Criterii jurisprudentiale in stabilirea daunelor morale de catre instantele de judecata

Asa cum doctrina si jurisprudenta au stabilit in repetate randuri, rolul instantei este acela de a stabili un raport de proportionalitate intre cuantumul daunelor morale acordate si suferinta provocata. In acest sens, pe cale jurisprudentiala au fost stabilite o serie de criterii, avand scopul de a-l indruma pe judecator in aprecierea acestui cuantum: consecintele negative suferite de cei in cauza pe plan fizic si psihic, importanta valorilor morale lezate, masura in care au fost lezate aceste valori si intensitatea cu care au fost percepute consecintele vatamarii si masura in care a fost afectata situatia familiala, profesionala si sociala, avand in vedere ca, prin aceste despagubiri cu rol compensatoriu, se urmareste o reparatie justa si echitabila a prejudiciului moral suferit.

Desi aceste criterii reusesc sa ofere instantei o serie de repere in aprecierea dificila care cade in sarcina sa, ele nu sunt nici pe departe, si nici nu ar trebui sa fie, de natura a oferi o practica unitara a instantelor judecatoresti.

Fiind avuta in vedere complexitatea relatiilor inter-umane si modul unic in care fiecare individ percepe suferinta, in aplicarea unor criterii identice, asupra unor spete similare, instantele nationale adeseori ofera solutii complet diferite in ceea ce priveste cuantumul daunelor morale. Acest fapt se datoreaza tocmai caracterului individual si pur uman al prejudiciului pe care daunele morale tind sa il acopere. Sarcina judecatorului este cu atat mai dificila atunci cand se pune problema acoperirii prejudiciului moral suferit prin decesul unui membru de familie, deoarece instanta, facand aplicarea acelorasi criterii cu privire la fiecare membru de familie care solicita despagubiri, se gaseste nevoita sa compare suferinta psihica a acestora.

In sustinerea acestor aspecte prezentam in continuare trei decizii definitive ale unor instante nationale, care, aplicand aceleasi principii indicate anterior, au ajuns la stabilirea unor sume diferite.

1. Decizia Penala nr. 839/2018 a Curtii de Apel Bacau

Cu privire la situatia de fapt, instanta a retinut urmatoarele:

In data de 11.08.2014, in jurul orelor 13 .15 , a izbucnit un incendiu violent la S.C V S.R.L, administrata de numitii N.D. si R.D.I. Evenimentul s-a produs in fata atelierului mecanic din cadrul Fabricii de producere a baiturilor si lacurilor pentru industria mobilei si a avut drept consecinta moartea numitului C.I., salariat al unitatii care ocupa functia de manipulant marfuri, ranirea inculpatului T.L.L., de profesie inginer chimist, care ocupa functia de sef productie in cadrul societatii, precum si distrugerea prin incendiu a bunurilor, prejudiciul cauzat fiind estimat la suma de 300.000 euro.

Inculpatii B.I. si T.S.M. ocupau functia de manipulant marfuri, ultimul avand si calitatea de stivuitorist autorizat, ceea ce ii conferea dreptul de a manevra motostivuitorul firmei.

In data de 11.08.2014, incepand cu ora 8:00, inculpatul T.L.L. a preluat de la secretariatul unitatii comenzile ce trebuiau executate in ziua respectiva pentru a fi livrate in ziua urmatoare si a repartizat sarcinile de serviciu lucratorilor din subordine, respectiv inculpatilor B.I., T.S.M. si victimei C.I.; in jurul orei 13:00 , inculpatul T.S.M. a plecat din incinta societatii pentru a livra marfa in urma unei solicitari urgente de la firmele beneficiare.

In calitate de conducator al motostivuitorului, inculpatul T.S.M. a lasat utilajul cu cheia in contact, fapt ce a permis manevrarea acestuia de catre inculpatul B.I., care la randul lui s-a conformat dispozitiei date de inculpatul T.L.L.

Conform instructiunilor proprii de securitate si sanatate in munca, cheia de la intrerupatorul principal este pastrata de catre conducatorul motostivuitorului, fiind interzisa predarea acestei chei persoanelor straine. La parasirea temporara a motostivuitorului, conducatorul acestuia trebuia sa asigure echipamentul de munca fata de posibilitatea pornirii de catre o persoana neautorizata .

