ACTIUNEA IN REVENDICARE

De asemenea, in cartea a II-a titlul I ce se refera la bunuri, art. 471 Cod civil stabileste ca sunt imobile prin obiectul la care se aplica: uzufructul lucrurilor imobile, servitutile, actiunile care tind a revendica un imobil. Tot astfel, in cartea a III-a, titlul VI, despre schimb, art. 1408 Cod civil reglementeaza posibilitatea copermutantului evins de lucrul primit in schimb de a cere daune-interese sau intoarcerea lucrului sau. Titlul XVIII - despre privilegii si ipoteci, in sectiunea referitoare la privilegiile care se intind asupra mobilelor si imobilelor, respectiv art. 1730 Cod civil, prevede ca atunci cand vanzarea s-a facut fara termen de plata, vanzatorul poate chiar sa revendice obiectele vandute, pe cat timp se afla in posesiunea cumparatorului. Concretizand principiile inscrise in aceste texte, jurisprudenta mai recenta a definit actiunea in revendicare ca fiind actiunea prin care proprietarul neposesor reclama bunul de la posesorul neproprietar[2]. Si in doctrina, chiar daca au existat formulari diferite, revendicarea a fost definita ca o actiune reala prin care proprietarul care a pierdut posesia lucrului, cere restituirea acestuia de la cel la care se gaseste. Altfel spus, prin aceasta actiune, proprietarul neposesor cere posesorului neproprietar recunoasterea dreptului sau de proprietate si restituirea lucrului[3].