Reglementarea administratiei publice, centrale si locale, in Noul Cod Administrativ (II)

1. Notiunea de administratie publica

Astfel, sarcina de a defini administratia publica a ramas a doctrinei, care a oferit varii intelesuri notiunii. Intr-o acceptiune, ``administratia publica a fost definita ca o activitate care consta, in principal, in organizarea si asigurarea executarii, dar si in executarea nemijlocita a prevederilor Constitutiei, ale tuturor actelor normative si ale celorlalte acte juridice emise de autoritatile statului de drept, activitate realizata de catre autoritatile administratiei publice (...)``^[1]

Intr-o alta opinie, ``analiza notiunii de administratie publica presupune si lamurirea celor doua sensuri ale sale. Pe de-o parte, identificam un sens functional, material atunci cand folosim notiunea de administratie publica cu intelesul de activitate desfasurata de anumite structuri administrative. Pe de alta parte, identificam un sens organic atunci cand folosim aceeasi notiune pentru a delimita respectivele structuri administrative, deci cand ne referim la organele care realizeaza aceasta activitate .

Sub aspect functional, administratia publica reprezinta activitatea de organizare a executarii si executare in concret a legilor, urmarindu-se satisfacerea interesului public prin asigurarea bunei functionari a serviciilor publice si prin executarea unor prestatii catre particulari.

Sub aspect organizatoric, administratia publica consta intr-un ansamblu de autoritati publice prin care, in regim de putere publica, se aduc la indeplinire legile sau in limitele legii, se presteaza servicii publice.``^[2]

Pentru a evita orice confuzii si a respecta rigorile de claritate a legii, Codul Administrativ a remediat aceasta lacuna si a definit administratia publica, in Articolul 5, drept ``totalitatea activitatilor desfasurate, in regim de putere publica, de organizare a executarii si executare in concret a legii si de prestare de servicii publice, in scopul satisfacerii interesului public.``

Astfel, legea are in vedere intelesul functional consacrat de doctrina romaneasca administratiei publice.

In stransa legatura cu notiunea de ``administratie publica`` este si notiunea de ``interes public``, satisfacerea acestuia fiind, dupa cum se arata in lege, scopul administratiei publice.

2. Interesul public

Avand in vedere locul sau ca fundament si scop al administratiei publice dupa cum reiese din definitia redata anterior, intelegerea notiunii de ``interes public`` este esentiala in intelegerea notiunii de ``administratie publica``.

Spre deosebire de notiunea de ``administratie publica``, notiunea de ``interes public`` se bucura de o definitie legala inca de dinaintea adoptarii Codului Administrativ. Astfel, Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, defineste notiunea de ``interes legitim public`` in Articolul 2, alin. (1), lit. r) ca fiind ``interesul care vizeaza ordinea de drept si democratia constitutionala, garantarea drepturilor, libertatilor si indatoririlor fundamentale ale cetatenilor, satisfacerea nevoilor comunitare, realizarea competentei autoritatilor publice``.

Anterior aparitiei Codului Administrativ, doctrina si-a asumat si ea sarcina de a defini notiunea de ``interes public``. In doctrina s-a aratat ca acesta ``(aa��A�) desemneaza necesitatile materiale si spirituale ale cetatenilor, la un moment dat, cu precizarea ca aceasta sintagma asemeni altora, ca de exemplu, ordine publica, bun public, etc., este un concept ce depinde de scopurile politice, sensul sau putand sa se modifice o data cu schimbarea conceptiilor politice, in cazul alternantei la putere .``^[3]

Cu alte cuvinte, in opinia doctrinara, notiunea de ``interes public`` este dependenta de viziunea fortei politice guvernante asupra necesitatilor materiale si spirituale ale cetatenilor mai degraba decat sa existe ca o notiune obiectiva.

Desi Codul Administrativ nu aduce o noua definitie conceptului de ``interes public`` achiesam definitiei legale, oferita de Legea contenciosului administrativ, avand in vedere ca aceasta ofera o serie de repere obiective in stabilirea acestui interes .

Astfel, elemente precum democratia constitutionala si drepturile si obligatiile fundamentale ale cetatenilor sunt stabile, putandu-se depinde de ele in pentru a intelege notiunea de administratie publica in orice moment din timp . Or a achiesa ideii ca interesul public este un element subiectiv ar insemna a lipsi de previzibilitate insasi notiunea fundamentala a dreptului administrativ.

Deci, chiar daca nevoile sociale sunt, intr-adevar, subiective, evoluand in timp, pentru a le satisface administratia publica trebuie sa poata fi ghidata mai intai de elemente stabile si obiective.

