Telemunca. Consecinte asupra migratiei fortei de munca. Particularitati privind prelucrarea si circulatia datelor cu caracter personal

Cu precadere, in ceea ce priveste migratia fortei de munca, s-au realizat analize complexe, statistici si concluzii care au explicat atat cauzele, efectele, cat si masurile care se impuneau a fi luate in anumite momente sau situatii pentru gestionarea acestui fenomen. Spun gestionarea, deoarece migratia fortei de munca a fost, este si va fi un proces care trebuie gestionat, ci nu o problema care se impune a fi rezolvata.

Analizata per ansamblu, post factum, migratia este un fenomen necesar din punct de vedere economic si social, este un mecanism firesc. O abordare diferita ar conduce la dezechlibre mai grave decat migratia insasi, mai ales in situatia in care s-ar adopta masuri impotriva migratiei fortate, cauzata de razboaie, incalcarea drepturilor omului, politicile de genocid, cataclisme naturale sau ecologice, sau de situatia in care migratia are loc din zonele cu surplus de forta de munca ori care nu sunt capabile sa valorifice potentialul uman existent.

Cu alte cuvinte, in analiza fenomenului migratiei fortei de munca, trebuie identificate cauzele determinante, cauzele care o influenteaza, dar, mai ales, efectele acesteia atat in locul de emigrare (fie ca vorbim de regiunile dintr-un anumit stat, categoriile localitatilor, ma refer aici la migratia rural-urban, fie de state, regiuni geo-politice sau, pur si simplu, continente), cat si in locul de imigrare, de destinatie a persoanelor care, din diferite cauze, si-au schimbat locul de munca .

In ceea ce priveste telemunca, notiune pusa in discutie in America in jurul anului 1970, pe fondul crizei petroliere, aparent ar constitui o notiune noua, o forma de organizare a muncii aparuta in ultimele decenii. Daca includem si ne raportam strict la faptul ca telesalariatul, in derularea activitatilor pentru angajator, foloseste mijloacele informationale si de comunicatii, atunci afirmatia referitoare la caracterul de noutate al telemuncii ar avea o sustinere. Fara a realiza o analiza istorica, interesanta din punctul meu de vedere, cu privire la acest mod de derulare a activitatii, consider necesar a puncta faptul ca, fara a exagera, notiunea de telemunca, mai concret notiunea de teleactivitate, a aparut inca din Egiptul Antic, odata cu constructia piramidelor. Fiind dificil a se comasa intreaga forta de munca in jurul piramidelor, s-a apelat la a se desfasura anumite activitati in alte zone, aflate la distante de cateva sute de kilometri, cum ar fi sculptarea anumitor blocuri de piatra, prelucrarea unor basoreliefuri sau a aurului, atat de apreciat de faraoni. Beneficiarii transmiteau comenzile prin anumiti mesageri mestesugarilor aflati la distante considerabile, se primeau comenzile, iar ulterior acestia din urma livrau produsele finite, tocmai pentru ca mutarea resurselor umane sau a celor de productie era mai dificil de realizat.

Facand aceste precizari, doresc a pune in evidenta faptul ca acest tip de derulare a relatiilor de munca a fost determinat si influentat intr-o mare masura, in anumite situatii chiar exclusiv, de dificultatile privind alocarea, mutarea, deplasarea unor resurse dintr-un loc in altul, iar aici fac referire, in special, la resursa umana necesara indeplinirii unor obiective, fie ale mediului privat, fie ale statului, privit lato sensu, indiferent de forma sa de organizare si/sau functionare.

Ceea ce a determinat reglementarea particulara a telemuncii nu a fost faptul ca lucratorii isi desfasurau activitatea in alt loc decat acela organizat in acest scop de catre angajatori (iar egiptenii au fost primii angajatori, cu acte in regula, cum s-ar spune, si organizare specifica raporturilor de munca), deoarece acest lucru se realiza si anterior Legii nr. 81/2018 fie prin detasare sau delegare, fie prin semnarea unei clauze de mobilitate, ci faptul ca mecanismele, mijloacele specifice de comunicare intre telelucratori si angajatori au suferit modificari, fiind modernizate prin implementarea tehnologiilor informationale si de comunicatii.

