1. Introducere in dreptul la viata privata
``Dreptul la respectarea vietii private``, numit si ``drept la viata privata`` sau ``drept la intimitate`` este un drept fundamental al omului si face parte din categoriile care definesc drepturile personale. Dreptul la viata privata cuprinde doua aspecte: libertatea acesteia, care priveste mai ales familia si relatiile intime, respectiv secretul acesteia, care interzice investigatii si divulgari.
In legislatia nationala, dreptul la viata privata este consacrat atat de Noul Cod Civil, cat si de Constitutie .
Constitutia, prin art. 26 alin. (1), le impune autoritatilor obligatia de a respecta si ocroti viata intima, familiala si privata, iar prin art. 27 consacra inviolabilitatea domiciliului, care este spatiul in care se consuma cea mai mare parte a vietii private.[2]
Din continutul art. 26 din Constitutie reies urmatoarele aspecte: orice persoana are dreptul la propria sa viata intima, viata familiala si privata, iar autoritatile publice au obligatia de a respecta aceste drepturi; notiunile de viata intima, viata familiala si viata privata, sunt interdependente, dar nu se pot confunda din punct de vedere juridic; prin legi speciale se instituie masuri specifice de protectie si totodata sanctiuni pentru aceia care incalca aceste drepturi fundamentale, cum ar fi dreptul exclusiv al persoanei la propria sa imagine.[3]
Noul Cod Civil a reglementat dreptul la viata privata prin art. 71 si art. 74, si distinct, prin art. 73, dreptul la propria imagine.
In continutul notiunii de viata privata intra viata intima, personala si cea de familie, resedinta, corespondenta, manuscrisele alte documente personale, precum si informatiile din viata privata a unei persoane . Art. 74, reglementand atingerile aduse vietii private, prezinta implicit si aspecte din viata persoanei pe care le considera a avea caracter privat: domiciliul, imaginea, vocea, numele, numarul de telefon etc. Nu numai autoritatile, ci si particularii au obligatia de a respecta viata privata, ceea ce se traduce intr-o obligatie de a se abtine de la orice imixtiune sau ingerinta in afacerile altuia si de la orice intruziuni in intimitatea unei persoane . Nu are importanta daca asemenea imixtiuni au sau nu ca scop obtinerea de informatii care vor fi publicate, asa ca sunt interzise chiar si investigatiile neurmate de divulgare.[4]
Titularul dreptului isi poate insa da acordul, ca anumite informatii din viata sa privata sa fie facute publice. Acordul poate fi explicit sau prezumat, fiind aplicabile si dispozitiile art. 76 NCC, potrivit carora "Cand insusi cel la care se refera o informatie sau un material le pune la dispozitia unei persoane fizice ori persoane juridice despre care are cunostinta ca isi desfasoara activitatea in domeniul informarii publicului, consimtamantul pentru utilizarea acestora este prezumat, nefiind necesar un acord scris."[5]
Dreptul la viata privata este reglementat si in Conventia Europeana a Drepturilor Omului, in art. 8 alin. (1):"Orice persoana are dreptul la respectarea vietii sale private si de familie, a domiciliului sau si a corespondentei sale".
Curtea a decis ca protectia vietii private nu acopera doar sfera intima a relatiilor personale ci si "dreptul individului de a lega si dezvolta relatii cu semenii sai, aceasta, deoarece ar fi prea restrictiva limitarea notiunii de viata privata la un cerc interior in care individul isi traieste viata personala asa cum crede de cuviinta."[6]
Deoarece protejeaza valori atat de intim legate de persoana si de stilul sau de viata, intinderea dreptului la viata privata nu este in mod necesar aceeasi pentru toti oamenii. S-a decis astfel ca intinderea dreptului la respectarea vietii private este mai redusa, in masura in care individul pune in contact viata sa privata cu viata publica, asa cum este cazul politicienilor.
Dreptul la viata privata este, deci, un drept cu un continut complex si ale carui limite variaza in functie de vointa si calitatea persoanei.
1.2. Dreptul la viata privata si datele cu caracter personal
Conform Conventiei privind protectia persoanelor in cazul prelucrarii automatizate a datelor cu caracter personal care o privesc (1981), datele cu caracter personal reprezinta orice informatie privind persoana fizica identificata sau identificabila (persoana vizata).
