Libera prestare a serviciilor si a celor ale lucratorilor lor detasati intr-un stat membru gazda. Respectarea conditii de concurenta echitabile intre Statele UE

Tinand seama in special de evolutia pietei interne ca urmare a extinderilor succesive ale Uniunii, legiuitorul Uniunii putea efectua o reevaluare a intereselor intreprinderilor care beneficiaza de libera prestare a serviciilor si a celor ale lucratorilor lor detasati intr-un stat membru gazda, pentru a se asigura ca aceasta libera prestare se efectueaza in conditii de concurenta echitabile intre aceste intreprinderi si cele stabilite in statul membru mentionat

Directiva 96/71/CE privind detasarea lucratorilor in cadrul prestarii de servicii1 a fost modificata in parte prin Directiva 2018/9572.

Prin adoptarea acestei directive, legiuitorul Uniunii a urmarit sa asigure libera prestare a serviciilor pe baza echitabila, garantand o concurenta care sa nu se intemeieze pe aplicarea in acelasi stat membru a unor conditii de munca si de incadrare in munca de un nivel substantial diferit dupa cum angajatorul este sau nu stabilit in acest stat membru, oferind in acelasi timp un nivel mai ridicat de protectie lucratorilor detasati.

In acest scop, Directiva 2018/957 urmareste sa asigure conditiile de munca si de incadrare in munca a lucratorilor detasati cele mai apropiate posibil de cele ale lucratorilor angajati de intreprinderi stabilite in statul membru gazda .

In aceasta logica, Directiva 2018/957 a adus, printre altele, modificari la articolul 3 alineatul (1) din Directiva 96/71 privind conditiile de munca si de incadrare in munca a lucratorilor detasati. Aceste modificari, ghidate de principiul egalitatii de tratament, implica in special ca acestor lucratori nu li se mai aplica ``salariul minim`` stabilit de legislatia statului membru gazda, ci ``remuneratia`` prevazuta de aceasta legislatie, care este o notiune mai larga decat aceea de salariu minim.

In plus, in cazul in care durata efectiva a unei detasari depaseste 12 luni sau, in mod exceptional, 18 luni, Directiva 2018/957 a impus, prin introducerea articolului 3 alineatul (1a) in Directiva 96/71, aplicarea cvasitotalitatii conditiilor de munca si de incadrare in munca din statul membru gazda . Ungaria (cauza C-620/18) si Republica Polona (cauza C-626/18) au introdus fiecare o actiune avand ca obiect anularea Directivei 2018/957.

Aceste state membre invocau in special motive intemeiate pe alegerea unui temei juridic eronat pentru adoptarea acestei directive, pe o incalcare a articolului 56 TFUE, care garanteaza libera prestare a serviciilor, precum si pe nerespectarea Regulamentului ``Roma I``³.

Prin hotararile sale, Curtea respinge cele doua actiuni in totalitate. Aprecierea Curtii In primul rand, Curtea arata ca legiuitorul Uniunii se putea intemeia, la adoptarea Directivei 2018/957, pe acelasi temei juridic precum cel utilizat pentru adoptarea Directivei 96/71, si anume articolul 53 alineatul (1) si articolul 62 TFUE4 , care permit in special adoptarea unor directive care urmaresc facilitarea exercitarii libertatii de prestare a serviciilor.

Astfel, in ceea ce priveste o reglementare care, precum Directiva 2018/957, modifica o reglementare existenta, trebuie luata in considerare, in scopul identificarii temeiului juridic al acesteia, reglementarea existenta pe care o modifica si in special obiectivul si continutul acesteia. Pe de alta parte, atunci cand un act legislativ a coordonat deja legislatiile statelor membre intr-un anumit domeniu de actiune al Uniunii, legiuitorul Uniunii nu poate fi lipsit de posibilitatea de a adapta acest act la orice modificare a circumstantelor sau la orice evolutie a cunostintelor.

Curtea se refera, in aceasta privinta, la extinderile succesive ale Uniunii care au avut loc de la intrarea in vigoare a Directivei 96/71, precum si la o evaluare a impactului, elaborata in contextul modificarii acestei directive. Aceasta evaluare constata ca Directiva 96/71 s-a aflat la originea unor conditii de concurenta inechitabile intre intreprinderile stabilite intr-un stat membru gazda si intreprinderile care detaseaza lucratori in acest stat membru, precum si a unei segmentari a pietei muncii, ca urmare a unei diferentieri structurale a normelor salariale aplicabile lucratorilor acestora5.

