Prima pagină » Articole juridice » Drept Penal » O masura privativa de libertate luata impotriva unei persoane vizate de un prim mandat european de arestare (MEA) nu este contrara dreptului Uniunii daca aceasta persoana a parasit voluntar teritoriul statului membru emitent al primului MEA

O masura privativa de libertate luata impotriva unei persoane vizate de un prim mandat european de arestare (MEA) nu este contrara dreptului Uniunii daca aceasta persoana a parasit voluntar teritoriul statului membru emitent al primului MEA

Publicat: 25 Sep 2020 3142 citiri Sursa: Curtea de Justitie a Uniunii Europene Secţiunea: Drept Penal

(Issuer) Entitate legala care are capacitatea de a emite si de a distribui un instrument financiar transferabil.

O masura privativa de libertate luata impotriva unei persoane vizate de un prim mandat european de arestare (MEA) pentru fapte anterioare si diferite de cele care au justificat predarea sa in executarea unui al doilea MEA nu este contrara dreptului Uniunii daca aceasta persoana a parasit voluntar teritoriul statului membru emitent al primului MEA

Sarcinile care se urmaresc in cadrul urmaririi penale.

Una din institutiile fundamentale ale dreptului penal,

Acte juridice si operatiuni prevazute de Codul Comercial si calificate ca atare. Prin savarsirea de fapte de comert se nasc raporturi juridice specifice, de comert, reglementate tot de Codul Comercial

Organismul public care asigura gestionarea asistentei financiare prin Instrumentele Structurale. Se constituie cate o autoritate de management pentru fiecare program operational sectorial si Fondul de coeziune, precum si autoritati de management pentru initiativa comunitara INTERREG.

Una din institutiile fundamentale ale dreptului penal,

Institutie de drept penal, prevazuta in sectiunea III, cap. V, t. III, art. 81, C. pen., partea generala, consta in suspendarea executarii pedepsei,

Infractiunea se consuma in momentul in care,

Act procedural, prevazut in sectiunea IV, cap. I, t. IV, C. proc. pen., partea generala.

1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.

Una din institutiile fundamentale ale dreptului penal,

Reprezinta o faza a procesului penal, constand in activitatea desfasurata de organele de urmarire penala

Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.

Contractul in temeiul caruia o persoana numita mandant, imputerniceste pe o alta persoana, numita mandatar, sa incheie in numele ei si pentru ea anumite acte juridice.

(Issuer) Entitate legala care are capacitatea de a emite si de a distribui un instrument financiar transferabil.

Vezi Substitutie fideicomisara.

Activitate de lamurire, de stabilire a adevaratului inteles al unei opere spirituale.

Dispozitie cuprinsa in testament prin care testatorul dispune ca dupa decesul sau ca o anumita persoana sa primeasca intreaga mostenire (legat universal),

Manifestarea hotararii de a incheia actul juridic civil, de a se obliga juridiceste. Formeaza impreuna cu cauza (scopul), vointa juridica.

Una din institutiile fundamentale ale dreptului penal,

Realizarea veniturilor bugetare si folosirea lor pentru acoperirea cheltuielilor aprobate de buget.

1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.

Contractul in temeiul caruia o persoana numita mandant, imputerniceste pe o alta persoana, numita mandatar, sa incheie in numele ei si pentru ea anumite acte juridice.

Operatiune efectuata de organele de urmarire penala si instanta de judecata prin care se stabileste concordanta deplina intre fapta concreta savarsita de invinuit sau inculpat si norma penala speciala care incrimineaza acea fapta,precum si in raport cu dispozitiile penale generale aplicabile faptei comise.

In acest context, consimtamantul trebuie dat de autoritatile de executare ale statului membru care a predat persoana urmarita in temeiul celui de al doilea MEA

XC a facut obiectul urmaririi penale in Germania in trei proceduri penale distincte. In primul rand, la 6 octombrie 2011 acesta a fost condamnat de un tribunal districtual la o pedeapsa totala cu inchisoarea de un an si noua luni pentru trafic de stupefiante. Executarea acestei pedepse a fost suspendata conditionat.