Fisier automatizat inseamna orice ansamblu de informatii care face obiectul unei prelucrari automatizate iar prelucrarea automatizata inseamna urmatoarele operatiuni efectuate in totalitate sau partial cu ajutorul procedeelor automatizate: inregistrarea datelor, aplicarea acestor date prin operatiuni logice si/sau aritmetice, modificarea lor, stergerea, extragerea sau difuzarea.[7] Aceste definitii au fost transpuse si in legislatia nationala in legea 677/2001 pentru protectia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date .
Dat fiind caracterul sau complex, continutul dreptului la viata privata a cunoscut, in viziunea Curtii de Justitie a Uniunii Europene o continua extensie. In lumina acestor fapte, in cauza Rotaru contra Romaniei, Curtea a aratat ca datele de natura publica referitoare la o persoana pot intra in sfera vietii private prin simplul fapt al culegerii si arhivarii lor in mod sistematic de catre autoritati. Aceasta interpretare, coroborata cu dispozitiile Noului Cod Civil cu privire la informatiile din viata privata a unei persoane drept parte a dreptului la viata privata, duc la concluzia, logica, de altfel, ca si datele cu caracter personal intra in continutul acestui drept .
2. Dreptul la viata privata si datele cu caracter personal pe retelele de socializare
Fiind un drept fundamental, dreptul la viata privata a reprezentat mereu subiectul dezbaterilor, si a beneficiat de o ocrotire atenta din partea statelor. Cu toate acestea, odata cu aparitia Internetului si a retelelor de socializare, acesta a parut sa sufere limitari. In timp ce in opinia unora aceste limitari sunt veritabile, retelele de socializare reprezentand o amenintare la adresa dreptului la viata privata, iar statele fiind cele responsabile pentru ocrotirea sa, pareri contrare sustin ca singurii care isi limiteaza dreptul in aceasta situatie, sunt insisi detinatorii lui, care renunta de buna voie la acest drept prin furnizarea voluntara de informatii, inclusiv de date cu caracter personal.
Drept contra-argument pentru cea de-a doua opinie, s-a sustinut ideea ca retelele de socializare "obliga" utilizatorul la furnizarea unor date cu caracter personal prin simpla inregistrare pe platforma. Cu toate acestea, consideram necesar sa se faca distinctia dintre drept si obligatie, dat fiind faptul ca nicio retea de socializare sau platforma online nu poate obliga cetatenii unui stat, luati individual sau colectiv, sa devina utilizatori, prin urmare, nici nu ii poate obliga la furnizarea unor date cu caracter personal. Mai mult decat atat, orice responsabil de fisier are obligatia de a informa persoanele vizate in legatura cu politica proprie de prelucrare a datelor, iar acestia din urma, pentru a putea folosi serviciile, trebuie sa isi exprime consimtamantul cu privire la aceasta politica .
Astfel, la inregistrarea pe o retea de socializare, utilizatorul trebuie sa confirme ca a citit si accepta politica de prelucrare si utilizare a datelor cu caracter personal a retelei in cauza. Din nefericire, majoritatea utilizatorilor isi dau consimtamantul fara sa ia, in fapt, la cunostinta aceasta politica .
In urma acestui fapt, utilizatori care au fost anuntati de la inregistrare ca vor fi colectate date legate de "lucrurile pe care ei sau altii le fac si informatia pe care o pun la dispozitie", "informatii despre plati", "informatii despre dispozitiv" etc, sunt speriati sau revoltati atunci cand constata ca aceste informatii au fost folosite in scopuri care le-au fost si ele, aduse la cunostinta (furnizarea de reclame, realizarea de statistici).
Prin urmare, in majoritatea cazurilor, plangerile utilizatorilor care isi considera incalcat dreptul la viata privata, sunt respinse drept urmare a faptului ca ei insisi au renuntat la acest drept, sau au acceptat aducerea unor limitari asupra acestuia.
Cu toate acestea, exista si plangeri legitime, si situatii in care legea este incalcata de retelele de socializare sau de partenerii acestora.