In urma manevrarii necorespunzatoare a motostivuitorului de catre inculpatul B.I. in scopul transportarii unor recipiente pentru toluen, precum si a manevrelor de transvazare a acestuia, la ora 13:25:32 , cand inculpatul B.I. se afla la aproximativ 2 metri de recipiente, carcasa metalica a recipientului superior a atins carcasa metalica a recipientului inferior si palnia folosita la transvazare (datorita faptului ca sarcina din furcile motostivuitorului cobora mereu, nefiind sustinuta fix in punctul de ridicare), moment in care s-a produs descarcarea de energie electrostatica ce s-a manifestat printr-o scanteie care a favorizat aprinderea, zona fiind intens incarcata cu vapori de toluen; flacara a aparut initial la partea superioara a recipientului gol si imediat la partea inferioara a acestuia.

Conform fisei postului, inculpatul T.L.L., raspundea de coordonarea activitatii in sectia de productie, de realizarea obiectivelor de productie, inclusiv a obiectivelor de calitate, statuandu-se ca acesta raspundea de aplicarea masurilor de prevenire si protectie in sectia de productie, de securitatea si sanatatea lucratorilor din subordine .

Imediat dupa aparitia flacarii, inculpatul B.I. si-a alertat colegii, s-a deplasat in hala de lucru de unde a luat un stingator si l-a dus la fata locului, dupa care a anuntat producerea incendiului prin serviciul de urgenta 112, dupa care C.I. a intrat in atelierul mecanic pe singura cale de acces, a luat un stingator cu pulbere si a inceput sa actioneze cu acesta din usa atelierului pentru stingerea incendiului.

Inculpatul T.L.L. a intrerupt energia electrica si gazul si a actionat cu un stingator pentru stingerea incendiului dupa care a preluat si actionat stingatorul adus de inculpatul B.I, insa C.I. a ramas in incinta atelierului mecanic, nereusind sa mai iasa datorita manifestarii violente a incendiului in zona singurei cai de acces.

Desi inculpatii B.I. si T.L.L. i-au solicitat lui C.I. sa iasa din atelier, acesta nu s-a conformat, fapt pentru care inculpatul T.L.L. a incercat sa ajunga la acesta si sa-l salveze insa nu a reusit suferind arsuri la nivelul fetei si a bratelor, fiind transportat la spital.

Ulterior au sosit la fata locului echipajele de pompieri, ambulanta si S.M.U.R.D., care au stins incendiul si au acordat primul ajutor, numitul C.I. fiind gasit decedat in atelierul mecanic.

Moartea numitului C.I. a fost violenta si s-a datorat insuficientei cardio-respiratorii si hepatorenale acute, consecinta unei intoxicatii acute cu monoxid de carbon.

Mama, fratele si sora victimei s-au constituit parti civile.

``Cu privire la despagubirile solicitate de partile civile persoane fizice instanta a apreciat ca se impune acordarea urmatoarelor despagubiri: catre partea mama victimei (n.n.) suma de 6.000 lei, reprezentand daune materiale, astfel cum rezulta acestea din actele depuse la dosarul instantei, si suma de 150.000 lei reprezentand daune morale, catre sora victimei (n.n.) suma de 20.000 lei reprezentand daune morale, iar, catre fratele victimei (n.n.) suma de 20.000 lei reprezentand daune morale.``

Cu privire la daunele morale acordate de instanta de fond, instanta de apel a mentinut solutia si a retinut urmatoarele: ``In jurisprudenta sa, Inalta Curte de Casatie si Justitie a statut ca dunele morale trebuie stabilite de instanta de judecata prin evaluare, insa pentru ca evaluare sa nu fie una subiectiva ori pentru ca sa nu sa se ajunga la o imbogatire fara just temei, este necesar sa fie luate in considerare suferintele fizice si morale susceptibil in mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta inculpatului, precum si toate consecintele acesteia, asa cum rezulta din probele administrate (Decizia nr.2617/2009 si Decizia penala nr.159/A din data de 04.05.2017).

Astfel, la stabilirea cuantumului despagubirilor echivalente unui prejudiciu moral, instanta de judecata are in vedere o serie criterii, dupa cum urmeaza: consecintele negative suferite de cei in cauza pe plan fizic si psihic, importanta valorilor morale lezate, masura in care au fost lezate aceste valori si intensitatea cu care au fost percepute consecintele vatamarii si masura in care a fost afectata situatia familiala, profesionala si sociala, avand in vedere ca, prin aceste despagubiri cu rol compensatoriu, se urmareste o reparatie justa si echitabila a prejudiciului moral suferit.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului, in Cauza Tolstoy Miloslovsky contra Regatul Unit, a stabilit ca despagubirile trebuie sa prezinte un raport rezonabil de proportionalitate cu atingerea adusa, avand in vedere si gradul de lezare a valorii sociale ocrotite, intensitatea si gravitatea atingerii adusa acestora.

