Necesitatea examinarii gradului redus de similitudine a marcilor in conflict

Cauza este trimisa spre rejudecare Tribunalului, care va trebui sa examineze daca exista un risc de confuzie pentru consumatori in ceea ce priveste originea produselor desemnate de semnul BBQLOUMI Foundation for the Protection of the Traditional Cheese of Cyprus named Halloumi este titulara marcii colective a Uniunii Europene HALLOUMI, inregistrata pentru branzeturi. Marca colectiva a Uniunii Europene este un tip de marca a Uniunii Europene specifica, desemnata drept colectiva la data depunerii si destinata sa distinga produsele sau serviciile membrilor asociatiei titulare a acesteia de cele ale altor intreprinderi. Intemeindu-se pe aceasta marca colectiva, titularul sau a formulat opozitie la inregistrarea ca marca a Uniunii Europene a semnului figurativ care cuprinde elementul verbal ``BBQLOUMI``, solicitata de o societate bulgara in special pentru branzeturi. Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuala (EUIPO), insarcinat cu examinarea cererilor de inregistrare a marcilor Uniunii Europene, a respins aceasta opozitie pentru motivul ca nu exista un risc de confuzie cu privire la originea produselor intre marca solicitata BBQLOUMI si marca colectiva anterioara HALLOUMI.

In aceste conditii, titularul marcii colective in cauza a atacat aceasta decizie a EUIPO la Tribunalul Uniunii Europene, care, dupa ce a constatat ca respectiva marca avea un caracter distinctiv redus deoarece termenul ``halloumi`` desemneaza un tip de branza, a retinut, de asemenea, lipsa riscului de confuzie¹ .

In Hotararea din 5 martie 2020, Foundation for the Protection of the Traditional Cheese of Cyprus named Halloumi/EUIPO (C-766/18 P), Curtea, sesizata cu un recurs impotriva hotararii Tribunalului, s-a pronuntat mai intai cu privire la aplicabilitatea in cauzele referitoare la o marca anterioara colectiva a jurisprudentei care stabileste, pentru marcile individuale ale Uniunii Europene, criteriile in raport cu care trebuie apreciat riscul de confuzie, in sensul articolului 8 alineatul (1) litera (b) din Regulamentul privind marca Uniunii Europene² .

In aceasta privinta, Curtea a statuat ca, in cazul in care marca anterioara este o marca colectiva, a carei functie esentiala este de a distinge produsele sau serviciile membrilor asociatiei titulare a acesteia de cele ale altor intreprinderi3 , riscul de confuzie trebuie inteles ca fiind riscul ca publicul sa creada ca produsele sau serviciile vizate de marca anterioara si cele vizate de marca solicitata provin toate de la membrii asociatiei care este titulara marcii anterioare sau, eventual, de la intreprinderi legate din punct de vedere economic de acesti membri sau de aceasta asociatie . Desi este necesar sa se tina seama de functia esentiala a marcilor colective in cazul unei opozitii intemeiate pe o astfel de marca, pentru a intelege ceea ce trebuie sa se inteleaga prin ``risc de confuzie``, nu este mai putin adevarat ca jurisprudenta care stabileste, pentru marcile individuale ale Uniunii Europene, criteriile in raport cu care trebuie sa se aprecieze in mod concret daca exista un astfel de risc poate fi transpusa in cauzele referitoare la o marca anterioara colectiva. Astfel, niciuna dintre caracteristicile pe care le prezinta marcile colective ale Uniunii Europene nu justifica o derogare, in cazul unei opozitii intemeiate pe o astfel de marca, de la criteriile de apreciere a riscului de confuzie care reies din aceasta jurisprudenta.

In continuare, titularul marcii colective in cauza sustinea ca respectivul caracter distinctiv al marcii anterioare ar trebui apreciat in mod diferit atunci cand aceasta marca este o marca colectiva a Uniunii Europene. Curtea a respins acest argument aratand ca cerinta caracterului distinctiv4 se aplica si marcilor colective ale Uniunii Europene. Astfel, articolele 67-74 din Regulamentul privind marca Uniunii Europene, referitoare la marcile colective ale Uniunii Europene, nu prevad nicio dispozitie contrara. In consecinta, marcile colective trebuie sa aiba in orice caz un caracter distinctiv, indiferent daca este intrinsec sau dobandit prin utilizare. In plus, Curtea a precizat ca articolul 66 alineatul (2) din regulament nu constituie o exceptie de la aceasta cerinta a caracterului distinctiv. Desi aceasta dispozitie autorizeaza, prin derogare de la articolul 7 alineatul (1) litera (c) din regulamentul mentionat5 , inregistrarea ca marci colective ale Uniunii Europene a unor semne care pot sa serveasca pentru a desemna provenienta geografica a unor produse sau servicii, ea nu permite, in schimb, ca semnele astfel inregistrate sa fie lipsite de caracter distinctiv.