In ceea ce priveste protectia prelucrarii si a circulatiei datelor cu caracter personal, reglementari au existat si anterior adoptarii si implementarii Regulamentului european, insa, in prezent, suntem martorii unei reglementari profunde, concrete si, speram ca in viitor, coerente, prin identificarea de solutii si implementarea de proceduri administrative si judiciare care sa conduca la realizarea scopului acestor noi reglementari, adica al protectiei efective a vietii private a persoanelor fizice, indiferent de calitatea acestora, de lucratori sau beneficiari ai activitatilor derulate de intreprinderi.

Concluzionand aceasta introducere, pentru continuarea prezentarii, doresc a evidentia ca pentru cele trei institutii aratate mai sus este definitoriu verbul ``a circula``, ``a deplasa``, ``a muta dintr-un loc in altul`` diferite resurse, fie ca ne raportam la eliminarea deplasarii lucratorilor de la domiciliu sau locuinta statornica la locul de munca organizat de angajator (cum este cazul telemuncii), fie la gestionarea circulatiei fortei de munca din zonele de emigrare in cele de imigrare (cum este cazul migratiei), fie la protejarea circulatiei datelor personale ale salariatilor si telesariatilor sau ale clientilor persoane fizice (cum este cazul prelucrarii si circulatiei datelor cu caracter personal).

Mentinand in discutie si raportandu-ne la acest verb, in contextul noilor tehnologii informationale si de comunicatii alocate, implementate si integrate profund proceselor de productie, lato sensu, de productie de bunuri sau de prestare de servicii, se poate observa ca noile transformari economice au in vedere diminuarea pana la excludere a circulatiei, insa intarirea mecanismelor de protejare, de criptare, a noilor mecanisme care asigura circulatia resurselor si a rezultatelor muncii lucratorilor. Daca, in trecut, se avea in vedere protejarea transporturilor de pirati, in prezent, asistam la asigurarea unei protectii a prelucrarii si circulatiei datelor, nu neaparat a celor personale, impotriva hackerilor, in special cu ocazia circulatiei si transferului acestor date .

Prin prisma celor enuntate pana aici, se impune a accepta in discutie o notiune noua in domeniul relatiilor de munca, determinata de specificitatea organizarii muncii, de tehnicile informationale si comunicationale. Aceasta notiune este fundamentata pe notiunea de migratie, circulatie, a fortei de munca si pe notiunea de telemunca, adica de activitatea de la distanta defasurata de un telesalariat pentru un angajator, in alt loc decat locul clasic organizat de catre angajator . Iar contextul, unanim acceptat, al relationarii sociale si economice prin tehnicile informationale si comunicationale asigura liantul artificial, dar devenit absolut necesar.

Cum dreptul este matematica stiintelor sociale, consider ca o analogie intre doua notiuni din cele doua stiinte poate fi lamuritoare. In matematica exista notiunea de munca virtuala, adica munca pe care ar produce-o un mobil dislocandu-se infinit de putin intr-un moment dat.

Aici, in cazul nostru, este vorba de un fenomen care exista, dar care nu se produce in fapt. Un element definitoriu al migratiei fortei de munca este redus cat mai mult si tinde catre eliminare, anume, deplasarea fizica a fortei de munca din zonele de emigrare in cele de imigrare, insa cu pastrarea efectelor acesteia, astfel incat de rezultatele activitatilor sa beneficieze, in acelasi mod, angajatorii aflati in zonele in care s-ar fi emigrat.

Acest nou fenomen este cel al MIGRATIEI VIRTUALE.

Specific acestei forme de migratie este faptul ca angajatul se afla intr-o zona geografica (din care ar emigra), iar angajatorul intr-o alta tara (in care lucratorul nu a imigrat). In fapt, nu lucratorii emigreaza, ci doar rezultatul muncii lor, adica ceea ce intereseaza pe angajatori, ceea ce conteaza in cadrul raporturilor de munca, desfasurarea unei activitati de catre salariati pentru si in subordonarea angajatorului, in schimbul unei remuneratii corespunzatoare.