In al doilea rand, in cursul anului 2016, impotriva lui XC a fost initiata o procedura penala in Germania pentru fapte savarsite in Portugalia. Intrucat XC se afla in Portugalia, Staatsanwaltschaft Hannover (Parchetul din Hanovra, Germania) a emis un mandat european de arestare (denumit in continuare ``MEA``) in scopul efectuarii urmaririi penale pentru aceste fapte . Autoritatea de executare portugheza a autorizat predarea lui XC autoritatilor judiciare germane. Acesta din urma a fost condamnat la o pedeapsa cu inchisoarea de un an si trei luni. In timpul executarii acestei pedepse, a fost revocata suspendarea conditionata a executarii pedepsei pronuntate in anul 2011. La 22 august 2018, Staatsanwaltschaft Flensburg (Parchetul din Flensburg, Germania) a solicitat autoritatii de executare portugheze sa renunte la aplicarea principiului specialitatii si sa isi dea consimtamantul pentru executarea pedepsei pronuntate in anul 2011.

Astfel, potrivit acestui principiu, enuntat la articolul 27 alineatul (2) din Decizia-cadru 2002/5841 , o persoana care a fost predata nu poate fi urmarita penal, condamnata sau privata de libertate pentru o infractiune savarsita inaintea predarii sale, alta decat cea care a motivat predarea sa. Cu toate acestea, alinatul (3) litera (g) din acelasi articol prevede ca principiu specialitatii nu se aplica atunci cand autoritatea judiciara de executare care a predat persoana isi da consimtamantul. La 31 august 2018, in lipsa unui raspuns din partea autoritatii judiciare de executare portugheze, XC a fost pus in libertate. La 18 septembrie 2018, aceasta s-a deplasat in Tarile de Jos, iar ulterior in Italia. In ziua urmatoare, un nou MEA a fost emis impotriva sa de Staatsanwaltschaft Flensburg (Parchetul din Flensburg) in scopul executarii hotararii din 6 octombrie 2011. XC a fost arestat in Italia in temeiul acestui ultim MEA. Autoritatea de executare italiana si-a dat acordul pentru ca acesta sa fie predat autoritatilor germane.

In al treilea rand, la 5 noiembrie 2018, un mandat de arestare a fost emis de Amtsgericht Braunschweig (Tribunalul Districtual din Braunschweig, Germania) in scopul efectuarii cercetarii intr-o a treia cauza in care era implicat XC si care privea fapte savarsite in Portugalia in cursul anului 2005 (denumit in continuare ``mandatul de arestare din 5 noiembrie 2018``). In decembrie 2018, Staatsanwaltschaft Braunschweig (Parchetul din Braunschweig, Germania) a solicitat autoritatii judiciare de executare italiene sa isi dea acordul si pentru ca XC sa fie urmarit penal pentru aceste fapte .

XC a fost plasat in arest preventiv in Germania intre 23 iulie 2019 si 11 februarie 2020 in temeiul mandatului de arestare national. In aceasta perioada, prin hotararea din 16 decembrie 2019, XC a fost condamnat, pentru faptele savarsite in Portugalia in cursul anului 2005, la o pedeapsa totala cu inchisoarea de sapte ani care tine seama de hotararea din 6 octombrie 2011.

XC a formulat un recurs impotriva hotararii din 16 decembrie 2019 in fata instantei de trimitere, si anume Bundesgerichtshof (Curtea Federala de Justitie, Germania), invocand printre altele principiul specialitatii prevazut de Decizia-cadru 2002/584. El sustine, in esenta, ca, in masura in care autoritatea de executare portugheza nu si-a dat acordul pentru urmarirea penala pentru faptele savarsite in Portugalia in cursul anului 2005, autoritatile germane nu ar fi avut dreptul sa il urmareasca penal. Avand in vedere acest argument, instanta de trimitere se intreaba daca mandatul de arestare din 5 noiembrie 2018 poate fi mentinut sau trebuie anulat.

