Acoperirea prejudiciului moral si imbogatirea fara justa cauza. Criterii de acordare

Stabilirea despagubirilor pentru daune morale este o misiune dificila si adesea controversata a instantelor judecatoresti. In aceasta privinta, prin jurisprudenta sa, Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit o serie de principii, printre care se numara: principiul echitatii, principiul nevoii sociale, si principiul (ne)imbogatirii fara just temei.

Curtea Europeana a Drepturilor Omului a stabilit, in cauza Tolstoy Miloslovsky c. Regatul Unit, ca despagubirile trebuie sa prezinte un raport rezonabil de proportionalitate cu atingerea adusa, avand in vedere, totodata, gradul de lezare a valorilor social ocrotite, intensitatea si gravitatea atingerii adusa acestora.

Dat fiind faptul ca nu exista reglementari in legislatia nationala cu privire la cuantificarea prejudiciului in cazul in care ceea ce se pierde este o sansa, cuantumul daunelor ramane la aprecierea instantei.

Astfel se explica interventia frecventa a instantelor asupra sumelor solicitate in sensul reducerii acestora.

Pentru a ilustra aceste aspecte prezentam in continuare o hotarare definitiva a unei instante nationale ce isi intemeiaza decizia de a reduce sumele solicitate de partile civile (sotia si fiul victimei unui accident mortal de munca) pe principiul neimbogatirii fara just temei.

Decizia 69/2017 a Curtii de Apel Targu Mures

In cauza cu care a fost investita, instanta a retinut urmatoarea situatie de fapt:

In dimineata zilei de 18.11.2013, in jurul orelor 08:00, dupa o discutie telefonica, B. L.Z. (angajat al S.C. K.R.S.A. in calitate de Sef Serviciu de securitate si sanatate in munca) a iesit din biroul pe care il impartea cu martorul M.R.C., spunandu-i acestuia ca urmeaza a se deplasa catre cladirea administrativa, care se afla in exteriorul societatii.

Pentru a face aceasta deplasare, B.L.Z. a urmat un traseu care trecea prin curtea societatii comerciale, trecand pe langa filtrul de aer si apoi pe langa cele patru silozuri cu aschii si rumegus.

In aproximativ acelasi timp, inculpatul T.S. care opera la acel moment un incarcator frontal in incinta societatii, a incarcat o cupa cu rumegus si se deplasa in linie dreapta catre buncarul centralei termice pentru descarcarea incarcaturii. Observand ca suprafata pe care urma sa o parcurga este libera, aflandu-se inca in mers, a ridicat cupa incarcatorului, manevra care a obturat insa vizibilitatea acestuia asupra portiunii de drum pe care o mai avea de parcurs.

In momentul in care B.L.Z. a iesit de dupa capatul celor patru silozuri mentionate anterior si a intrat pe traseul de deplasare al incarcatorului frontal operat de inculpatul T. S., intr-o zona cu zgomot de fond produs de instalatiile care functionau in zona, dar care nu era atat de intens incat sa acopere zgomotul produs de motorul incarcatorului frontal, acesta (B. L. Z.) s-a inscris pe acelasi traseu pe care urma sa il parcurga inculpatul T.S. ce opera incarcatorului frontal.

In timp ce B.L.Z. se deplasa pe acelasi traseu si in aceeasi directie de mers cu incarcatorul frontal operat de inculpatul T.S., care se deplasa cu cupa ridicata, acesta a fost ajuns din urma de utilaj, care l-a atins initial cu partea de jos a cupei ridicate dupa care, trantindu-l la pamant cu capul catre directia de mers inainte, a trecut peste acesta cu pneurile din partea stanga, strivindu-l.

Ulterior inculpatul si-a continuat deplasarea pentru inca aproximativ 17m oprindu-se, la circa 6m de stalpul de sustinere a benzii rulante, ca urmare a atentionarilor primite din partea colegului B.D.I. care desfasura o operatiune asemanatoare, circuland in spatele utilajului manevrat de inculpatul T. S.

Decesul victimei a intervenit ca urmare a comprimarii sale intre doua planuri dure (roata - carosabil) iar sensul comprimarii, avand in vedere aspectul leziunilor, s-a produs dinspre extremitatea cefalica spre membrele inferioare.

Instanta a constatat ca fapta inculpatului T.S. care, la data de 18.11.2013, ca urmare a nerespectarii prevederilor din Instructiunile proprii privind Securitatea si sanatatea in munca conform carora in timpul transportului sarcinilor cu incarcatorul frontal, deplasarea se va face mentinand sarcina la o inaltime de 0,5m fata de sol si ca ridicarea sarcinilor la inaltimi mari este permisa numai pentru trecerea prin locuri inguste, cu viteza redusa, pentru evitarea oricarui pericol de accidentare, a calcat cu rotile din stanga victima B. L. Z. care a decedat instantaneu exista si a fost savarsita de acesta cu vinovatie sub forma culpei.

Sotia si fiul victimei s-au constituit parti civile in cauza, solicitand sumele de 100 000 euro, respectiv 60 000 euro cu titlul de daune morale.

Instanta a apreciat ca suma pretinsa de partile civile ``depaseste cu mult conditia existentei unui echilibru intre suferinta morala cauzata si evaluarea materiala a acesteia. Instanta a retinut ca eventuala acordare de despagubiri banesti cu titlu de daune morale pentru persoanele vatamate prin savarsirea unei fapte penale nu trebuie sa fie un mijloc de imbogatire, ci trebuie sa incerce sa compenseze o pierdere, o limitare sau o suferinta generata de fapta respectiva. Instanta este de acord ca leziunile cauzate acestora le-au produs suferinte puternice, insa cu toate acestea, transformarea in bani a suferintei morale nu trebuie sa devina o sursa de imbogatire pentru persoana care pretinde astfel de despagubiri si totodata, ea trebuie sa se pastreze in limite rezonabile. Or, in speta, pretentiile formulate de partile civile cu titlu de daune morale sunt exagerate.``

Pornind de la aceste aprecieri de ordin faptic si juridic, instanta a considerat ca suma de 50.000 euro pentru sotia victimei si suma de 30.000 euro pentru fiul victimei (sau echivalentul acestora in lei la cursul BNR in ziua platii) sunt suficiente pentru a compensa suferinta morala cauzata acestora prin decesul sotului, respectiv tatalui, sumele acordate netinzand catre o imbogatire fara just temei.

Concluzionand, retinem caracterul subiectiv al daunelor morale precum si scopul acestora - de a incerca sa compenseze suferinta cauzata de fapta prejudiciabila. Cu toate acestea, subliniem faptul ca suferinta psihica este greu de cuantificat, misiunea instantei de a stabili un echilibru intre o despagubire echitabila pentru prejudiciul moral cauzat prin pierderea unei persoane apropiate si imbogatirea fara justa cauza fiind una sensibila si complexa. Asadar, pe langa aplicarea criteriilor stabilite la nivel jurisprudential de instantele nationale si supranationale, instantei de judecata ii revine si sarcina de a aprecia individual, pentru fiecare cauza, suferintele cauzate, precum si cuantumul potrivit pentru justa despagubire a acestora.

Astfel, acordarea de daune morale reprezinta unul dintre cele mai ilustrative exemple pentru importanta rolului activ al judecatorului, precum si pentru insemnatatea judecarii in echitate.

Autor: Diculescu Irina-Maria, Intern MCP Cabinet avocati, specializati in relatii de munca, comerciale si protectia datelor cu caracter personal.