In cadrul migratiei virtuale, cele doua componente, telemunca si protectia datelor, au nevoie sa se sprijine reciproc. Pentru buna derulare a activitatii telesariatului angajatorul trebuie sa verifice conditiile, inclusiv sau, in special, cele tehnice, in care se desfasoara activitatea . Nu doar angajatorul are interesul de a implementa mecanisme si proceduri privind securitatea datelor, ci si salariatul este dator si are intersul de a respecta disciplina muncii, de a proteja prelucrarea si circulatia datelor personale ale persoanelor vizate.

Dupa cum se cunoaste si se observa destul de evident, marile companii au investit in construirea de telecentre, de parcuri industriale in care salariatii nedislocati din zonele din care ar fi emigrat isi desfasoara activitatea in interesul, subordonarea si coordonarea stricta a societatilor indrumatoare.

In situatia in care activitatea se desfasoara in telecentrele construite si amenajate de catre angajatori, atunci protectia datelor se realizeaza mult mai facil, deoarece infrastructura tehnica si informationala este construita si monitorizata de catre angajator .

Cu privire la acest aspect, Regulamentul european privind protectia datelor cu caracter personal are o serie de reglementari privind grupurile de intreprinderi implicate intr-o activitate economica comuna, adica a situatiilor in care o anumita societate aflata intr-o anumita zona exterioara Uniunii Europene are unitati de lucru in tari ale Uniunii Europene. Cu privire la acest aspect, Regulamentul European stabileste ca, printr-un grup de intreprinderi se intelege o intreprindere care exercita controlul si intreprinderile controlate de aceasta.

Astfel, in ceea ce priveste implementarea, verificarea si monitorizarea procedurilor privind prelucrarea si securitatea circulatiei datelor cu caracter personal, intreprinderea care controleaza celelalte intreprinderi are indatorirea de a implementa toate procedurile si mijloacele tehnice pentru securitatea prelucrarii, circulatiei si stocarii datelor personale.

Prin analogie cu situatia in care o intreprindere exercita controlul asupra altei sau altor intreprinderi aflate in zone geografice diferite, regulile urmeaza a fi aplicate, desi individual, si situatiei in care un telesalariat isi desfasoara activitatea pentru si in subordonarea unei societati. Acest lucru este reglementat in mod concret prin Legea nr. 81/2018 privind activitatea de telemunca, care stabileste ca angajatorul are obligatia de a asigura mijloacele tehnice prin care salariatul sa isi desfasoare in siguranta activitatea . Atat anterior inceperii activitatii cat si dupa acest moment, pe parcursul derularii raporturilor de telemunca, angajatorul va verifica echipamentele tehnice, conexiunile si soft-urile folosite de salariat in indeplinirea sarcinilor de serviciu . In ceea ce priveste procedurile de lucru, acestea trebuie sa cuprinda reguli clare privind:

- Punerea de catre angajator la dispozitia telesalariatului de date cu caracter personal, scopul precis pentru care acestea sunt prelucrate (care trebuie sa respecte, bineinteles, interesul legitim al angajatorului, interesul public si eventual obligatiile legale ale angajatorului - de exemplu teleactivitatea desfasurata intr-un alt loc decat cel organizat de angajator de catre un contabil, un specialist in resurse umane, in sanatatea si securitatea in munca, si , de ce nu, chiar de un responsabil cu protectia datelor cu caracter personal);

- Procedurile de prelucrare a datelor cu caracter personal cu indicarea, cat mai detaliata, a etapelor de prelucrare astfel incat acestea sa fie canalizate exclusiv spre indeplinirea scopului pentru care au fost puse la dispozitia telesalariatului. Evidentierea clara a acestor proceduri, etape de lucru, pe de o parte permite angajatorului sa verifice daca telesalariatul si-a indeplinit in mod corespunzator activitatea (corespunzator exigentelor angajatorului), iar, pe de alta parte, aceasta rigurozitate poate preveni riscurile care pot afecta securitatea datelor cu caracter personal;