Una dintre normele juridice cel mai des incalcate in materie este principiul claritatii si lizibilitatii. Acesta este instituit de directiva privind clauzele abuzive in contractele incheiate cu consumatorii 93/13/CEE. Articolul 5 al acestei directive statueaza: "In cazul contractelor in care toate clauzele sau o parte a acestora sunt prezentate consumatorului in scris, acestea trebuie intotdeauna redactate intr-un limbaj clar si inteligibil."[8] Din moment ce utilizatorii isi manifesta consimtamantul cu intentia de a crea efecte juridice (a oferi retelei de socializare drepturi asupra datelor cu caracter personal furnizate) in schimbul unui serviciu, consideram ca acceptarea politicii unei retele de socializare poate fi asimilata unui contract comercial. Prin urmare, prezentarea acestei politici trebuie sa respecte principiul claritatii si lizibilitatii. Cu toate acestea, de multe ori, aceasta politica este prezentata intr-o forma incarcata, aglomerata, greu de inteles pentru consumatorul obisnuit, astfel incat, chiar si acei utilizatori care incearca sa se informeze inainte de a-si manifesta consimtamantul gasesc acest lucru dificil.
Probleme si mai grave apar atunci cand fie reteaua de socializare, fie partenerii contractuali ai acesteia, incalca politica de utilizare a datelor cu caracter personal. O astfel de situatie a iesit la suprafata recent, in cazul "Cambridge Analytica".
Cambridge Analytica a fost o firma britanica de consultanta politica ce se ocupa de colectarea, descoperirea si utilizarea datelor in scopuri electorale. Aceasta companie a utilizat o aplicatie digitala numita "thisisyourdigitallife", cu ajutorul careia, prin intermediul Facebook, utilizatorii consimteau la completarea unui chestionar in scopuri academice. Cu toate acestea, design-ul Facebook a permis aplicatiei sa colecteze nu doar datele personale furnizate de utilizatorii care consimteau la completarea chestionarului, ci pe ale tuturor persoanelor din reteaua sociala formata pe Facebook de acei utilizatori. Astfel au fost colectate date de la un numar de pana la 87 de milioane de utilizatori Facebook.
Desi reteaua de socializare isi informeaza utilizatorii in politica lor de colectare si prelucrare a datelor cu caracter personal asupra faptului ca acestea pot fi folosite in scopuri de publicitate sau statistica, se prevede in mod expres utilizarea strict a datelor ce nu permit identificarea sau contactarea personala a utilizatorilor. In aceasta situatie, insa, din cauza a ceea ce a fost numita o "bresa de securitate" in politica Facebook, Cambridge Analytica a avut acces si la informatii care permiteau identificarea si contactarea utilizatorilor afectati, inclusiv locatia si mesajele acestora.
O problema si mai grava este modul in care aceste informatii ar fi fost folosite. Un angajat al companiei a facut public faptul ca informatiile astfel colectate ar fi fost folosite in campanii electorale din Statele Unite ale Americii si Marea Britanie in 2015, respectiv 2016, pentru a influenta voturile alegatorilor.[9]
Desi compania a negat utilizarea acestor date in campaniile electorale in cauza, cert ramane faptul ca datele cu caracter personal au fost colectate si utilizate fara acordul utilizatorilor si in scopuri neaprobate de acestia.
In urma acestui fapt, directorul general al Facebook a fost chemat sa depuna marturie in Congresul American. Acesta si-a cerut public iertare in numele companiei printr-o scrisoare deschisa, utilizatorii afectati au fost notificati, iar politica de utilizare a datelor cu caracter personal a Facebook a fost schimbata.
4. Regulamentul General de Protectie a Datelor (GDPR)
La 14 aprilie 2018, Parlamentul European a aprobat Regulamentul General de Protectie a Datelor. Regulamentul UE privind protectia datelor (GDPR) inlocuieste Directiva 95/46 / CE privind protectia datelor si a fost conceput pentru a armoniza legile privind confidentialitatea datelor din Europa, pentru a proteja si a conferi cetatenilor UE libertatea de confidentialitate a datelor si pentru a reformula modul in care organizatiile din regiune abordeaza datele cu caracter personal .
Scopul acestui Regulament este de a proteja toti cetatenii UE intr-o lume din ce in ce mai mult bazata pe date, care este mult diferita de momentul in care a fost stabilita directiva din 1995. Desi principiile cheie ale confidentialitatii datelor respecta inca directiva anterioara, au fost propuse multe schimbari in politicile de reglementare.
O diferenta majora fata de reglementarea anterioara este competenta extinsa a acestui Regulament, el aplicandu-se tuturor societatilor care prelucreaza datele cu caracter personal ale persoanelor vizate care locuiesc in Uniune, indiferent de locatia companiei. Astfel, aici sunt incluse si cele mai mari retele de socializare, ale caror sedii sociale se afla in Statele Unite ale Americii.