Este adevarat ca nu se poate stabili un pret al suferintei, fiind evident ca pierderea intempestiva a unei fiinte dragi, sot, respectiv, tata, nu poate fi cuantificata si nici durerea nu va putea fi alinata deplin indiferent de suma de bani acordata de instanta.

Insa, asa cu se arata, tragerea la raspundere civila a autorului faptei ilicite nu poate sa opereze decat in limita valorii prejudiciului real si efectiv produs, intrucat in caz contrar s-ar transforma intr-o imbogatire fara justa cauza a persoanei care solicita plata despagubirilor``.

2. Decizia Penala nr. 1132/2017 a Curtii de Apel Bacau

Situatia de fapt retinuta de instanta este urmatoarea:

Societatea X desfasura activitati de reamenajare a partii carosabile pe drumul A din orasul C.

In ziua de 01.10.2014, seful punctului de lucru din orasul C a stabilit programul de munca pentru ziua respectiva, dupa care echipa de muncitori formata din numitii: O.M, A. G., H.G.M B.C., D.A., si victima S.V. s-a deplasat la locul indicat si a inceput sa imprastie cu lopetile balast pentru amenajarea suprafetei de teren pe care urmau a fi montate borduri, intre partea carosabila si trotuar.

Inculpatul I.A., angajat al societatii X, in calitate de conducator auto al betonierei a incarcat beton si a ajuns la punctul de lucru in jurul orelor 7:45.

Dupa asezarea habei pe pozitie pentru descarcarea betonului, inculpatul a inceput manevra de mers inapoi pentru a alinia betoniera in pozitie de descarcare, fara a solicita sa fie dirijat de vreunul din angajatii fir mei.

In timp ce efectua manevra de mers inapoi, inculpatul a lovit cu autovehiculul un stalp de iluminat aflat pe partea carosabila.

In cadere, stalpul l-a lovit in cap pe S.V., care in urma izbiturii s-a dezechilibrat si a cazut cu capul de bordura, pierzandu-si cunostinta.

Victima a fost transportata la spital unde a decedat.

Moartea numitului S.V. a fost violenta si s-a datorat insuficientei cardio-respiratorii acute, survenite consecutiv unui traumatism cranio-cerebral grav.

Sotia si cei doi copii ai victimei s-au constituit parti civile solicitand daune morale in valoare de 1 000 000 euro pentru fiecare.

``In ceea ce priveste sumele solicitate cu titlu de daune morale, Curtea observa si subliniaza ca nu exista criterii legale de cuantificare a acestor daune, care au un statut diferit de cel al prejudiciului patrimonial, susceptibil de evaluare exacta.

Desi cuantificarea prejudiciului moral nu este supusa unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicarii criteriilor referitoare la consecintele negative suferite de cei in cauza, in plan fizic, psihic si afectiv, importanta valorilor lezate , masura in care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute consecintele vatamarii.

Este de necontestat ca, prin natura sa nepecuniara, prejudiciul moral nu poate fi exprimat in bani, dar nici nu este oportuna o alta modalitate de reparare a acestei categorii de prejudicii. Asa fiind, fara a face abuz de aplicarea unor reguli arbitrare, Curtea considera ca, pentru a se asigura o reparatie bazata pe un raport echitabil intre fapta si prejudiciul suferit pe plan psihic, nu se impune a se analiza sarcina probei in mod rigid.

Toate aceste criterii se subordoneaza conotatiei aprecierii rezonabile, pe o baza echitabila, corespunzatoare prejudiciului real si efectiv produs, astfel incat sa nu se ajunga la o imbogatire fara justa cauza a celor care pretind daunele morale.

In cauza dedusa judecatii reparatia baneasca reprezinta echivalentul prejudiciului psihic, respectiv, echivalentul suferintelor psihice determinate de cauzarea mortii unei persoane iubite sau a unei rude apropiate.