- Procedurile de predare catre angajator sau clientii acestuia a rezultatelor activitatii salariatului. Fiind in domeniul activitatilor desfasurate prin intermediul tehnologiei informationale si de comunicatii, este evident ca aceste rezultate sunt transmise, comunicate, prin mijloace tehnice, electronice, care exclud predarea fizica a rezultatelor muncii. In acest sens este necesar a se asigura cai de comunicatii cat mai sigure, nevulnerabile, prin care sa se evite riscul deteriorarii datelor, dar, mai ales, deturnarea lor;

- Procedurile de stocare a datelor necesare desfasurarii activitatii de catre telesalariat. In aceasta situatie este avuta in vedere atat stocarea datelor care sunt prelucrate in mod curent, cat si a datelor arhivate, dar care sunt necesare desfasurarii anumitor activitati, cum ar fi a celor de cercetare financiara, economica, de marketing;

- Proceduri de raportare a eventualelor brese de securitate a echipamentelor puse la dispozitia telesalariatului sau pe care acesta le detine. Cu cat raportarea acestor brese este mai rapida, cu atat se poate minimiza deteriorarea si/sau pierderea datelor;

- Proceduri de stergere a datelor care nu mai sunt necesare indeplinirii sarcinilor de serviciu de catre telesalariat. Acest lucru se poate realiza prin implementarea unor conexiuni dedicate desfasurarii activitatii telesalariatului, a unor soft-uri usor de monitorizat de la distanta de catre angajator, astfel incat angajatorul sa poata verifica daca datele respective au fost intr-adevar sterse, si de a reduce pe cat posibil riscul ca telesalariatul sa refuze sau sa intarzie stergerea datelor cu caracter personal. De cele mai multe ori, riscul privind prelucrarea si circulatia datelor cu caracter personal este cauzat de insasi persoana care este in posesia acestor date .

Astfel, daca telelucratorul isi desfasoara activitatea in alte locuri decat cele organizate de catre angajator (altele decat sediul sau telecentrele acestuia), atunci vor trebui luate masuri suplimentare, concrete, prin care sa se asigure protectia datelor, indiferent daca activitatea se desfasoara online sau offline, ori o combinatie intre cele doua modalitati .

Telemunca este o forma a migratiei virtuale. Este raportul de la parte la intreg. Telemunca este o forma a organizarii muncii desfasurata de catre telesariat pentru si in subordonarea unui angajator, avand la baza un contract individual de munca, folosind mijloacele informatice si comunicationale. Migratia virtuala presupune si alte forme sau cadre juridice in care se presteaza munca de catre o persoana (nu neaparat salariat) aflata intr-o anumita zona geografica pentru (dar nu neaparat in subordonarea) o entitate aflata in alte zone geografice.

Telemunca, ca forma a migratiei virtuale, permite, in unele cazuri, inversarea polilor, a sensurilor de migare. Daca, in cazul unei migrari fizice a fortei de munca, ar fi existat factori care sa o impiedice, migratia virtuala elimina impedimentele unei deplasari dintr-o zona mai dezvoltata in alte zone mai putin dezvoltate sau neagreate de catre persoanele predispuse sau nevoite sa emigreze. Este cazul, in special, a personalului calificat care trebuie sa desfasoare activitati necesare pentru si in zonele mai putin dezvoltate economic si social sau a caror infrastructura nu creeaza conditiile agreate de acest tip de personal.

De asemenea, telemunca sau, dupa caz, migratia virtuala creeaza conditiile pentru reemigrare, permitand persoanelor care au emigrat sa se intoarca in locurile initiale, fara insa a le fi afectate activitatile desfasurate in zonele in care au emigrat si, eventual, veniturile obtinute. In plus, reemigrarea favorizeaza reluarea legaturilor culturale si sociale ale telesalariatilor cu zonele parasite.

Ramane sa continuam analiza si sa profitam de noile realitati, clasice sau virtuale, sa le avem in vedere ca solutii pentru rezolvarea noilor probleme care apar in cadrul relatiilor de munca si sa agream ca nu suntem deasupra epocilor in care traim, ci doar actorii unor vremuri.

Tema prezentata de avocat Marius-Catalin Predut in cadrul Conferintei internationale Migratia internationala a fortei de munca, organizata de Baroul Arges, Pitesti, 15 iunie 2018.