Optiunile unui formator pe piata muncii. Contractele de mecenat, sponsorizare si internship. Avantaje si dezavantaje

1. Notiuni introductive Invatamantul romanesc este recunoscut la nivel international pentru specialistii pe care ii produce, mai ales in domenii cum sunt medicina si IT-ul. Cu toate acestea, desi nu negam meritele sistemului national de educatie, trebuie sa recunoastem si existenta unor probleme majore: una dintre acestea este abordarea exclusiv teoretica a materiilor de studiu.

Astfel, nu doar persoanele care isi cauta un loc de munca, ci si angajatorii romani se lovesc adesea de zidul insuficientei pregatiri profesionale practice a potentialilor salariati.

Acest fapt ii impinge tot mai des pe angajatori sa ia hotararea de a-si forma chiar ei viitorii salariati. Unii dintre ei aleg sa desfasoare aceasta formare direct sub imperiul unui contract individual de munca . Cu toate acestea, exista si alte forme juridice spre care formatorii se pot orienta pentru o astfel de colaborare.

Una dintre cele mai cunoscute astfel de forme de colaborare este contractul de internship. Nu este de neglijat, insa, existenta a doua contracte care, desi nu au fost concepute de legiuitor in mod expres in scopul formarii profesionale pot servi cu usurinta acestuia.

2. Mecanisme de desfasurare a contractelor

2.1 Contractul de internship

Este ``contractul incheiat intre intern si organizatia-gazda, pe durata determinata, in temeiul caruia un intern se obliga sa se pregateasca profesional si sa desfasoare o activitate specifica pentru si sub autoritatea unei organizatii- gazda, care se obliga sa ii asigure o indemnizatie pentru internship si toate conditiile necesare realizarii scopului prevazut de lege``[^1].

Scopul mentionat in definitie este descris in art. 1 al Legii 176/2018 privind internshipul, dupa cum urmeaza: ``dezvoltarea abilitatilor profesionale ale internilor in indeplinirea atributiilor si responsabilitatilor din domeniul in care se organizeaza programul de internship; desfasurarea unor activitati si familiarizarea cu cerintele organizatiei-gazda; cunoasterea de catre interni a specificului activitatii organizatiei-gazda in cadrul caruia isi desfasoara activitatea, precum si a exigentelor acesteia; dobandirea de experienta profesionala, abilitati practice si/sau competente; facilitarea tranzitiei de la sistemul de educatie catre piata muncii.``

Organizatia-gazda este si ea definita de lege, drept ``persoana juridica la care internul desfasoara o activitate specifica, in baza unui contract de internship``.

Calitatea de intern o pot avea persoanele fizice care au implinit varsta de 16 ani (prin exceptie contractele de internship pot fi incheiate si de persoane care au implinit varsta de 15 ani, insa numai cu acordul parintilor sau al reprezentantilor legali, dupa caz). Acestia vor presta o activitate, precizata intr-o fisa de internship, in cadrul organizatiei-gazda si sub coordonarea unui indrumator.

Activitatea se va desfasura in cadrul unui program de internship, pe o perioada limitata de timp . La sfarsitul acestei perioade, indrumatorul intocmeste un referat de evaluare prin care realizeaza evaluarea activitatii internului si ii acorda acestuia un calificativ. Calificativul va fi consemnat si intr-un certificat de internship care atesta si perioada in care internul a desfasurat activitate in baza contractului de internship si activitatile desfasurate.

Ca urmare a participarii la programul de internship, internul are dreptul la o indemnizatie de internship supusa prevederilor Codului Fiscal privind impozitul pe venit.

2.2 Contractul de sponsorizare

``Sponsorizarea este actul juridic prin care doua persoane convin cu privire la transferul dreptului de proprietate asupra unor bunuri materiale sau mijloace financiare, pentru sustinerea de activitati fara scop lucrativ, desfasurate de catre una dintre parti, denumita beneficiarul sponsorizarii..``^[2]

Conform legii nr. 32/1994 privind sponsorizarea cu modificarile si completarile ulterioare, poate fi sponsor orice persoana juridica din Romania care efectueaza o sponsorizare in conditiile legii.

De sponsorizare pot beneficia si persoanele juridice, insa in scopul prezentei lucrari ne vom rezuma la beneficiarii persoane fizice, dupa cum urmeaza: legea prevede ca poate beneficia de sponsorizare orice persoana fizica avand domiciliul in Romania sau apartinand spiritualitatii romanesti, a carei activitate constanta in domenii cu caracter direct umanitar, filantropic, cultural, artistic, educativ, stiintific, religios, sportiv sau care este destinata protectiei drepturilor omului si educatiei civice ori calitatii mediului inconjurator este recunoscuta de catre o persoana juridica fara scop lucrativ sau de catre o institutie publica, ce activeaza constant in domeniul pentru care se solicita sponsorizarea.