Dat fiind ca stabilirea cuantumului despagubirilor echivalente unui prejudiciu nepatrimonial include o doza mare de aproximare, instantele trebuie sa valorifice criteriile care se regasesc in doctrina si practica judiciara aplicabile si in cauza dedusa judecatii, cu ar fi: gravitatea si importanta valorii morale lezate, consecintele negative suferite de partile civile, atat in plan fizic cat si psihic, masura in care au fost lezate aceste valori si intensitatea cu care au fost percepute consecintele vatamarii, masura in care partilor civile le-a fost afectata situatia familiala, sociala, determinata de absenta definitiva a persoanei iubite, precum si dificultatile majore de reintegrare in societate, consecutive socului psihic inerent unei astfel de pierderi intempestive.

Repararea daunelor morale are, intr-adevar, ca scop sa ofere victimei o anumita satisfactie sau usurare pentru suferintele indurate, dar nu poate schimba fundamental situatia materiala si sociala a acesteia. Aceasta legitimeaza posibilitatea acordarii unei reparatii banesti, dar suma trebuie stabilita nu atat pentru a repune victima intr-o situatie similara cu cea avuta anterior (demers in mod evident irealizabil), cat de a-i procura satisfactii de ordin moral susceptibile de a inlocui valoarea de care a fost privata.

Atat timp cat cuantumul reparatiilor ar fi raportat doar la dimensiunea traumelor psihice, este evident ca nici o suma de bani nu ar putea inlocui pierderea suferita, iar valoarea despagubirilor nu ar putea fi limitata. De aceea, in mod constant s-a apreciat ca maximizarea acestora reparatii banesti nu ar putea fi corectata decat prin corelarea lor cu principiul imbogatirii fara just temei, neputand fi acceptat, din perspectiva morala, ca o pierdere de natura psihica sa poata conduce la acordarea unei reparatii patrimoniale intr-un cuantum urias.

Este adevarat ca dreptul la viata apartine exclusiv titularului sau. Insa, de acest drept se bucura, datorita raporturilor stranse de rudenie, afectiune si sprijin reciproc si persoanele aflate in legatura directa cu aceste raporturi, asa cum sunt parintii fata de copiii lor, copii fata de parinti, sotii intre ei, nepotii fata de bunici, etc.

Prin urmare stingerea dreptului la viata a oricaruia dintre acesti subiecti afecteaza negativ, iremediabil si incomensurabil dreptul la familie si la un mod de viata armonizat unui cadru de familie obisnuit, al persoanelor supravietuitoare.

In aceste imprejurari atingerea dreptului la viata a victimei genereaza stingerea unor drepturi inseparabil legate de persoanele supravietuitoare, cum ar fi dreptul de a avea si pastra o familie, dreptul de a acorda si primi sprijin material si/sau moral la/de la membrii familiei, dreptul de a desfasura impreuna cu membrii familiei, parinti si copii, activitati domestice, fie acestea organizatorice, de socializare sau de agrement familial.

Decesul in conditii tragice a numitului S.V. sotul si respectiv, tatal partilor civile, a fost de natura sa le provoace acestora suferinte psihice deosebite. Evenimentul care a condus la decesul prematur a sotului, respectiv al tatalui a produs un soc psihic si emotional greu de depasit.

Partilor civile le-a fost cauzat in prejudiciu moral deosebit, reprezentat de lipsirea acestora pentru totdeauna de afectiunea, sprijinul material si moral de care ar fi beneficiat din partea victimei.

Este de necontestat ca decesul sotului si, respectiv, tatalui partilor civile a schimbat in mod ireversibil si iremediabil modul de viata al partilor civile, cei doi copii, ambii minori la data savarsirii infractiunilor, fiind lipsiti pe tot restul vietii de sprijinul material si moral si de afectiunea tatalui lor.

Ori, aceste aspecte, indreptatesc partile civile la despagubire pentru a alina, cel putin in parte, prin mijloacele reparatiunii banesti, suferintele psihice pricinuite, care au alterat conditiile de viata.

Asa cum se arata mai sus, tragerea la raspundere civila a autorilor faptei ilicite nu poate sa opereze decat in limita valorii prejudiciului real si efectiv produs, intrucat in caz contrar s-ar transforma intr-o imbogatire fara justa cauza a persoanei care solicita plata despagubirilor.

Pentru aceste motive, Curtea apreciaza ca se impune, admiterea doar in parte a actiunii civile, exercitate de cele trei parti civile, si obligarea partii responsabile civilmente Societatea X, la plata despagubirilor civile, cu titlul de daune morale, dupa cum urmeaza: catre sotia victimei, suma de 125.000 lei; catre fiul victimei, suma de 165.000 lei catre cel de-al doilea fiu al victimei, minor, prin reprezentantul legal S.M., suma de 165.000 lei.