Cu privire la satisfacerea interesului public, Codul Administrativ stabileste cu valoare de principiu o ordine de prioritate, reglementand in articolul 10 faptul ca autoritatile si institutiile administratiei publice, precum si personalul din cadrul acestora au obligatia de a urmari satisfacerea interesului public inaintea celui individual sau de grup . Interesul public national este prioritar fata de interesul public local.

Interesul public individual, sau privat, se bucura si el de o definitie legala, tot sub imperiul Legii 554/2004, fiind definit in articolul 2, alin. (1) lit. p) ca fiind ``posibilitatea de a pretinde o anumita conduita, in considerarea realizarii unui drept subiectiv viitor si previzibil, prefigurat``.

Comparand cele doua notiuni, apare astfel ca evidenta necesitatea satisfacerii cu prioritate a interesului public, avand in vedere ca in lipsa asigurarii ordinii constitutionale, statului de drept ori a drepturilor si indatoririlor fundamentale ale cetatenilor interesul privat ar fi practic imposibil de satisfacut.

In ceea ce priveste interesul public national si interesul public local, raportul dintre cele doua notiuni este cel de la gen la specie, aflandu-se in stransa legatura si cu notiunile de administratie publica centrala si administratie publica locala.

3. Administratia publica centrala si administratia publica locala - notiuni generale

3.1 Administratia publica centrala

In timp ce anterior adoptarii Codului Administrativ, administratia publica locala se bucura de propria lege de reglementare, reglementarile referitoare la administratia publica locala erau disparate intr-o serie de acte normative precum: Legea nr. 90/2001 pentru organizarea si functionarea Guvernului Romaniei si a ministerelor, Legea nr. 90/2001 pentru organizarea si functionarea Guvernului Romaniei si a ministerelor, Ordonanta Guvernului nr. 32/1998 privind organizarea cabinetului demnitarului din administratia publica central s.a.

Lipsita si ea de o definitie legala anterioara Codului Administrativ, administratia publica centrala este definita in articolul 5 al acestui din urma act normativ, ca fiind ``totalitatea activitatilor desfasurate, in regim de putere publica, de organizare a executarii si de executare in concret a legii si de prestare de servicii publice, in scopul satisfacerii interesului public national/general``. Aceste activitati sunt desfasurate de autoritati ale administratiei publice centrale precum Guvernul, Presedintele Romaniei, precum si administratia publica centrala de specialitate.

Interesul public national/general are in vedere satisfacerea nevoilor statului roman in intregimea sa, prin raportare la elementele obiective aratate anterior.

3.2. Administratia publica locala

``Sarcinile complexe ale statului, precum si nevoile diverse ale populatiei nu pot fi realizate numai de catre autoritatile administratiei publice centrale, iar pe de alta parte, nevoile si cerintele cetatenilor nu sunt identice pe intreg teritoriul statal, existand probleme specifice, particulare de la o zona la alta a tarii.``

``Spre deosebire de administratia publica centrala, competenta la nivelul intregii tari, administratia publica locala este competenta numai in limitele unitatii administrativ-teritoriale in care aceasta functioneaza. Intre cele doua categorii, administratia publica centrala si cea locala exista legaturi stranse, determinate de caracterul unitar al statului nostru, dar sunt si delimitari datorate faptului ca, la baza organizarii si functionarii administratiei publice locale se afla principiul constitutional al autonomiei locale.``

Reglementarile referitoare la administratia publica locala erau se regaseau si ele in continutul mai multor acte normative, insa aceasta beneficia si de o reglementare mai structurata, prin Legea administratiei publice locale nr. 215/2001, care a fost abrogata aproape in totalitate odata cu intrarea in vigoare a Codului Administrativ prin OUG 57/2019, urmand, potrivit art. 597 lit. e) din Cod, sa fie abrogata in totalitate la data desfasurarii alegerilor pentru alegerea autoritatilor administratiei publice locale care se organizeaza incepand cu anul 2020.

Cu toate acestea nici administratia publica locala nu avea o definitie legala anterior OUG 57/2019. Codul defineste aceasta notiune tot prin raportare la interesul pe care il deserveste, respectiv ca fiind ``totalitatea activitatilor desfasurate, in regim de putere publica, de organizare a executarii si de executare in concret a legii si de prestare de servicii publice, in scopul satisfacerii interesului public local.``

Interesul public local reprezinta o particularizare a interesului public general, fiind avuta in vedere protejarea acelorasi elemente prin activitati administrative la nivelul unitatilor administrativ-teritoriale.

