Raspunderea coordonatorului activitatii salariatului in accidentele de munca. Plata daunelor morale

Data fiind natura raporturilor de munca, de cele mai multe ori acestea nu se desfasoara izolat, salariatii fiind organizati in echipe. In astfel de situatii, fiecare societate desemneaza, prin reglementarile interne sau prin fisele de post, o persoana cu atributii de coordonare, care sa asigure buna functionare a echipei si indeplinirea eficienta a sarcinilor.

Astfel, in cazul unui accident de munca, punandu-se problema tragerii la raspundere civila a persoanelor care au contribuit la producerea accidentului apare ca fireasca intrebarea: poate fi persoana insarcinata cu coordonarea echipei trasa la raspundere civila in cazul decesului unuia dintre membri coordonati? Iar daca da, in ce situatii, si in ce masura este impartita aceasta raspundere cu angajatorul?

Desi diversitatea situatiilor practice nu permite formularea unui raspuns universal, putem totusi afirma cu certitudine ca atata timp cat exista o legatura de cauzalitate intre indeplinirea defectuoasa sau neindeplinirea unor atributii puse in saricna coordonatorului prin fisa postului sau prin reglementarile interne si producerea accidentului de munca, acesta raspunde in mod direct atat pe latura civila, cat si pe latura penala, cand este cazul, pentru consecintele accidentului.

In ceea ce priveste raspunderea angajatorului, pe latura civila, acesta raspunde fie in calitate de persoana responsabile civilmente, in cazul unui poces penal, fie in calitate de comitent, in fata instantei civile, atunci cand se retine ca fapta unui prepus al sau (in cazul acesta, salariatul cu atributii de coordonare) a avut caracter determinant in producerea accidentului de munca .

Conform dispozitiilor art. 1373 din Noul Cod civil, comitentul este obligat sa repare prejudiciul cauzat de prepusii sai ori de cate ori fapta savarsita de acestia are legatura cu atributiile sau cu scopul functiilor incredintate.

Este comitent cel care, in virtutea unui contract sau in temeiul legii, exercita directia, supravegherea si controlul asupra celui care indeplineste anumite functii sau insarcinari in interesul sau ori al altuia.

Comitentul nu raspunde daca dovedeste ca victima cunostea sau, dupa imprejurari, putea sa cunoasca, la data savarsirii faptei prejudiciabile, ca prepusul a actionat fara nicio legatura cu atributiile sau cu scopul functiilor incredintate.

Asadar, in ipoteza prezentata anterior, se pune in discutie o raspundere civila solidara a angajatorului si a prepusului ce a jucat un rol determinant in producerea accidentului de munca .

In acest sens s-a statuat si in jurisprudenta, asa cum urmeaza sa ilustram prin prezentarea Deciziei Penale nr. 1099/2016 a Curtii de Apel Craiova, decizie definitiva.

In cauza s-a retinut urmatoarea situatie de fapt:

La data de 15.11.2013, inculpatul T.C. a desemnat, in scopul unor operatiuni de demolare, o echipa pentru a monta schela metalica in jurul cosului de fum, fara a avea un plan de montare si de utilizare.

La data de 18.11.2013, echipa de lucratori a inceput demolarea cosului de fum, respectand procedura de demolare stabilita de X SRL, respectiv prin demolarea manuala a zidariei cu pickhammere pe toata inaltimea si indepartarea molozului, iar ulterior demolarea bucata cu bucata de sus in jos a elementelor structurale (mai intai grinzi si apoi stalpi) prin maruntire cu pickhammere de mana.

Conform fisei postului, inculpatul N.M. avea functia de sef santier, fiind organizatorul si conducatorul santierului. Inculpatul avea obligatia ca la inceputul fiecarei lucrari sau faze de executie sa instruiasca intregul personal din santier in legatura cu tehnologiile si fluxul de executie a lucrarilor, cu termenele de executie si regulile de organizare a programului de lucru in santier, inclusiv cu personalul subcontractorilor.

De asemenea, avea obligatia de a asigura cele mai bune conditii in desfasurarea procesului de munca, obligatia de aparare a vietii, integritatii corporale si sanatatii salariatilor, sa identifice si sa respecte cerintele legale si alte cerinte in domeniul sanatatii si securitatii ocupationale, sa instruiasca si sa constientizeze personalul pentru atingerea obiectivelor si tintelor privind calitatea lucrarilor executate, precum si calitatea privind sanatatea si securitatea ocupationala.

In plus, inculpatul avea obligatia de a instrui lucratorii subcontractorilor.

Conform fisei postului, inculpatul T.X. avea functia de sef santier de a coordona toti lucratorii din subordine si de a control activitatile desfasurate la punctul de lucru, dar si obligatia de a instrui personalul din subordine pe linie SSM.

Instanta retine ca, in dimineata zilei de 20.11.2013, a fost prima zi de munca a victimei la santierul in discutie, si niciunul dintre cei responsabili, respectiv inculpatii N.M. si T.C., nu au luat nicio masura pentru ca victima sa fie instruita in mod corespunzator cu privire la modalitatea de demolare a cosului de fum.

In dimineata zilei de 20.11.2013, a avut loc un instructaj verbal, inform si incomplet, ocazie cu care s-a solicitat echipei de muncitori sa demoleze cosul de fum, de sus in jos. Nu s-a prezentat acestora un plan de demolare.

Lucratorii au respectat aceste instructiuni verbale pana la momentul pranzului, cand s-a modificat, tot verbal modalitatea de lucru, fiind date instructiuni de taiere a armaturilor stalpilor de sustinere.

In urma modificarii instructiunilor, victima C.T.M. si martorul I.A.M. au actionat in consecinta, taind armaturile ce sustineau stalpii de sustinere.

Astfel, in jurul orelor 15:00, au taiat cu polizorul unghiular armatura din stalpul din stanga, iar dupa ce au taiat armatura metalica a stalpului din dreapta, grinzile s-au prabusit, impingandu-l pe martorul I.A.M. spre corpul A, si surprinzand victima sub grinzi.

Decesul victimei a fost violent, datorandu-se asfixiei mecanice prin compresiune toracica. Leziunile traumatice constatate pe corpul victimei s-au produs prin lovire cu si de corpuri dure si compresiune intre doua planuri dure.

Parintii si sora victimei s-au constituit parti civile.

In privinta daunelor morale, instanta de apel a retinut ca ``trebuie avute in vedere relatiile afective existente intre victima si parinti respectiv sora, varsta victimei - 19 ani, aspecte ce releva intensitatea suferintelor psihice cauzate partilor civile ca urmare a decesului fiului respectiv fratelui. Instanta de apel apreciaza ca obligarea inculpatilor in solidar cu partile responsabile civilmente la plata cu titlu de daune morale a sumelor de 120.000 lei catre sora victimei si cate 180.000 lei catre fiecare dintre parintii victimei este de natura sa asigure o reparatie echitabila a prejudiciului cauzat partilor civile.``

Concluzionand, retinem ca in situatia in care salariatul cu rol de coordonator nu isi indeplineste sau isi indeplineste in mod defectuos atributiile determinand, astfel, fie si in mod indirect, producerea unui accident de munca, acesta va raspunde, solidar cu angajatorul, pentru consecintele accidentului, inclusiv sub aspectul daunelor morale.

Autor: Diculescu Irina-Maria, Intern MCP Cabinet avocati, specializati in relatii de munca, comerciale si protectia datelor cu caracter personal