Coordonator: Av. Marius-Cătălin Preduţ

Prima pagină » Articole juridice » Drept Penal » Poate fi obligat Statul Roman la plata cheltuielilor de judecata efectuate de inculpatul achitat pentru ca fapta penala nu exista?

Poate fi obligat Statul Roman la plata cheltuielilor de judecata efectuate de inculpatul achitat pentru ca fapta penala nu exista?

  Publicat: 13 Jul 2018       2575 citiri       Sursa: Av. Andrei-Gheorghe Gherasim        Secţiunea: Drept Penal  


Codul muncii comentat Marius-Catalin Predut
Termen folosit pentru a desemna activitatea instantelor judecatoresti.
Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat.
Este instanta judecatoreasca ce judeca in prima instanta procesele si cererile date prin lege in competenta sa.
Act adoptat de organele de stat,
Inalta Curte de Casatie si Justitie - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept - a fost investita de catre Tribunalul Bucuresti - Sectia a IV-a civila in Dosarul nr. 9.852/302/2016 pentru a pronunta o hotarare prealabila referitoare la urmatoarea chestiune de drept:

A fost promulgat la 11.09.1865
A fost promulgat la 11.09.1865
Persoana fizica sau juridica care garanteaza cu veniturile sau cu bunurile sale o obligatie a unui debitor fata de creditorul sau.
Consum de resurse (mijloace de productie, forta de munca, mijloace banesti) pentru satisfacerea unor necesitati de productie sau individuale.
Act adoptat de organele de stat,
Sau comiterea unei infractiuni, expresie folosita de legea penala, in t. VIII, art. 144, C. pen., partea generala, prin care se intelege savarsirea oricareia dintre faptele pe care legea le pedepseste
A declara vinovat pe cineva rpintr-o hotarare judecatoreasca,
Act normativ care cuprinde principiile si regulile referitoare la desfasurarea procesului penal.
Schimbarea care se produce in realitatea obiectiva datorita unei cauze. Rezultatul.
1. Persoana careia ii apartine un drept sau ii revine o obligatie in mod direct. De exemplu, o persoana poate fi titulara a dreptului de proprietate, a dreptului de autor, a unui drept de creanta etc.
Prevazut in sectiunea II, cap. II., t. I, C. proc. pen., partea generala
Act adoptat de organele de stat,
Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat.
Prevazut in sectiunea II, cap. II., t. I, C. proc. pen., partea generala
Efect negativ, cu caracter patrimonial sau nepatrimonial, produs unei persoane prin fapta ilicita a altei persoane ori prin actiunea lucrurilor sau animalelor care se afla sub paza juridica a altei persoane.
Consum de resurse (mijloace de productie, forta de munca, mijloace banesti) pentru satisfacerea unor necesitati de productie sau individuale.
Una din hotararile judecatoresti, prevazuta in cap. I, t, II, C. proc. pen. partea speciala.
Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat.
Termen folosit pentru a desemna activitatea instantelor judecatoresti.
Relatie sociala care ia nastere in legatura cu insusirea de catre oameni a buburilor materiale, in primul rand a mijloacelor de productie.
Este calea de atac ordinara prin care la cererea procurorului si a partilor interesate se asigura repararea erorilor din hotararile judecatoresti pronuntate in fond, constituind al treilea grad de jurisdictie.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Cale de atac; actiune introdusa la instanta judecatoreasca superioara celei care a pronuntat o hotarare in prima instanta, prin care se solicita anularea hotararii judecatoresti si judecarea in fond a cauzei; cerere de apel
A fost promulgat la 11.09.1865
A fost promulgat la 11.09.1865
inseamna o persoana fizica sau juridica, autoritate publica, agentie sau organism altul decat persoana vizata, operatorul,
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Cale de atac; actiune introdusa la instanta judecatoreasca superioara celei care a pronuntat o hotarare in prima instanta, prin care se solicita anularea hotararii judecatoresti si judecarea in fond a cauzei; cerere de apel
Act normativ care cuprinde principiile si regulile referitoare la desfasurarea procesului penal.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Cale de atac; actiune introdusa la instanta judecatoreasca superioara celei care a pronuntat o hotarare in prima instanta, prin care se solicita anularea hotararii judecatoresti si judecarea in fond a cauzei; cerere de apel
Act normativ care cuprinde principiile si regulile referitoare la desfasurarea procesului penal.
Consimtamant la ceva, intelegere intre doua parti la incheierea unui act juridic.
Cauza care inlatura caracterul penal al faptei, prevazuta in cap. V, t. II, art. 51, C. pen., partea generala,
Termen folosit pentru a desemna activitatea instantelor judecatoresti.
Relatie sociala care ia nastere in legatura cu insusirea de catre oameni a buburilor materiale, in primul rand a mijloacelor de productie.
A fost promulgat la 11.09.1865
A fost promulgat la 11.09.1865
Act normativ care cuprinde principiile si regulile referitoare la desfasurarea procesului penal.