Atunci cand solicita inregistrarea ca marca colectiva a Uniunii Europene a unui semn care poate desemna o provenienta geografica, o asociatie trebuie sa se asigure ca acest semn prezinta elemente care permit consumatorului sa distinga produsele sau serviciile membrilor sai de cele ale altor intreprinderi. In sfarsit, in ceea ce priveste aprecierea riscului de confuzie, Curtea a amintit ca existenta unui astfel de risc trebuie apreciata in mod global, tinand seama de toti factorii relevanti din cauza. Or, din hotararea atacata rezulta ca Tribunalul s-a intemeiat pe premisa potrivit careia, in cazul unui caracter distinctiv redus al marcii anterioare, existenta unui risc de confuzie trebuie exclusa din momentul in care se dovedeste ca similitudinea marcilor in conflict nu permite, in sine, constatarea unui astfel de risc . Curtea a statuat ca o astfel de premisa este eronata, intrucat imprejurarea ca respectivul caracter distinctiv al unei marci anterioare este redus nu exclude existenta unui risc de confuzie.

Astfel, era necesar sa se examineze daca gradul redus de similitudine a marcilor in conflict este compensat de gradul mai ridicat de similitudine sau chiar de identitatea produselor desemnate de aceste marci. Intrucat aprecierea efectuata de Tribunal nu indeplineste cerinta unei aprecieri globale care sa tina seama de interdependenta factorilor relevanti, Tribunalul a savarsit o eroare de drept . In consecinta, Curtea a anulat hotararea Tribunalului si a trimis cauza spre rejudecare la acesta pentru a efectua o noua examinare a existentei unui risc de confuzie.

MENTIUNE: Marcile si desenele si modelele industriale ale Uniunii sunt valabile pe intreg teritoriul Uniunii Europene. Marcile Uniunii coexista cu marcile nationale. Desenele si modelele industriale ale Uniunii coexista cu desenele si modelele industriale nationale. Cererile de inregistrarea a marcilor si desenelor si modelelor industriale ale Uniunii se adreseaza EUIPO. Impotriva deciziilor acestuia se poate formula actiune la Tribunal.

MENTIUNE: Actiunea in anulare are ca obiect anularea acelor acte ale institutiilor Uniunii care sunt contrare dreptului Uniunii. Cu respectarea anumitor conditii, statele membre, institutiile europene si particularii pot sesiza Curtea de Justitie sau Tribunalul cu o actiune in anulare. Daca actiunea este intemeiata, actul este anulat. Institutia autoare a actului trebuie sa ia masuri pentru a elimina eventualul vid juridic creat prin anularea acestuia. Document neoficial, destinat presei, care nu angajeaza raspunderea Curtii de Justitie.

Hotararea in cauza C-766/18 P Foundation for the Protection of the Traditional Cheese of Cyprus named Halloumi/EUIPO

1 Hotararea Tribunalului din 25 septembrie 2018 - Foundation for the Protection of the Traditional Cheese of Cyprus named Halloumi/EUIPO - M. J. Dairies (BBQLOUMI), T-328/17.

2 Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca Uniunii Europene (JO 2009, L 78, p. 1), astfel cum a fost modificat [inlocuit prin Regulamentul (UE) 2017/1001 al Parlamentului European si al Consiliului din 14 iunie 2017 privind marca Uniunii Europene (JO 2017, L 154, p. 1 )].

3 Conform articolului 66 alineatul (1) din Regulamentul nr. 207/2009.

4 Cerinta caracterului distinctiv este prevazuta la articolul 7 alineatul (1) litera (b) si alineatul (3) din Regulamentul nr. 207/2009, in temeiul carora se respinge inregistrarea marcilor lipsite de caracter distinctiv, cu exceptia cazului in care marca a dobandit, pentru produsele sau serviciile pentru care se solicita inregistrarea, un caracter distinctiv prin utilizare.

5 Articolul 7 alineatul (1) litera (c) din Regulamentul nr. 207/2009 prevede ca se respinge inregistrarea marcilor care sunt compuse exclusiv din semne sau indicatii ce pot sa serveasca, in comert desemna specia, calitatea, cantitatea, destinatia, valoarea, provenienta geografica sau data fabricatiei produsului sau a prestarii serviciului sau alte caracteristici ale acestora.