Astfel, putem observa ca aceasta institutie juridica nu a fost creata cu scopul direct al formarii unui viitor salariat, ci cu scopul sustinerii unei activitati specifice de catre o persoana juridica. Cu toate acestea, un angajator s-ar putea orienta spre un contract de sponsorizare cu un potential angajat pe parcursul formarii profesionale a acestuia pentru motive pe care urmeaza sa le analizam in sectiunea dedicata avantajelor si dezavantajelor pe care le prezinta aceste contracte atunci cand se pune problema utilizarii lor in formarea profesionala .

2.3 Mecenatul

``Mecenatul este un act de liberalitate prin care o persoana fizica sau juridica, numita mecena, transfera, fara obligatie de contrapartida directa sau indirecta, dreptul sau de proprietate asupra unor bunuri materiale sau mijloace financiare catre o persoana fizica, ca activitate filantropica cu caracter umanitar, pentru desfasurarea unor activitati in domeniile: cultural, artistic, medico-sanitar sau stiintific-cercetare fundamentala si aplicata.``^[3]

Desi similar sponsorizarii, intre aceasta si mecenat exista o serie de deosebiri esentiale^[4]: in primul rand, pot fi beneficiari ai mecenatului doar persoanele fizice. Legea prevede ca ``poate fi beneficiar al mecenatului orice persoana fizica cu domiciliul in Romania, fara obligativitatea de a fi recunoscuta de catre o persoana juridica fara scop lucrativ sau de catre o institutie publica, care necesita un sprijin in domeniile: cultural, artistic, medico-sanitar sau stiintific-cercetare fundamentala si aplicata.``^[5]

O alta deosebire intre cele doua consta in faptul ca in cazul sponsorizarii forma autentica este o conditie ad validitatem la incheierea contractului, in timp ce in cazul mecenatului aceasta forma este solicitata doar ad probationem.

In timp ce in cazul mecenatului beneficiarul nu se obliga la nici un fel de contraprestatie, sponsorul are dreptul prevazut de lege sa isi faca public gestul prin promovarea numelui, marcii sau a imaginii acestuia.

3. Internshipul, sponsorizarea si mecenatul - avantaje si dezavantaje in folosirea lor in formarea profesionala

3.1 Internshipul

Principalele avantaje pe care le prezinta internshipul in raport cu celelalte doua institutii prezentate anterior decurg din insasi esenta sa, spre deosebire de sponsorizare si mecenat aceasta institutie fiind conceputa in mod expres pentru pregatirea profesionala a viitorilor salariati.

In primul rand, contractul de internship se bucura de reglementari similare contractului individual de munca, preluand, deci, avantajele si dezavantajele pe care le prezinta acesta din urma. Ne aplecam atentia indeosebi asupra faptului ca legea reglementeaza, in cazul contractului de internship, timpul de lucru, cuantumul minim al indemnizatiei de internship, precum si obligatiile internului si ale organizatiei-gazda.

Sunt, de asemenea, prevazute norme speciale in favoarea minorilor, similar contractului individual de munca .

Un alt avantaj prezentat de contractul de internship este stabilirea punctuala in fisa de internship a atributiilor internului, astfel incat atat acesta, cat si organizatia-gazda cunosc limitele desfasurarii contractului.

Desfasurarea activitatii internului chiar in cadrul organizatiei-gazda reprezinta si ea un avantaj, atat pentru intern cat si pentru organizatie, lasand posibilitatea internului de a se deprinde cu modul de lucru al organizatiei, si crescand sansele organizatiei-gazda ca persoanele in a caror formare investeste sa ajunga salariatii lor.

Pe de alta parte, in raport cu alte forme de colaborare in vederea formarii profesionale, internshipul prezinta si o serie de dezavantaje: acesta se poate desfasura pe o perioada limitata. Legea prevede ca durata unui program de internship este de maximum 720 de ore pe parcursul a 6 luni consecutive.

Mai mult decat atat, intre intern si organizatia-gazda se poate incheia un singur contract de internship. Prin urmare, partile pot pastra acest raport de formare profesionala doar timp de 6 luni, la expirarea acestui termen ele fiind obligate fie sa inceteze colaborarea, fie sa schimbe forma acesteia.