Pagube, stricaciuni produse in contul cuiva ca urmare a unor evenimente neprevazute (incendiu, inundatie etc.).
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
Reglementeaza in cap. I, t. I, C. proc. pen., partea speciala; sunt procurorul si organele de cercetare penala.
Act normativ care cuprinde principiile si cele mai importante reglementari referitoare la relatiile sociale ce formeaza obiectul specific al dreptului civil:
A fost promulgat la 11.09.1865
Termen folosit pentru a desemna activitatea instantelor judecatoresti.
Este calea de atac ordinara prin care la cererea procurorului si a partilor interesate se asigura repararea erorilor din hotararile judecatoresti pronuntate in fond, constituind al treilea grad de jurisdictie.
Cale de atac; actiune introdusa la instanta judecatoreasca superioara celei care a pronuntat o hotarare in prima instanta, prin care se solicita anularea hotararii judecatoresti si judecarea in fond a cauzei; cerere de apel
A fost promulgat la 11.09.1865
Act adoptat de organele de stat,
Act adoptat de organele de stat,
Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat.
Act normativ care cuprinde principiile si cele mai importante reglementari referitoare la relatiile sociale ce formeaza obiectul specific al dreptului civil:
Prevazut in sectiunea II, cap. II., t. I, C. proc. pen., partea generala
Act normativ care cuprinde principiile si regulile referitoare la desfasurarea procesului penal.
Este acel raport juridic in continutul caruia intra dreptul subiectului activ, denumit creditor, de a cere subiectului pasiv, denumit debitor, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, sub sanctiunea constrangerii de stat in cazul neexecutarii de buna voie.
Structura organizatorica de tipul intreprinderii, specializata in valorificarea dreptului de autor prin reproducerea si difuzarea operelor de creatie intelectuala de orice fel (literare, stiintifice, artistice), prin editarea de carti si de publicatii periodice precum si prin editarea de brosuri, ziare, afise etc.
Este acel raport juridic in continutul caruia intra dreptul subiectului activ, denumit creditor, de a cere subiectului pasiv, denumit debitor, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, sub sanctiunea constrangerii de stat in cazul neexecutarii de buna voie.
(lat. culpa "vina")Forma a vinovatiei, prevazuta in cap. I, t. II, art. 19, C. pen., partea generala.
(lat. culpa "vina")Forma a vinovatiei, prevazuta in cap. I, t. II, art. 19, C. pen., partea generala.
Structura organizatorica de tipul intreprinderii, specializata in valorificarea dreptului de autor prin reproducerea si difuzarea operelor de creatie intelectuala de orice fel (literare, stiintifice, artistice), prin editarea de carti si de publicatii periodice precum si prin editarea de brosuri, ziare, afise etc.
Ansamblu unitar al regulilor de conduita obligatorii, susceptibile de a fi aduse la indeplinire prin puterea de stat.
Structura organizatorica de tipul intreprinderii, specializata in valorificarea dreptului de autor prin reproducerea si difuzarea operelor de creatie intelectuala de orice fel (literare, stiintifice, artistice), prin editarea de carti si de publicatii periodice precum si prin editarea de brosuri, ziare, afise etc.
(lat. culpa "vina")Forma a vinovatiei, prevazuta in cap. I, t. II, art. 19, C. pen., partea generala.
(lat. culpa "vina")Forma a vinovatiei, prevazuta in cap. I, t. II, art. 19, C. pen., partea generala.
Este persoana impotriva careia a fost pusa in miscare actiunea penala, moment din care acesta devine parte in procesul penal.
Structura organizatorica de tipul intreprinderii, specializata in valorificarea dreptului de autor prin reproducerea si difuzarea operelor de creatie intelectuala de orice fel (literare, stiintifice, artistice), prin editarea de carti si de publicatii periodice precum si prin editarea de brosuri, ziare, afise etc.
Act normativ emis de catre organul legislativ al puterii de stat (in Romania acesta este Parlamentul), ce cuprinde norme generale, de conduita, obligatorii si impersonale.
Organ de stat insarcinat cu solutionarea litigiilor dintre persoane fizice sau dintre acestea si persoanele juricide.
A declara vinovat pe cineva rpintr-o hotarare judecatoreasca,
Structura organizatorica de tipul intreprinderii, specializata in valorificarea dreptului de autor prin reproducerea si difuzarea operelor de creatie intelectuala de orice fel (literare, stiintifice, artistice), prin editarea de carti si de publicatii periodice precum si prin editarea de brosuri, ziare, afise etc.
Cauza care inlatura caracterul penal al faptei, prevazuta in cap. V, t. II, art. 51, C. pen., partea generala,
Structura organizatorica de tipul intreprinderii, specializata in valorificarea dreptului de autor prin reproducerea si difuzarea operelor de creatie intelectuala de orice fel (literare, stiintifice, artistice), prin editarea de carti si de publicatii periodice precum si prin editarea de brosuri, ziare, afise etc.