Potrivit Curtii, faptul ca articolul 53 alineatul (1) si articolul 62 TFUE abiliteaza legiuitorul Uniunii sa coordoneze reglementarile nationale care pot, prin chiar disparitatile lor, sa impiedice libera prestare a serviciilor intre statele membre nu poate implica faptul ca acest legiuitor nu trebuie sa asigure, totodata, respectarea, printre altele, a obiectivelor transversale consacrate la articolul 9 TFUE. Printre aceste obiective figureaza cerintele legate de promovarea unui nivel ridicat al ocuparii fortei de munca, precum si de asigurarea unei protectii sociale adecvate.

Intr-adevar, pentru a atinge cel mai bine obiectivul urmarit de Directiva 96/71 intr-un context care se schimbase, era posibil ca legiuitorul sa adapteze echilibrul pe care se intemeia aceasta directiva prin consolidarea drepturilor lucratorilor detasati in statul membru gazda, astfel incat concurenta dintre intreprinderile care detaseaza lucratori in acest stat membru si intreprinderile stabilite in acesta sa se dezvolte in conditii mai echitabile.

Curtea precizeaza de asemenea, in acest context, ca articolul 153 TFUE, care vizeaza numai protectia lucratorilor, iar nu libera prestare a serviciilor in cadrul Uniunii, nu putea constitui temeiul juridic al Directivei 2018/957. Intrucat aceasta directiva nu contine nicio masura de armonizare, ci se limiteaza sa coordoneze reglementarile statelor membre in cazul detasarii lucratorilor, impunand aplicarea anumitor conditii de munca si de incadrare in munca prevazute de normele obligatorii ale statului membru gazda, directiva nu poate incalca exceptia, prevazuta de articolul 153 alineatul (5) TFUE, de la competentele Uniunii rezultate din primele alineate ale acestui articol .

In al doilea rand, Curtea examineaza motivul intemeiat pe incalcarea articolului 56 TFUE si in special pe faptul ca Directiva 2018/957 ar elimina avantajul concurential, in ceea ce priveste costurile, de care ar fi beneficiat prestatorii de servicii stabiliti in anumite state membre.

Curtea arata ca Directiva 2018/957, pentru a-si atinge obiectivul, efectueaza o reechilibrare a factorilor in raport cu care intreprinderile stabilite in diferitele state membre pot intra in concurenta . Totusi, aceasta directiva nu elimina eventualul avantaj concurential de care ar beneficia prestatorii de servicii din anumite state membre, din moment ce nu are nicidecum ca efect eliminarea oricarei concurente bazate pe costuri . Intr-adevar, aceasta prevede sa se asigure lucratorilor detasati aplicarea unui ansamblu de conditii de munca si de incadrare in munca in statul membru gazda, printre care elementele constitutive ale remuneratiei care sunt obligatorii in acest stat .

Aceasta directiva nu are, asadar, efect asupra celorlalte elemente de cost ale intreprinderilor care detaseaza astfel de lucratori, precum productivitatea sau eficienta acestor lucratori, care sunt mentionate in cuprinsul considerentului (16).

In al treilea rand, in ceea ce priveste examinarea legalitatii normelor referitoare la notiunea de ``remuneratie`` si a celor referitoare la detasarea pe termen lung, prevazute la articolul 3 alineatul (1) primul paragraf litera (c) si, respectiv, la articolul 3 alineatul (1a) din Directiva 96/71 modificata, Curtea aminteste ca instanta Uniunii sesizata cu o actiune in anulare impotriva unui act legislativ precum Directiva 2018/957 trebuie sa se asigure, din punctul de vedere al legalitatii interne a actului respectiv, numai ca aceasta nu incalca Tratatele UE si FUE sau principiile generale ale dreptului Uniunii si ca nu este afectata de un abuz de putere . In ceea ce priveste controlul jurisdictional al respectarii acestor conditii, legiuitorul Uniunii dispune de o putere larga de apreciere in domeniile, precum reglementarea privind detasarea lucratorilor, in care actiunea sa implica atat alegeri de natura politica, cat si economica sau sociala si in care acesta trebuie sa efectueze aprecieri si evaluari complexe. Avand in vedere aceasta putere larga de apreciere, Curtea statueaza ca, in ceea ce priveste norma referitoare la detasarea pe termen lung, legiuitorul Uniunii a putut considera fara a savarsi o eroare vadita ca o detasare pe o durata care depaseste12 luni trebuia sa aiba drept consecinta apropierea in mod semnificativ a situatiei personale a lucratorilor detasati in cauza de cea a lucratorilor angajati de intreprinderi stabilite in statul membru gazda .