3. Decizia Penala nr. 277/2018 a Curtii de Apel Craiova

In cauza s-a retinut urmatoarea situatie de fapt:

In data de 23.06.2016, inculpatul A.S.C., pe de o parte, si inculpatii D.C., administratorul al Societatii X si O.N.C., administrator al Societatii Z, au convenit printr-un contract de prestari servicii pentru consolidarea si modificarea interioara a locuintei din comuna B, apartinand primului.

Lucrarile de modificare a constructiei au inceput imediat dupa incheierea contractelor de prestari servicii, inculpatul D.C., deplasand la imobil cate trei muncitori, respectiv victima P.C., martorii B.S.C. si P.C., iar inculpatul O.N.C., a desemnat pe muncitorii D.I.O, B.C., si G.I.L.

Pana la data de 12.07.2016, cand s-a produs accidentul de munca, cele doua societati efectuasera urmatoarele lucrari: desfacerea tencuielilor interioare si exterioare parter si etaj, demolarea tamplariei (usi, ferestre), executarea unui sant pe toate laturile constructiei cu o latime de 75 cm si o adancime cuprinsa intre 0,5 m si ajungand pana la 2,25 m pe langa zidul din spatele constructiei.

Proprietarul nu a fost de fata la lucrarile executate, lucrarile erau dispuse de cei doi administratori, D.C. si O.N.C., inclusiv activitatile de sapare a santului in jurul imobilului pana sub nivelul fundatiei din caramida, lucrare necesara introducerii unei armaturi si consolidarii fundatiei prin turnarea betonului.

Instruirea pe linie de securitate in munca s-a efectuat de cei doi administratori care, pentru consolidarea cladirii au adus popi de sustinere pe care nu i-au folosit, iar in data de 11.07.2016, inculpatul D.C. a trecut pe la punctul de lucru si a dispus pentru a doua zi scoaterea pamantului, introducerea armaturii si turnarea betonului.

Inculpatii nu au numit un sef de echipa, iar sarcinile pe care trebuiau sa le desfasoare muncitorii le primeau de la acestia, inclusiv saparea santului in jurul imobilului pana la primul rand de caramida, activitatea fiind necesara pentru consolidarea imobilului intrucat nu avea fundatie.

Din adresa nr. 2428 din 21.07.2016 a Primariei Comunei B. reiese ca A.S.C. nu detinea autorizatie de construire si nici nu a solicitat eliberarea acesteia, nu a obtinut acordurile si avizele prevazute de lege, precum si autorizatia de construire si nu a asigurat verificarea executiei corecte a lucrarilor de constructii prin diriginti de specialitate sau operatori economici de consultanta specializati, pe tot parcursul lucrarilor.

Accidentul de munca a constat in prabusirea zidului de caramida peste muncitorul P.C., salariat in cadrul Societatii X, care a decedat. S-a stabilit ca aceasta este urmarea faptului ca societatea, prin administratorul D.C., nu a luat masuri tehnice si organizatorice privind executia, atat inainte de inceperea lucrarilor de amenajare, modificare exterioara si interioara a locuintei lui A.S.C. Desi aveau de executat o lucrare speciala de modificare si consolidare a unui imobil pentru care era necesara efectuarea de catre specialisti autorizati conform legii, a unei expertize tehnice, urmata de intocmirea unui proiect cu detalii de executie, cu precizarea clara a succesiunii operatiunilor pentru a nu afecta stabilitatea si rezistenta cladirii, precum si a masurilor de securitate si sanatate in munca ce trebuie luate in vederea evitarii accidentelor, administratorul a dispus demararea lucrarilor fara sa fie in posesia acestor documente, fara a intocmi proceduri, instructiuni de lucru si un plan propriu de securitate si sanatate in munca pentru aceasta lucrare si fara a numi o persoana competenta care sa supravegheze planificarea si executarea lucrarilor. Mai mult, administratorul a trecut in data de 11.07.2016 pe la punctul de lucru, a constatat stadiul lucrarilor si nu a dispus masuri de securitate .

Sotia victimei s-a constituit parte civila atat in nume propriu cat si pentru fiecare dintre cele doua fiice minore, solicitand 250 000 de lei pentru fiecare dintre cele 3 cu titlu de daune morale. Parintii victimei s-au constituit parte civila solicitand despagubiri in valoare de 100 000 de lei cu titlul de daune morale.