"Pot constitui dispozitiile art. 453 alin. (1) din Codul de procedura civila, raportat la art. 276 alin. (6) din Codul de procedura penala, temei legal de acordare a cheltuielilor de judecata (onorariu de avocat si alte cheltuieli) de la statul roman, prin Ministerul Finantelor Publice, in calitate de garant al infaptuirii justitiei, in situatia in care aceste cheltuieli sunt solicitate de catre o persoana care a fost achitata, prin hotarare definitiva, pentru savarsirea unei infractiuni pe motivul de achitare prevazut de art. 16 alin. (1) lit. a) din Codul de procedura penala (fapta nu exista) ?"


Desi prin Decizia nr. 20/2018 publicata in nr. 588 din 11.07.2018, Inalta Curte a respins ca inadmisibila sesizarea formulata, motivat, in esenta, de faptul ca nu este indeplinita conditia noutatii obiective a problemei ce se solicita a fi dezlegata si ca incidenta mecanismului de unificare nu este posibila daca va avea ca efect o rezolvare, nu generala si de principiu a textului de lege, ci corespunzatoare unui caz particular, consideram importante punctarile referitoare la fondul problemei, judecatorii facand trimitere la mai multe solutii jurisprudentiale si opinii doctrinare cu relevanta in stabilirea entitatii ce trebuie sa achite cheltuielile de judecata efectuate in cursul procesului de catre o persoana ce s-a dovedit a fi nevinovata.


S-a statuat ca in situatia particulara a statului, chemat in judecata ca titular al obligatiei de rambursare a acestor cheltuieli, atunci cand acestea au fost efectuate de inculpat in procesul penal finalizat cu o hotarare de achitare, problema naturii raportului juridic si, implicit, a fundamentului juridic al acordarii acestora nu a primit un raspuns in jurisprudenta pe parcursul duratei de activitate a normelor juridice care genereaza in prezent chestiunea de drept supusa interpretarii. Cu toate acestea:


1. EXAMENUL JURISPRUDENTEI instantei supreme cu referire la problematica adusa in dezbatere in procedura examinata, aceea a acordarii cheltuielilor judiciare efectuate de inculpat in procesul penal - privite ca prejudiciu material - in care a fost achitat, intr-un proces civil ulterior, si a temeiului juridic al acestora a permis identificarea a relativ putine solutii punctuale. Cu titlu de exemplu, au fost amintite:


a) Decizia nr. 1.815 din 1 septembrie 1987 a Tribunalului Suprem - Sectia civila, in care s-a statuat ca este temeinica solutia de obligare la plata cheltuielilor de avocat si de expertiza, in favoarea persoanei care a fost implicata intr-un proces penal, cheltuieli efectuate pentru dovedirea nevinovatiei, pe baza principiilor fundamentale procesuale, fara insa ca in aceasta decizie sa se statueze asupra temeiului juridic concret al acestei raspunderi (publicata in Revista Romana de Drept nr. 47/1988, pag. 68);