In al patrulea rand, Curtea arata ca, intrucat evaluarea impactului de care legiuitorul Uniunii a tinut seama pentru a considera ca protectia lucratorilor detasati prevazuta de Directiva 96/71 nu mai era adecvata, a evidentiat in special doua circumstante care au putut determina in mod rezonabil acest legiuitor sa considere ca aplicarea ``salariului minim`` din statul membru gazda nu mai era in masura sa asigure protectia acestor lucratori.

Pe de o parte, Curtea a retinut o interpretare larga a acestei notiuni in Hotararea SA�hkA�alojen ammattiliitto6 , incluzand, dincolo de salariul minim prevazut de legislatia statului membru gazda, un anumit numar de elemente. Prin urmare, s-a putut constata, in evaluarea de impact, ca notiunea de ``salariu minim``, astfel cum a fost interpretata de Curte, se indeparta in mare masura de practica raspandita a intreprinderilor care detasau lucratori in alt stat membru, constand in a plati acestora numai salariul minim. Pe de alta parte, din evaluarea de impact reiese ca, in cursul anului 2014, s-au realizat diferente importante de remunerare in mai multe state membre gazda intre lucratorii angajati de intreprinderi stabilite in aceste state membre si lucratorii detasati pe teritoriul acestora.

In al cincilea rand, Curtea examineaza pretinsa incalcare a Regulamentului ``Roma I`` prin articolul 3 alineatul (1a) din Directiva 96/71 modificata, care prevede ca, in cazul detasarii care depaseste 12 luni, cvasitotalitatea obligatiilor care decurg din legislatia statului membru gazda se aplica in mod imperativ lucratorilor detasati, indiferent de legea aplicabila raportului de munca . In aceasta privinta, Curtea observa ca articolul 8 din Regulamentul ``Roma I`` prevede la alineatul (2) ca, in absenta unei alegeri a partilor, contractul individual de munca este reglementat de legea tarii in care sau, in lipsa, din care angajatul isi desfasoara in mod obisnuit activitatea, in cazul in care angajatul este angajat temporar in alta tara, neconsiderandu-se ca si-a schimbat locul de desfasurare a muncii in mod obisnuit. Cu toate acestea, Regulamentul ``Roma I`` prevede, la articolul 23, ca se poate deroga de la normele care reglementeaza conflictul de legi pe care le prevede atunci cand dispozitii de drept al Uniunii stabilesc norme referitoare la legea aplicabila obligatiilor contractuale in anumite materii.

Or, prin natura si prin continutul sau, articolul 3 alineatul (1a) din Directiva 96/71 modificata constituie o norma speciala de conflict de legi, in sensul articolului 23 din Regulamentul Roma I.

Hotararea in cauza C-620/18 si C-626/18 Ungaria si Polonia/Parlamentul si Consiliul

1 Directiva 96/71/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 16 decembrie 1996 privind detasarea lucratorilor in cadrul prestarii de servicii (JO 1997, L 18, p. 1, Editie speciala, 05/vol. 4, p. 29).

2 Directiva (UE) 2018/957 a Parlamentului European si a Consiliului din 28 iunie 2018 de modificare a Directiva 96/71/CE privind detasarea lucratorilor in cadrul prestarii de servicii (JO 2018, L 173, p. 16, rectificare in JO 2019, L 91, p. 77).

3 Regulamentul (CE) nr. 593/2008 al Parlamentului European si al Consiliului din 17 iunie 2008 privind legea aplicabila obligatiilor contractuale (Roma I) (JO 2008, L 177, p. 6) (denumit in continuare ``Regulamentul Roma I``)

4 Directiva 96/71 a fost adoptata in temeiul articolului 57 alineatul (2) si al articolului 66 din Tratatul CE, care au fost inlocuite cu articolele din Tratatul FUE citate mai sus.

5 Documentul de lucru SWD(2016) 52 final din 8 martie 2016, intitulat ``Evaluarea impactului care insoteste Propunerea de directiva a Parlamentului si a Consiliului de modificare a Directivei 96/71``.

6 Hotararea din 12 februarie 2015, SA�hkA�alojen ammattiliitto C-396/13 (punctele 38-70) (a se vedea de asemenea CP nr. 17/15).