Cu privire la daunele morale solicitate de partile civile, daca in cazul raspunderii civile patrimoniale, stabilirea prejudiciului este relativ usoara, intrucat acesta este material, evaluabil in bani iar criteriile de evaluare a pagubei materiale sunt tot de natura patrimoniala, in cazul raspunderii civile pentru daune morale, dimpotriva prejudiciile sunt imateriale, nesusceptibile, prin ele insele, de a fi cantarite in bani .

In sistemul de drept romanesc nu sunt precizate criterii pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, judecatorul fiind singurul care, in raport de consecintele pe orice plan, suferite de partea vatamata, si probate cu orice mijloc de proba, trebuie sa aprecieze o anumita suma globala care sa compenseze prejudiciul moral cauzat.

``La stabilirea cuantumului prejudiciului nepatrimonial, cu privire la care s-au formulat actiunile civile, prima instanta a avut in vedere criteriul echitatii, care presupune ca indemnizatia acordata sa reprezinte o justa si integrala dezdaunare a partilor vatamate. In temeiul Conventiei Europene a Drepturilor Omului (art. 41), s-a apreciat ca sumele acordate trebuie sa constituie o compensare rezonabila a traumelor psihice, incercate de partile civile ca efect al faptei inculpatului, criteriu care se traduce prin necesitatea ca persoanele vatamate sa primeasca o satisfactie pentru prejudiciul moral suferit. Altfel spus, cuantumul despagubirilor trebuie astfel stabilit incat sa aiba efecte compensatorii si in acelasi timp sa nu constituie venituri nejustificate pentru victimele daunelor morale.

A fost admisa in parte actiunea civila apreciindu-se ca sumele de: 50.000 lei daune morale catre sotia victimei (n.n), de cate 100.000 lei daune morale pentru fiecare minora, si de 50.000 lei daune morale catre parintii victimei, reprezinta indemnizatii compensatorii de natura sa atenueze suferintele partilor civile.

Daunele morale stabilite in cuantumul aratat au fost apreciate drept suficiente si rezonabile, apte a constitui o justa despagubire acordata acestor parti civile, pentru prejudiciile de ordin nepatrimonial suferite, avand in vedere ca sub acest aspect, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit in cauza Tolstoy Miloslovsky c. Regatul Unit, ca despagubirile trebuie sa prezinte un raport rezonabil de proportionalitate cu atingerea adusa, avand in vedere, totodata, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea si gravitatea atingerii adusa acestora.``

Instanta de apel a mentinut aceasta solutie, retinand ca ``in ceea ce priveste latura civila a cauzei, instanta de fond a realizat o justa apreciere a cuantumului daunelor morale avand in vedere traumele psihice incercate de partile civile ca efect al faptelor inculpatilor, gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea si gravitatea atingerii adusa acestora, legatura afectiva dintre partile civile si victima, sumele la care au fost obligati inculpatii catre partile civile conducand la o reparare echitabila a prejudiciului moral cauzat prin faptele ilicite ale inculpatilor.``

Asadar, analizand jurisprudenta prezentata, constatam ca in ciuda similitudinii spetelor si a aplicarii exprese a principiilor stabilite in cauza Tolstoy Miloslovsky c. Regatul Unit, solutiile stabilite de catre cele trei instante prezinta diferente majore, chiar de ordinul sutelor de mii de lei (mamei primei victime oferindu-i-se suma de 150 000 de lei, in timp ce parintilor victimei din ce-a de-a treia situatie le-a fost oferita suma de 50 000 de lei).

Este dificil de apreciat daca aceste discrepante reprezinta inechitati, judecati gresite de valoare ale instantelor, sau simpla dovada a faptului ca indiferent de cat de similare ar fi, in aparenta, doua situatii, ele nu pot fi niciodata identice, si, in consecinta, nici nu pot fi tratate identic.

Concluzionand, retinem ca existenta si aplicarea unor criterii in stabilirea daunelor morale, desi benefica judecatorului in aprecierile sale, nu poate si nu trebuie sa tinda la stabilirea unor valori standard, suferinta si relatiile umane neputand fi reductibile unor tipare.

Autor: Diculescu Irina-Maria, Intern MCP Cabinet avocati, specializati in relatii de munca, comerciale si protectia datelor cu caracter personal

Bibliografie: www.rolii.ro