autorul reclamantilor nu a edificat o constructie, ci a executat "lucrari de ridicare a casei existente cu 20 cm. si de transformare a bucatariei prin inaltare".

In acest sens, instanta invoca si doua decizii de speta ale instantei supreme, respectiv I.C.C.J., Sectia Civila si de Proprietate Intelectuala, Decizia nr. 2291 din 22 martie 2005 si I.C.C.J., Sectia Civila si de Proprietate Intelectuala, Decizia nr. 5499 din 22 iunie 2005.

De asemenea, reclamantii nu au demonstrat o intelegere a partilor in ceea ce priveste constructia casei, martorul propus de acestia - P.A. (fila 69), aratand nu are cunostinta de nici o "discutie cu privire la constructii", declaratia acesteia fiind neconcludenta, din moment ce arata fara echivoc ca "nu stiu cu precizie unde este construita casa lui V.".

Asadar, reclamantii nu au facut dovada indeplinirii conditiilor de existenta a dreptului de superficie, astfel ca actiunea urmeaza a fi respinsa ca neintemeiata.

In opinia instantei, aceasta solutie se impune si prin raportare la respectarea dreptului de proprietate recunoscut de Conventia Europeana a Drepturilor Omului, deoarece, o eventuala recunoastere a dreptului de superficie reclamantilor ar reprezenta o ingerinta in dreptul de proprietate al paratei, drept recunoscut irevocabil prin doua hotarari judecatoresti, iar o astfel de ingerinta a fost deja sanctionata de catre Curtea Europeana a Drepturilor Omului in cauza Bock si Palade impotriva Romaniei.

In acest sens, instanta europeana a retinut ca "in speta, Curtea constata ca Hotararea Curtii Supreme de Justitie din 05 decembrie 2001 a stabilit ca, Consiliul Municipal Arad a dobandit dreptul de superficie in virtutea unei situatii de fapt care nu este dorita sau cunoscuta de interesati - si care permite sa se dea efect - aparentei de drept". Ori, in temeiul jurisprudentei tribunalelor interne, dreptul de superficie rezulta numai din lege, din prescriptia achizitiva, din legat sau din acordul partilor. Simplul fapt de a ridica constructii pe terenul altuia, cu toata buna-credinta, nu ar putea constitui un drept de superficie in beneficiul constructorului (paragrafele 32-33 de mai sus), in lipsa unuia din cele patru elemente mentionate anterior. Curtea constata astfel ca aparenta de drept la care face trimitere Curtea Suprema de Justitie nu intra in categoria actiunilor si faptelor ce ar putea justifica dreptul de superficie. Reiese in mod evident ca ingerinta in dreptul la respectarea bunurilor reclamantilor nu are baza in dreptul intern 64. Prin urmare, Curtea considera ca ingerinta litigioasa nu este "prevazuta de lege" in sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 si, in consecinta, este incomparabil cu dreptul la respectarea bunurilor reclamantilor. O asemenea concluzie o scuteste sa cerceteze daca a fost pastrat un echilibru just intre cerintele de interes general ale comunitatii si imperativele apararii drepturilor individuale.

In ceea ce priveste cheltuielile de judecata instanta retine ca, potrivit art. 274 Cod Procedura Civila partea care cade in pretentii va fi obligata, la cerere, sa plateasca cheltuielile de judecata .

Astfel, raportat la solutia ce se va pronunta, de respingere a actiunii si retinand culpa procesuala a reclamantilor, instanta ii va obliga pe acestia, in solidar, la plata catre parata a sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariu aparator.