In Hotararea Comisia/Italia (Directiva privind combaterea intarzierii in efectuarea platilor) (C122/18), pronuntata la 28 ianuarie 2020, Curtea, reunita in Marea Camera, a constatat o incalcare savarsita de Italia a Directivei 2011/7 privind combaterea intarzierii in efectuarea platilor in tranzactiile comerciale1 , intrucat acest stat membru nu s-a asigurat ca autoritatile sale publice, atunci cand sunt debitoare in cadrul unor astfel de tranzactii, respecta in mod efectiv termene de plata care nu depasesc 30 sau 60 de zile calendaristice, precum cele stabilite la articolul 4 alineatele (3) si (4) din directiva mentionata.
Fiind sesizata cu mai multe plangeri depuse de operatori economici si de asociatii de operatori economici italieni care reclamau termenele excesiv de lungi in care autoritatile publice italiene achita in mod sistematic facturile aferente tranzactiilor comerciale cu operatori privati, Comisia a introdus o actiune in constatarea neindeplinirii obligatiilor impotriva Italiei.
In aparare, Italia a sustinut ca Directiva 2011/7 impune statelor membre numai sa asigure, in legislatia lor care transpune directiva mentionata si in contractele privind tranzactii comerciale in care debitorul este una dintre autoritatile lor publice, termene maxime de plata conforme cu articolul 4 alineatele (3) si (4) din directiva mentionata, precum si sa prevada dreptul creditorilor, in cazul nerespectarii acestor termene, la dobanzi pentru intarzierea in efectuarea platilor si la o despagubire pentru costurile de recuperare.
Potrivit acestui stat membru, dispozitiile mentionate nu impun, in schimb, statelor membre sa garanteze respectarea efectiva, in orice imprejurari, a respectivelor termene de catre autoritatile lor publice.
Mai intai, Curtea a respins aceasta argumentatie intrucat a considerat ca articolul 4 alineatele (3) si (4) din Directiva 2011/7 impune de asemenea statelor membre sa asigure respectarea efectiva, de catre autoritatile publice ale acestora, a termenelor de plata pe care le prevede. Printre altele, aceasta a aratat ca, avand in vedere numarul mare de tranzactii comerciale in care autoritatile publice sunt debitorii unor intreprinderi, precum si costurile si dificultatile generate in privinta acestora din urma prin intarzierile in efectuarea platilor din partea acestor autoritati, legiuitorul Uniunii a intentionat sa impuna statelor membre obligatii sporite in ceea ce priveste tranzactiile intre intreprinderi si autoritati publice.
In continuare, Curtea a respins argumentul Italiei potrivit caruia autoritatile publice nu pot angaja raspunderea statului membru din care fac parte atunci cand actioneaza in cadrul unei tranzactii comerciale (jure privatorum), in afara prerogativelor lor de putere publica. Astfel, o asemenea interpretare ar insemna sa priveze de efect util Directiva 2011/7, in special articolul 4 alineatele (3) si (4) din aceasta, care le impune statelor membre tocmai obligatia de a asigura respectarea efectiva a termenelor de plata pe care le prevede in tranzactiile comerciale in care debitorul este o autoritate publica.
In sfarsit, Curtea a subliniat ca imprejurarea, presupunand ca este stabilita, ca situatia referitoare la intarzierile in efectuarea platilor de catre autoritatile publice in tranzactiile comerciale acoperite de Directiva 2011/7 ar fi in curs de imbunatatire in ultimii ani nu poate impiedica Curtea sa constate ca Italia nu si-a indeplinit obligatiile care ii revin in temeiul dreptului Uniunii.
Astfel, potrivit unei jurisprudente constante, existenta unei neindepliniri a obligatiilor trebuie apreciata in functie de situatia din statul membru astfel cum se prezenta aceasta la momentul expirarii termenului stabilit in avizul motivat, si anume, in speta, la 16 decembrie 2017.
Hotararea in cauza C-122/18 Comisia/Italia
1 Directiva 2011/7/UE a Parlamentului European si a Consiliului din 16 februarie 2011 privind combaterea intarzierii in efectuarea platilor in tranzactiile comerciale (JO 2011, L 48, p. 1).
Obligatiile contribuabililor care realizeaza venituri din inchirierea de camere in scop turistic Sursa: EuroAvocatura.ro
Contractul de vanzare. Dispozitii generale (Art. 1.650 - 1.740 - Noul Cod Civil) Sursa: EuroAvocatura.ro
Model contract de arendare. Legea 223/2006 Sursa: EuroAvocatura.ro
Stingerea obligatiei fiscale Sursa: EuroAvocatura
Hotarare AGA dividende. Vointele individuale ale asociatilor, prin manifestarea lor in adunarea generala, devin o vointa colectiva, care constituie vointa societatii, ca persoana juridica Pronuntaţă de: INALTA CURTE DE CASATIE SI JUSTITIE Sectia a II-a civila Decizia nr. 48/2020
Decizia C.C.R. nr. 833/2018 referitoare la respingerea exceptiei de neconstitutionalitate a dispozitiilor art. 4 alin. (1) din OUG nr. 44/2015 Pronuntaţă de: Curtea Constitutionala a Romaniei
Cererea de chemare in judecata marcheaza momentul la care instanta apreciaza daca scadenta transelor platite pentru care se calculeaza distinct dobanzi penalizatoare se inscrie in termenul de prescriptie Pronuntaţă de: Curtea de Apel Bucuresti Sectia a VII-a pentru cauze privind C.M.A.S., Decizia civila nr. 2090/2017, in sedinta publica din 31 martie 2017
Reesalonarea platii sumelor stabilite prin titluri executorii, dublata de suspendarea ope legis a executarii silite poate fi privita ca o forma de executare succesiva, deoarece astfel se depaseste durata rezonabila de valorificare a dreptului Pronuntaţă de: Curtea de Apel Bucuresti Sectia a VII-a pentru cauze privind C.M.A.S., Decizia civila nr. 484/2017, in sedinta publica din 31 ianuarie 2017
Hotarare arbitrala investita cu formula executorie Pronuntaţă de: Curtea de Apel Bucuresti - Decizie nr.55 din data 03.05.2012