Conditiile de acordare a consimtamantului au fost intarite, iar companiile nu vor mai putea folosi termeni si conditii ilizibile, lungi, greoaie, intr-un limbaj strict juridic, deoarece solicitarea de consimtamant trebuie furnizata intr-o forma inteligibila si usor accesibila.
De asemenea, cunoscuta sub numele de Data Erasure, dreptul de a fi uitat da dreptul persoanei vizate de a sterge datele personale detinute de operatorul de date, de a inceta diseminarea in continuare a datelor si, eventual, de a opri prelucrarea datelor de catre terti. Conditiile de stergere, includ datele care nu mai sunt relevante sau persoanele care isi retrag consimtamantul. De asemenea, trebuie remarcat faptul ca acest drept cere controlorilor sa compare drepturile subiectilor cu ``interesul public pentru disponibilitatea datelor`` atunci cand iau in considerare astfel de solicitari.
Este interzisa prelucrarea datelor de la copii cu varsta mai mica de 13 ani; oferirea de servicii online in mod direct unui copil, ce presupune prelucrarea datelor acestuia, este legala daca copilul are cel putin varsta de 16 ani; daca copilul are sub varsta de 16 ani, respectiva prelucrare este legala numai daca si in masura in care consimtamantul respectiv este acordat sau autorizat de catre parintele sau reprezentantul juridic al copilului.
In cazul nerespectarii acestui regulament, companiilor li se poate aplica o amenda de pana la 4% din cifra de afaceri anuala globala sau 20 milioane EUR (oricare dintre acestea este mai mare).
Consideram ca acest regulament reprezinta o garantie in plus a respectarii dreptului la viata privata in mediul online, si o reglementare bine-venita, ce face referire inclusiv la probleme de actualitate, aparute ulterior directivei din 1995 (cum sunt problemele de design, precum cea aparuta in cazul Facebook mai sus prezentat).
5. Protectia dreptului la viata privata pe Internet
Desi din punct de vedere legal acest drept beneficiaza, dupa cum am aratat, de o protectie extinsa, normele juridice nu sunt suficiente pentru a asigura respectarea acestui drept, deoarece ele nu ii pot opri pe beneficiarii sai din a renunta de buna voie la acesta si a cadea prada propriei iresponsabilitati.
Drept urmare a lipsei de informare, pot aparea, in viata utilizatorului mediului online, nenumarate probleme, de la primirea de anunturi publicitare nedorite (de tip "spam") pe adresa de e-mail sau telefonul mobil, la utilizarea de catre o terta parte, a imaginilor distribuite de utilizatori, inclusiv a propriei imagini, in scopuri comerciale sau publicitare. Mai mult decat atat, ignorand posibilitatea de a nu impartasi anumite informatii facute publice pe retelele de socializare cu publicul larg, mai multi utilizatori se pun in pericol, facand publice date despre locatia lor in timp real sau despre domiciliul lor, informatii ce pot fi usor accesate de persoane cu intentii criminale.
Asadar, consideram ca pentru a asigura siguranta cetatenilor romani in ceea ce priveste confidentialitatea datelor lor personale si a altor aspecte ale dreptului la viata privata, cum sunt propria imagine, convorbirile private, sau chiar siguranta domiciliului, este nevoie ca acestia sa fie informati cu privire la pericolele la care se expun. Mai exact, acestia ar trebui informati cu privire la importanta unui consimtamant informat in mediul online. Desi precauti atunci cand incheie un act juridic in viata de zi cu zi, majoritatea oamenilor tind sa se detaseze atunci cand isi manifesta consimtamantul in mediul online, fara, poate, sa realizeze, consecintele juridice ale acestui fapt .
Un mod prin care statul ar putea contribui la rezolvarea acestei probleme ar putea fi desfasurarea unor campanii nationale de informare, incepand din scoli, unde se afla nu doar majoritatea utilizatorilor mediului online si a retelelor de socializare din Romania, dar si cea mai vulnerabila parte a populatiei, si continuand cu realizarea acestora in spatii publice sau sub forma unor anunturi de interes public pe posturile de televiziune.
6. Concluzii
In incheierea acestui studiu putem atat trage cateva concluzii, cu privire la dreptul la viata privata, caracterele sale si protectia de care acesta se bucura in mediul online, cat si sa raspundem intrebarii: sunt persoanele al caror drept la viata privata este incalcat in mediul online victime ale unei proaste reglementari sau ale propriei iresponsabilitati?