In Articolul 75, Codul Administrativ enumera principiile dupa care functioneaza administratia publica locala. Astfel, administratia publica locala din unitatile administrativ- teritoriale se organizeaza si functioneaza in temeiul principiilor generale ale administratiei publice si al principiilor generale prevazute in Legea nr. 199/1997 pentru ratificarea Cartei europene a autonomiei locale, adoptata la Strasbourg la 15 octombrie 1985, precum si a urmatoarelor principii specifice:

a) principiul descentralizarii;

b) principiul autonomiei locale;

c) principiul consultarii cetatenilor in solutionarea problemelor de interes local deosebit;

d) principiul eligibilitatii autoritatilor administratiei publice locale

e) principiul cooperarii

f) principiul responsabilitatii

g) principiul constrangerii bugetare.

Aplicarea acestor principii nu poate aduce atingere caracterului de stat national, suveran si independent, unitar si indivizibil al Romaniei.

Codul aduce astfel modificari principiilor existente in legislatia anterioara. Legea 215/2001 prevedea in articolul 2 ca ``administratia publica in unitatile administrativ-teritoriale se organizeaza si functioneaza in temeiul principiilor descentralizarii, autonomiei locale, deconcentrarii serviciilor publice, eligibilitatii autoritatilor administratiei publice locale, legalitatii si al consultarii cetatenilor in solutionarea problemelor locale de interes deosebit.``

Codul nu mai enumera, deci, in randul acestor principii, deconcentrarea serviciilor publice, adaugand, in schimb, principii cum sunt responsabilitatea, cooperarea, si constrangerea bugetara. Nici legalitatea nu mai este enumerata in randul principiilor specifice administratiei publice locale, acest fapt gasindu-si ratiunea in reglementarea ei ca principiu general al administratiei publice.

Autoritatile administratiei publice sunt enumerate in articolele 106 si 107 din Codul Administrativ.

Autoritatile administratiei publice din comune, orase si municipii sunt consiliile locale, ca autoritati deliberative, si primarii, ca autoritati executive. Consiliul judetean este autoritatea administratiei publice locale pentru coordonarea activitatii consiliilor comunale, orasenesti si municipale, in vederea realizarii serviciilor publice de interes judetean. Consiliul judetean este ales prin vot universal, egal, direct, secret si liber exprimat, in conditiile legii pentru alegerea autoritatilor administratiei publice locale. Consiliul judetean este condus de un presedinte al consiliului judetean care reprezinta autoritatea executiva la nivelul judetului.

4. Concluzii

Notiunea de administratie publica (in general, dar si ramurile sale, respectiv administratia publica centrala si locala) precum si notiunea de interes public ca scop al acesteia se impun a fi reglementate riguros si intelese ca o conditie esentiala pentru o reglementare eficace a tuturor institutiilor juridice pe care le fundamenteaza.

Odata cu aparitia Codului Administrativ notiunea de administratie publica beneficiaza de o reglementare legala riguroasa, spre deosebire de perioada anterioara acestuia, cand definirea acestei notiuni, precum si a aspectelor sale particulare, a cazut in sarcina doctrinei. Astfel, Codul da contur notiunii fundamentale a dreptului administrativ, oferind definitii precise si reglementand principii generale astfel incat legea sa respecte rigorile claritatii si previzibilitatii.

Autor: Diculescu Irina-Maria, Intern MCP Cabinet avocati, specializati in relatii de munca, comerciale si protectia datelor cu caracter personal.

Bibliografie

I. Tratate, cursuri, monografii

1. Dana Apostol Tofan, Drept Administrativ. Note de curs, Vol. I, Universitatea ``Dunarea de Jos``, Facultatea de drept, 2009.

2. I. Nicola, Drept administrativ. Curs universitar, Sibiu, 2007

3. A. Negoita, Drept administrativ, Ed. Sylvi, Bucuresti, 1996.

II. Legislatie

1. OUG nr. 57/2019 privind Codul Administrativ

2. Legea administratiei publice locale nr. 215/2001

3. Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004

[1] A. Negoita, Drept administrativ, Ed. Sylvi, Bucuresti, 1996, p. 3.

[2] Dana Apostol Tofan, Drept Administrativ. Note de curs, Vol. I, Universitatea ``Dunarea de Jos``, Facultatea de drept, 2009, p. 6.

[3] Dana Apostol Tofan, op. cit., p. 7.

[4] I. Nicola, Drept administrativ. Curs universitar, Sibiu, 2007, p. 179.

[5] Dana Apostol Tofan, op. cit., p. 86.