b) Decizia nr. 422 din 17 ianuarie 2006, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia civila si de proprietate intelectuala, prin care, admitandu-se recursul statului roman, prin Ministerul Finantelor Publice, s-a stabilit ca instanta de apel a facut o gresita aplicare a legii atunci cand a solutionat actiunea pe temeiul art. 998-999 din Codul civil, desi trebuia sa judece avand in vedere continutul dispozitiilor art. 504 din Codul de procedura penala, referitoare la raspunderea statului pentru erori judiciare in procesele penale, deoarece acest temei era invocat de parte . S-a statuat, deopotriva, ca instanta de apel a stabilit gresit ca dispozitiile art. 504 din Codul de procedura penala ar constitui o aplicatie concreta a principiilor raspunderii civile delictuale, deoarece s-ar induce ideea ca statul are o raspundere nelimitata si neconditionata. In acest caz, instanta de apel admisese in parte actiunea reclamantului, stabilind, in raport cu considerentele Deciziei nr. 45 din 10 martie 1998 a Curtii Constitutionale, ca limitarea cazurilor de raspundere a statului la cele doua situatii prevazute de art. 504 din Codul de procedura penala nu este constitutionala, incalcandu-se prevederile art. 48 alin. (3) din Constitutia Romaniei, care, in acord cu dispozitiile art. 3 din Protocolul nr. 7 la Conventia europeana a drepturilor omului, instituie o raspundere patrimoniala a statului pentru prejudiciile cauzate prin orice eroare savarsita in procesele penale;


c) Decizia nr. 6.076 din 9 decembrie 2004, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia civila si de proprietate intelectuala, prin care s-a statuat ca statul roman raspunde pentru prejudiciile cauzate unui inculpat, ingloband cheltuielile efectuate intr-un proces penal, numai in limitele si in situatiile prevazute de art. 504 din Codul de procedura penala, iar nu pe temeiul art. 998-999 din Codul civil, precum si pentru alte situatii, neprevazute in textul citat in Codul de procedura penala. In acest caz, reclamantul pretindea de la statul roman atat despagubiri materiale, cat si daune morale pentru trimiterea sa in judecata pentru comiterea infractiunii de marturie mincinoasa, ulterior, dovedindu-se nevinovatia sa si fiind achitat definitiv. Instanta a apreciat in acest caz ca actele procedurale savarsite de organele de urmarire penala nu pot fi incluse in categoria erorilor judiciare, deoarece pe intreaga durata a procesului penal persoana beneficiaza de prezumtia de nevinovatie, care s-a concretizat prin achitarea definitiva a inculpatului. Prevederileart. 1.357 din Codul civil nu pot fi invocate atat timp cat exista dispozitii legale exprese aplicabile repararii pagubei materiale si daunelor morale, numai in cazul condamnarii pe nedrept, arestarii ori restrangerii libertatii in mod nelegal, respectiv art. 504-507 din Codul de procedura penala;


d) Decizia nr. 3.529 din 3 iulie 2013, pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia I civila, prin care a fost admis recursul statului roman, a fost modificata decizia pronuntata in apel si mentinuta solutia de respingere a cererii ca inadmisibila, retinandu-se ca raspunderea statului nu poate fi antrenata decat in conditiile art. 504 din Codul de procedura penala si, in situatia in care nu sunt intrunite aceste dispozitii legale, "raspunderea statului pentru fapta proprie nu poate fi analizata potrivit dreptului comun, intrucat pentru acest tip de raport juridic exista norme juridice speciale, derogatorii si, prin urmare, prevalente, in virtutea principiului specialia generalibus derogant". In aceasta cauza, reclamantul a solicitat, intr-un proces civil, obligarea statului roman la plata de despagubiri pentru prejudiciile materiale suferite - compuse, intre altele, si din onorariile achitate avocatilor pe parcursul procesului penal - pentru faptul de a fi fost trimis in judecata prin rechizitoriul parchetului pentru savarsirea infractiunilor de fals, uz de fals si marturie mincinoasa, procesul penal fiind finalizat cu o hotarare de achitare, fara ca acesta sa fi fost supus pe durata procesului vreunei masuri privative or restrictive de libertate sau sa se fi pronuntat vreo hotarare de condamnare; temeiul de drept al pretentiilor civile a fost fondat pe dispozitiile art. 998-999 din Codul civil.