Dreptul la viata privata este, poate, cel mai complex drept al personalitatii, incluzand mai multe atribute importante ale acesteia: imaginea detinatorului sau, la domiciliul acestuia, relatiile sale interpersonale si informatii despre viata sa privata, si alte date cu caracter personal, indiferent daca acestea permit sau nu identificarea persoanei. Mai mult decat atat, eventuale incalcari ale acestui drept pot avea consecinte asupra altor drepturi ale personalitatii: de exemplu, unei persoane careia ii este violata viata privata prin distribuirea de imagini cu aceasta, aflata in intimitatea casei sale, ii poate fi afectat si dreptul la demnitate si ii este incalcat si dreptul la propria imagine, care este reglementat si separat de dreptul la viata privata.
In ceea ce priveste mediul online, constatam ca recent exista o tendinta a utilizatorilor de a renunta de buna voie la dreptul lor la viata privata, facand publice pe retelele de socializare imagini, informatii si alte date personale, fara sa se raporteze la modul in care acestea ar putea fi utilizate. Desi in urma acestei scurte analize putem afirma ca legislatia in domeniu este bogata si bine pusa la punct, iar retelele de socializare o respecta, inca exista neplaceri cauzate de distribuirea si utilizarea de imagini si date cu caracter personal. In timp ce multi utilizatori sunt intr-adevar victime ale unor brese de securitate sau violari intentionate ale politicilor de confidentialitate, cel mai adesea, utilizatorii pagubiti sunt aceia care nu acorda suficienta atentie sau importanta regulilor de functionare sau politicilor de confindentialitate la care consimt. Astfel, pornesc la drum complet neinformati cu privire la consecintele juridice ale actiunilor lor in mediul online si sfarsesc prin a suferi prejudicii morale si financiare sau chiar prin a fi victimele unor infractiuni .
O solutie universala la problemele create de publicarea voluntara a unor informatii cu caracter personal in mediul online este greu de gasit, dat fiind caracterul subiectiv al acestor alegeri, statul sau orice alta entitate neputand interzice sau limita dreptul cetatenilor de a impartasi informatii despre ei insisi. Cu toate acestea, consideram ca desi poate nu ar fi complet rezolvata, problema ar putea fi ameliorata prin eforturi active de informare a populatiei cu privire la pericolele carora se expun. Astfel, suntem de parere ca atat statul, cat si fiecare dintre noi, pot si ar trebui sa ia masuri cu privire la acest fenomen, astfel incat o problema de confidentialitate sa nu se transforme in una de securitate, iar siguranta cetatenilor sa fie asigurata.
Autor:Diculescu Irina-Maria, Intern MCP Cabinet avocati, specializati in relatii de munca, comerciale si protectia datelor cu caracter personal
Coordonator Stiintific:Lect. Univ. Dr. Pirvu Adriana
Bibliografie
I. Tratate, Cursuri, Biografii:
1. M Andreescu, A.N. Puran, "Drept Constitutional. Teoria Generala. Drepturi, libertati si indatoriri fundamentale. Institutia cetateniei.", Editia a IV-a revizuita si adaugita, Editura Sitech, Craiova, 2015
2. E. Chelaru, "Drept civil-Persoanele in reglementarea NCC", Editia a 3-a, Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2012
II. Legislatie
1. ``Constitutia Romaniei``, Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2011
2. ``Noul Cod Civil si Legea de punere in aplicare``, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2015
3. Conventia Europeana a Drepturilor Omului
4. Conventia pentru protejarea persoanelor fata de prelucrarea automatizata a datelor cu caracter personal, adoptata la Strasbourg la 28 ianuarie 1981
5. Legea nr. 677 din 21 noiembrie 2001 pentru protectia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date
6. Directiva 93/13/CEE a Consiliului Comunitatilor Europene din 5 aprilie 1993 privind clauzele abuzive in contractele incheiate cu consumatorii
III. Alte surse:
1. C. Danilet, "Unde este limita dintre dreptul la viata privata, interesul public si dreptul la libera exprimare?", cristidanilet.wordpress.com, disponibil la URL: https://cristidanilet.wordpress.com/tag/viata-privata/, accesat la data de 05.05.2018
2. Cambridge Analytica Data Scandal, wikipedia.org, disponibil la URL: https://en.wikipedia.org/wiki/Facebook%E2%80%93Cambridge_Analytica_data_scandal, accesat la data de 06.05.2018
3. A. Strajescu, "Gestionarea datelor personale incepand cu luna mai 2018", avocatoo.org, disponibil la URL http://blog.avocatoo.ro/gestionarea-datelor-personale-incepand-cu-luna-mai-2018/, accesat la data de 06.05.2018
[2] E. Chelaru, "Drept civil - Persoanele in reglementarea NCC", Editia a 3-a, Editura C.H. Beck, Bucuresti, 2012, p. 35
[3] M Andreescu, A.N. Puran, "Drept Constitutional. Teoria Generala. Drepturi, libertati si indatoriri fundamentale. Institutia cetateniei.", Editia a IV-a revizuita si adaugita, Editura Sitech, Craiova, 2015, p. 302
[4] E. Chelaru, op. cit., pp. 35-36
[5] E. Chelaru, op. cit, p. 37
[6] M. Andreescu, A.N. Puran, op. cit., p. 356
[7] Conform Conventiei privind protectia persoanelor in cazul prelucrarii automatizate a datelor cu caracter personal care o privesc (1981), art. 2, lit. a), b), c), disponibila la URL http://www.cdep.ro/pls/legis/legis_pck.htp_act_text?idt=31103, accesat la data de 05.05.2018
[8] Directiva privind clauzele abuzive in contractele incheiate cu consumatorii 93/13/CEE, disponibila la URL: http://www.justice.gov.md/file/Centrul%20de%20armonizare%20a%20legislatiei/Baza%20de%20date/Materiale%202007/Legislatie/31993L0013%20-%20Ro.pdf, accesat la data de 06.05.2018
[9] Cambridge Analytica Data Scandal, wikipedia.org, disponibil la URL: https://en.wikipedia.org/wiki/Facebook%E2%80%93Cambridge_Analytica_data_scandal, accesat la data de 06.05.2018
Formularul 230 model editabil 2024 PDF. Completeaza Declaratia 230! Sursa: EuroAvocatura.ro
Dialogurile MCP (X) - Utilizarea retelelor de mesagerie electronica in raporturile de munca Sursa: Avocat Marius-Catalin Predut
Instalarea unui sistem de supraveghere video de catre primarie, care nu respecta prevederile GDPR Sursa: Raportul pe anul 2020 al ANSPDCP
Hotarare pronuntata intr-un litigiu privind prelucrarea nelegala de date biometrice Sursa: Raportul pe anul 2020 al ANSPDCP
Legalitatea prelucrarii datelor in contextul inregistrarii si publicarii pe internet a imaginilor cu numerele de inmatriculare ale autovehiculelor ai caror soferi savarsesc posibile contraventii sau infractiuni in contextul circulatiei pe drumurile publice Sursa: Raportul pe anul 2020 al ANSPDCP
GDPR: Montarea unor camere video in perimetrul apartamentului proprietate personala Sursa: Raportul pe anul 2020 al ANSPDCP
Operatorii de platforme online nu fac in principiu ei insisi o comunicare publica a continuturilor protejate de dreptul de autor pe care utilizatorii lor le incarca in mod nelegal Sursa: EuroAvocatura.ro
CEDO: Gafiuc impotriva Romaniei. Libertatea de a primi informatii Pronuntaţă de: Curtea Europeana a Drepturilor Omului
CEDO: Marina impotriva Romaniei. Dreptul la respectarea vietii private si de familie Pronuntaţă de: Curtea Europeana a Drepturilor Omului
Publicarea numelui reclamantului in cuprinsul listei debitorilor, ulterior stingerii obligatiei de plata si anularii titlurilor de creanta. Nerespectarea dispozitiilor legale privind protectia datelor cu caracter personal Pronuntaţă de: Judecatoria Iasi - Sentinta civila nr. 13391 din data de 27 Noiembrie 2019
Confidentialitatea si secretul bancar asupra tranzactiilor incredintate de client.Emiterea si incredintarea unor extrase de cont fara acordul prealabil al clientului Pronuntaţă de: Tribunalul Bucuresti - Sentinta civila nr. 369 din data de 27.02.2019
Afirmatii defaimatoare. Depasirea limitelor dreptului la libera exprimare. Despagubiri morale Pronuntaţă de: I.C.C.J., Sectia I civila, decizia nr. 246 din 30 ianuarie 2020