Exercitarea autoritatii parintesti exclusiv de catre unul dintre parinti in contextul divortului

Autoritatea parinteasca, potrivit prevederilor art. 483 din Codul civil, reprezinta ansamblul de drepturi si indatoriri care privesc atat persoana, cat si bunurile copilului si apartin in mod egal ambilor parinti.

Parintii exercita autoritatea parinteasca numai in interesul superior al copilului, cu respectul datorat persoanei acestuia, si il asociaza pe copil la toate deciziile care il privesc, tinand cont de varsta si de gradul de maturitate al acestuia.

Instanta de judecata va decide, odata cu pronuntarea divortului, si asupra raporturilor dintre parintii divortati si copii lor minori, prin raportare la interesul superior al copilului, cu luarea in considerare a concluziilor raportului raportului de ancheta psihosociala, precum si a invoielii parintilor in acest sens, daca este cazul .

Ca regula, dupa divort, autoritatea parinteasca se exercita in comun de catre ambii parinti, cu exceptia situatiei in care instanta decide altfel sau partile, cu incuviintarea instantei, decid, de comun acord, in aceasta privinta.

Regula exercitarii in comun a autoritatii parintesti este justificata, pe de o parte, prin faptul ca autoritatea parinteasca asupra minorului nu este doar un drept al parintelui, ci si un drept al copilului de care acesta poate fi lipsit in situatii ce tin de interesul sau superior, iar, pe de alta parte, autoritatea parinteasca implica numeroase obligatii pentru parintele in cauza.

Potrivit dispozitiilor Legii nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, ambii parinti sunt responsabili pentru cresterea copiilor lor, iar exercitarea drepturilor si indeplinirea obligatiilor parintesti trebuie sa aiba in vedere interesul superior al copilului si sa asigure bunastarea materiala si spirituala a copilului, in special prin ingrijirea acestuia, prin mentinerea relatiilor personale cu el, prin asigurarea cresterii, educarii si intretinerii sale, precum si prin reprezentarea sa legala si administrarea patrimoniului sau.

Prin exceptie, daca exista motive intemeiate si avand in vedere interesul superior al copilului, care va prevala in toate demersurile sau deciziile care privesc copiii, instanta de judecata poate hotari ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata doar de catre unul dintre parinti. Celalalt parinte, insa, va pastra dreptul de a veghea asupra modului de crestere si educare al copilului, precum si dreptul de a consimti la adoptia acestuia.

Notiunea de interes superior al copilului se circumscrie dreptului copilului la o dezvoltare fizica si morala normala, la echilibru socioafectiv si la viata de familie, iar potrivit dispozitiilor Legii nr. 272/2004, in determinarea interesului superior al copilului se au in vedere cel putin urmatoarele criterii:

a) nevoile de dezvoltare fizica, psihologica, de educatie si sanatate, de securitate si stabilitate si apartenenta la o familie;

b) opinia copilului, in functie de varsta si de gradul de maturitate;

c) istoricul copilului, avand in vedere, in mod special, situatiile de abuz, neglijare, exploatare sau orice alta forma de violenta asupra copilului, precum si potentialele situatii de risc care pot interveni in viitor;

d) capacitatea parintilor sau a persoanelor care urmeaza sa se ocupe de cresterea si ingrijirea copilului de a raspunde nevoilor concrete ale acestuia;

e) mentinerea relatiilor personale cu persoanele fata de care copilul a dezvoltat relatii de atasament.

In ceea ce priveste motivele intemeiate ce pot influenta hotararea instantei de judecata in sensul de a dispune exercitarea autoritatii parintesti de catre un singur parinte, potrivit art. 36 alin. (7) din Legea nr. 272/2004, acestea pot consta in alcoolism, boala psihica, dependenta de droguri, violenta fata de copil sau fata de celalalt parinte, condamnari pentru infractiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infractiuni cu privire la viata sexuala, infractiuni de violenta, precum si in orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de catre acel parinte a autoritatii parintesti.

Asa cum am mentionat anterior, exercitarea autoritatii parintesti nu este doar un drept al parintelui, ci si un drept al copilului. In acest context, stabilirea exercitarii de catre un singur parinte a autoritatii parintesti reprezinta o chestiune delicata, care, pe de o parte, in masura in care este justificata, este menita sa asigure minorului o crestere corespunzatoare tuturor nevoilor sale, iar, pe de alta parte, in masura in care nu este pe deplin justificata, poate conduce intocmai la lezarea nevoilor minorului, a carui dezvoltare optima presupune interactiunea cu ambii parinti, in scopul mentinerii si asigurarii echilibrului emotional.