2. in DOCTRINA DE SPECIALITATE, chestiunea restituirii cheltuielilor avansate de inculpat in situatia achitarii sale definitive a fost, la randul sau, dezbatuta.


Studii mai vechi, care au analizat problema cheltuielilor efectuate de parti, in interpretarea art. 193 alineatul final din Codul de procedura penala din 1968, au avansat ideea ca in procesul penal obligatia suportarii acestora are un caracter complex si diferentiat de cel din procesul civil, facand dificila fundamentarea lor teoretica, dar totusi, atunci cand ele nu pot fi asociate culpei infractionale, acestea se suporta potrivit legii civile (N. Volonciu, Tratat de procedura penala, vol. I, Editura Paideia, 2001).


S-a retinut, de asemenea, ca obligatia statului de a suporta cheltuielile judiciare avansate de parti este subsidiara si integrala, in sensul ca intervine atunci cand o astfel de obligatie nu incumba altor parti sau subiecti procesuali principali ai procesului penal si cuprinde toate cheltuielile efectuate cu desfasurarea procesului. In mod particular, atunci cand dispozitiile procesual penale stabilesc ca obligatia de restituire a cheltuielilor de judecata se stabileste potrivit legii civile, iar in proces nu se poate retine culpa procesuala a inculpatului, partii vatamate sau partii civile, continutul textelor indica tocmai culpa procesuala a organului de urmarire penala in instrumentarea dosarului. (Noul Cod de procedura penala comentat, N. Volonciu, A.S. Uzlau, s.a., Editura Hamangiu, 2014; Tratat de drept procesual penal, G. Gh. Theodoru, Editura Hamangiu, 2013).


In alte cazuri, in doctrina s-a apreciat ca in stabilirea obligatiei de suportare a cheltuielilor de judecata efectuate in procesul penal trebuie avuta in vedere culpa infractionala, iar numai subsidiar culpa procesuala, atat in privinta autoritatilor judiciare, cat si a partilor. Astfel, daca inculpatul a fost achitat, obligatia suportarii cheltuielilor judiciare ramane in sarcina statului, pe temeiul culpei procesuale a autoritatilor judiciare (G. Mateut, Tratat de procedura penala, vol. II, Editura Hamangiu, 2012).


Dimpotriva, alti autori au sustinut ca, in cazul achitarii inculpatului, textele de lege nu permit interpretarea ca acesta poate obtine rambursarea cheltuielilor judiciare de la stat, aceasta prevedere respectand standardul de conventionalitate. Cu toate acestea, in motivarea solutiei, pentru respingerea unei astfel de solicitari, instanta se va limita la a preciza ca nu exista temei de obligare a statului la plata cheltuielilor, in cazul achitarii, fara a pune in discutie temeinicia solutiei de achitare (Codul de procedura penala, Comentariu pe articole, M. Udroiu s.a., Editura C.H. Beck, 2017).


In fine, s-a sustinut ca, in conditiile in care nu se poate vorbi despre un caz de eroare judiciara, datorita caracterului restrictiv al cazurilor in care poate fi determinata, pe baza interpretarii legii, in lipsa unei reglementari exprese a raspunderii statului, exista tentatia de a se sustine aplicabilitatea regulilor generale ale raspunderii civile delictuale (T. C. Briciu, C. C. Dinu, P. Pop, Institutii judiciare, Editura C.H. Beck, 2016).


Decizia nr. 20/2018 integrala poate fi consultata aici.



Avocat Andrei-Gheorghe Gherasim, Colaborator "MCP Cabinet Avocati"





Citeşte mai multe despre:    Plata cheltuielilor de judecata achitare    achitare inculpat plata cheltuieli    cine plateste onorariul de avocat in caz de achitare    cine plateste cheltuielile daca sunt achitat    solutie de achitare in procesul penal    plata expertizei in caz de achitare    plata cheltuieli de judecata in dosar penal    inculpat achitat in dosar penal plata cheltuieli de judecata    plata daune materiale proces penal    plata cheltuieli de catre statul roman in procesul penal    raspunderea statului roman in procesul penal



Comentează: Poate fi obligat Statul Roman la plata cheltuielilor de judecata efectuate de inculpatul achitat pentru ca fapta penala nu exista?
Alte Titluri