Dupa cum vom evidentia in continuare, in raport cu sponsorizarea si mecenatul, internshipul poate prezenta si unele dezavantaje materiale fata de ambele parti.

3.2 Sponsorizarea si mecenatul

Avand in vedere similitudinea celor doua institutii vom analiza avantajele si dezavantajele utilizarii lor in vederea formarii profesionale doar in raport cu internshipul si nu raportat una la cealalta, cu mentiunea ca principalul avantaj pe care l-ar prezenta sponsorizarea in fata mecenatului este cel al varietatii domeniilor de activitate in care poate fi utilizata.

Spre deosebire de internship, aceste doua institutii nu au fost, dupa cum am afirmat anterior, elaborate cu scopul utilizarii lor in formarea profesionala a eventualilor salariati. Cu toate acestea, ele pot prezenta o serie de avantaje, dupa cum urmeaza: un angajator care doreste sa inceapa o colaborare cu o persoana care necesita formare profesionala poate apela la una dintre cele doua institutii pentru a stimula si sustine activitatea potentialului salariat intr-unul dintre domeniile stabilite de lege. Astfel, angajatorul se poate ocupa pe termen nedeterminat de pregatirea profesionala a persoanei cu care doreste sa colaboreze, fara a incheia, totusi, un contract individual de munca, dat fiind faptul ca la inceputul colaborarii aceasta nu corespunde cerintelor obisnuite de pregatire profesionala ale angajatorului.

Din punct de vedere material, aceste contracte sunt avantajoase pentru ambele parti, sumele primite din sponsorizare sau mecenat fiind scutite de plata impozitului pe venit, iar persoanele fizice sau juridice care efectueaza sponsorizari sau mecenat in domeniile prevazute beneficiind de reducerea bazei impozabile cu echivalentul sponsorizarilor in limitele prevazute de lege.

Principalul dezavantaj al acestor forme contractuale la folosirea lor in formarea profesionala consta in lipsa de colaborare directa a celor doua parti. Desi pe parcursul desfasurarii contractului sponsorul sau mecena poate oferi beneficiarului sfaturi si indicatii cu privire la activitatea pe care acesta o desfasoara in scopul de a-l pregati pentru o eventuala colaborare, niciuna dintre parti nu are vreo obligatie fata de cealalta in afara celor ce decurg din contract (prestarea activitatii, respectiv a sustinerii financiare).

Astfel, sponsorul sau mecena nu are nicio garantie ca persoana in a carei dezvoltare investeste va lua act de incercarile acestuia de a o forma si nici beneficiarul nu are garantia ca va fi format, asa cum se intampla in cazul contractului de internship. Prin urmare, intelegerea partilor cu privire la finalitatea colaborarii lor este singura care le leaga in acest sens.

4. Concluzii

Formarea profesionala poate imbraca o multitudine de forme juridice: de la contractele de ucenicie, la stagiile de practica si la formele analizate in prezenta lucrare, angajatorii si persoanele aflate in cautarea unui loc de munca pot sa apeleze la o forma cat mai apropiata nevoilor lor. Cu toate acestea, am ales sa ne aplecam atentia asupra a doua contracte mai putin obisnuite in formarea profesionala tocmai pentru a demonstra utilitatea acestora si dincolo de scopurile stricte pe care le-a consacrat legiuitorul.

Astfel, prin analiza celor doua contracte in contrast cu unul mult mai des uzitat in astfel de scopuri, concludem ca sponsorizarea si mecenatul reprezinta alternative viabile la alte forme de colaborare juridica in scopul formarii profesionale, punand la dispozitie o serie de avantaje evidente care pot compensa, in functie de situatia de fapt, lacunele pe care le prezinta ca urmare a scopului diferit pentru care au fost elaborate.

Autor:Diculescu Irina-Maria,Intern MCP Cabinet avocati, specializati in relatii de munca, comerciale si protectia datelor cu caracter personal

Bibliografie

I.Legislatie

1. Legea nr. 176/2018 privind internshipul

2. Legea nr. 32/1994 privind sponsorizarea

3. Ordonanta nr. 36/1998 pentru modificarea si completarea Legii nr. 32/1994 privind sponsorizarea

II.Alte surse:

1. ``Sponsorizare sau mecenat?``, legalconsult.ro, disponibil la URL: https://legalconsult.ro/articole/sponsorizare-sau-mecenat, accesat la data de 07.03.2019

[1] Legea nr. 176/2018 privind internshipul, art. 2, lit. e), disponibila la URL: https://lege5.ro/Gratuit/gi4dqojwgyza/legea-nr-176-2018-privind-internshipul accesat la data de 07.03.2019