De asemenea, este important a fi precizat inclusiv art. 8 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului, conform caruia orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private si de familie, nefiind admis amestecul unei autoritati publice in exercitarea acestui drept decat in masura in care acest amestec este prevazut de lege.

Curtea Europeana a statuat cu valoare de principiu, ca, in lumina drepturilor garantate de Conventie, contactele reciproc acceptate ale copilului cu parintele sau constituie un element fundamental al vietii de familie (Cauza Eriksson contra Suediei), precum si faptul ca in situatia in care copiii nu sunt suficient de maturi pentru a-si exprima ei insisi in mod clar propriile preferinte, instanta trebuie sa promoveze interesele superioare ale acestora (Cauza Monory contra Romaniei).

Asadar, ori de cate ori, in baza probatoriului administrat in cauza, instanta de judecata constata faptul ca exista motive intemeiate, care aduc atingere interesului superior al copilului, astfel incat sa justifice exercitarea autoritatii parintesti de catre un singur parinte, va dispune in acest sens, fara ca acest fapt sa fie considerat o ingerinta in viata de familie a minorului, ci o protectie a acestuia, astfel incat sa ii fie asigurata o dezvoltare fizica si psihica normala.

Solutii jurisprudentiale

``In cazul de fata, s-a facut dovada de catre reclamanta a existentei unor motive intemeiate, retinand in concret faptul ca exista indicii ca prin absenta paratului din viata copilului, minorele nu beneficiaza de toate conditiile normale in care sa cresca si sa se dezvolte, in derularea fireasca a diverselor masuri care se impun a fi luate, in acord cu interesul copilului. S-a retinut ca paratul nu poate fi gasit pentru a-si exprima acordul pentru minore, iar acest lucru ar periclita demersurile in fata diverselor institutii (scolare, sanitare etc.), situatie ce este in masura sa ataga exercitarea exclusiva a autoritatii parintesti doar de catre mama fetitelor.

Astfel, instanta constata ca prin probatoriul administrat in cauza, reclamanta a facut dovada faptului ca are capacitatea materiala si morala de a oferi minorelor conditii optime pentru dezvoltarea armonioasa a acestora, motiv pentru care va admite cererea reclamantei de exercitare exclusiva a autoritatii parintesti si stabilire a locuintei minorelor, potrivit dispozitivului.``

Judecatoria Focsani, Sectia Civila, Sentinta civila nr. 1883 din 23.02.2018

``Minorul se afla in intretinerea reclamantei, iar din relatiile inaintate de la Institutul de Psihiatrie Socola Iasi a rezultat ca paratul figureaza cu 5 internari cu diagnosticul de tulburare a personalitatii si intoxicatie alcoolica acuta. [a��]

Vazand situatia medicala a paratului, instanta, in considerarea disp. art.398 alin. 1 NCC si art.36 alin. 7 din Legea nr.272/2004 [a��], va dispune ca autoritatea parinteasca in privinta minorului sa fie exercitata in mod exclusiv de catre mama.``

Judecatoria Iasi, Sectia Civila, Sentinta civila nr. 2375 din 23.02.2017

``Din anul 2018 reclamanta s-a stabilit in Marea Britanie unde are un loc de munca stabil si unde locuieste impreuna cu minora, care este inscrisa si urmeaza cursurile scolii primare Woodcote Primary School din localitatea de domiciliu . [a��]

Instanta constata ca exercitarea autoritatii parintesti de catre un singur parinte este o situatie de exceptie, insa este foarte greu ca paratul sa participe in mod activ la cresterea minorei, avand in vedere distanta foarte mare dintre parinti si lipsa unei cooperari, ceea ce poate cauza grave prejudicii copilului si constituie imprejurari obiective, de natura a indreptati instanta de judecata sa dispuna ca exercitarea autoritatii parintesti sa fie exercitata doar de parintele la domiciliul caruia s-a dispus stabilirea locuintei minorului.

Fata de dispozitiile legale si avand in vedere interesul superior al minorei, instanta va admite cererea si va dispune ca autoritatea parinteasca sa fie exercitata doar de catre mama.``

Judecatoria Targoviste, Sectia Civila, Sentinta civila nr. 4622 din 05.12.2019