Prin Hotararea din 24 septembrie 2020, pronuntata in cadrul procedurii preliminare de urgenta, Curtea a declarat ca articolul 27 alineatele (2) si (3) din Decizia-cadru 2002/584 trebuie interpretat in sensul ca principiul specialitatii enuntat in alineatul (2) al acestui articolul nu se opune unei masuri privative de libertate luate impotriva unei persoane vizate de un prim MEA pe baza altor fapte decat cele care au constituit motivul predarii sale in executarea acestui mandat si anterioare acestor fapte, in cazul in care aceasta persoana a parasit voluntar teritoriul statului membru emitent al primului MEA si a fost predata acestui stat, in executarea unui al doilea MEA emis ulterior acestei plecari in scopul executarii unei pedepse privative de libertate, cu conditia ca, in cadrul celui de al doilea MEA, autoritatea judiciara de executare a acestuia sa isi fi dat acordul pentru extinderea urmaririi penale la faptele aflate la originea acestei masuri privative de libertate.

In aceasta privinta, Curtea a aratat ca din interpretarea literala a articolului 27 alineatul (2) din Decizia-cadru 2002/584 reiese ca principiul specialitatii pe care acesta il prevede este strans legat de predarea rezultata din executarea unui MEA specific, in masura in care textul acestei dispozitii face referire la ``predare`` la singular.

O asemenea interpretare este confirmata de interpretarea contextuala a dispozitiei mentionate, din moment ce alte dispozitii ale Deciziei-cadru 2002/5842 indica de asemenea ca principiul specialitatii este legat de executarea unui MEA specific. In aceste conditii, a impune ca un consimtamant in sensul articolului 27 alineatul (3) litera (g) din Decizia-cadru 2002/584 sa fie dat atat de autoritatea judiciara de executare a unui prim MEA, cat si de autoritatea judiciara de executare a unui al doilea MEA ar impiedica efectivitatea procedurii de predare, punand astfel in pericol obiectivul urmarit de Decizia-cadru 2002/584, care consta in facilitarea si in accelerarea predarilor intre autoritatile judiciare ale statelor membre. Prin urmare, din moment ce, in speta, XC a parasit voluntar teritoriul german dupa ce a executat in acest stat membru pedeapsa la care fusese condamnat pentru faptele vizate de primul MEA, el nu mai are dreptul sa invoce principiul specialitatii aferent acestui prim MEA.

In masura in care, in speta, unica predare pertinenta pentru a aprecia respectarea principiului specialitati este cea efectuata in temeiul celui de al doilea MEA, consimtamantul cerut de articolului 27 alineatul (3) litera (g) din Decizia-cadru 2002/584 trebuie sa fie dat numai de autoritatea judiciara de executare a statului membru care a predat persoana urmarita in temeiul MEA mentionat.

Hotararea in cauza C-195/20 PPU Generalbundesanwalt beim Bundesgerichtshof/XC

1 Decizia-cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare si procedurile de predare intre statele membre (JO 2002, L 190, p. 1, Editie speciala, 19/vol. 6, p. 3), astfel cum a fost modificata prin Decizia-cadru 2009/299/JAI a Consiliului din 26 februarie 2009 (JO 2009, L 81, p. 24) (denumita in continuare ``Decizia-cadru 2002/584``).

2 In special articolul 1 alineatul (1), care defineste MEA in raport cu obiectivul specific urmarit de acesta, si articolul 8 alineatul (1), care impune ca orice MEA sa fie precis cu privire la natura si la incadrarea juridica a infractiunilor pe care le vizeaza si sa descrie circumstantele comiterii acestora.