Coordonator: Av. Marius-Cătălin Preduţ

Prima pagină » Articole juridice » Dreptul muncii. Contractul de Munca » Repausul saptamanal al lucratorilor nu trebuie acordat in mod necesar in ziua urmatoare unei perioade de sase zile consecutive de munca

Repausul saptamanal al lucratorilor nu trebuie acordat in mod necesar in ziua urmatoare unei perioade de sase zile consecutive de munca

  Publicat: 10 Nov 2017       1024 citiri       Sursa: MCP Cabinet avocati        Secţiunea: Dreptul muncii. Contractul de Munca  


Codul muncii comentat Marius-Catalin Predut
Acesta poate fi acordat in orice zi inauntrul fiecarei perioade de sapte zile

Persoana care, in schimbul muncii, primeste un salariu.
Hartie de valoare care reprezinta o cota fixa din capitalul unei societati pe actiuni.
Principiu de baza al procesului penal, prevazut in cap. I, t. I, C. porc. pen., partea generala, consta in prerogativele
Repausul zilnic este perioada minima de odihna la care are dreptul salariatul intre doua zile de munca, respectiv 12 ore consecutive.
Cale de atac; actiune introdusa la instanta judecatoreasca superioara celei care a pronuntat o hotarare in prima instanta, prin care se solicita anularea hotararii judecatoresti si judecarea in fond a cauzei; cerere de apel
Termen folosit pentru a desemna activitatea instantelor judecatoresti.
Repausul saptamanal se acorda in doua zile consecutive, de regula sambata si duminica.
Repausul saptamanal se acorda in doua zile consecutive, de regula sambata si duminica.
Este acel raport juridic in continutul caruia intra dreptul subiectului activ, denumit creditor, de a cere subiectului pasiv, denumit debitor, sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva, sub sanctiunea constrangerii de stat in cazul neexecutarii de buna voie.
Repausul zilnic este perioada minima de odihna la care are dreptul salariatul intre doua zile de munca, respectiv 12 ore consecutive.
Repausul zilnic este perioada minima de odihna la care are dreptul salariatul intre doua zile de munca, respectiv 12 ore consecutive.
In dreptul comunitar, directiva este un instrument legislativ obligatoriu pentru statele membre carora li se adreseaza in ceea ce priveste rezultatul care trebuie atins, dar lasa la latitudinea lor forma si metodele de obtinere a acestuia.
Diferenta intre pretul de vanzare al unui produs/serviciu si costul acestuia; diferenta intre dobanda platita la depozite si dobanda perceputa la creditele acordate de catre o banca.
Activitate de lamurire, de stabilire a adevaratului inteles al unei opere spirituale.
In dreptul comunitar, directiva este un instrument legislativ obligatoriu pentru statele membre carora li se adreseaza in ceea ce priveste rezultatul care trebuie atins, dar lasa la latitudinea lor forma si metodele de obtinere a acestuia.
Practica exercitata de producatori sau furnizori privind revanzarea produselor lor si care conduce la o separare a pietelor sau teritoriilor.
In dreptul comunitar, directiva este un instrument legislativ obligatoriu pentru statele membre carora li se adreseaza in ceea ce priveste rezultatul care trebuie atins, dar lasa la latitudinea lor forma si metodele de obtinere a acestuia.
In dreptul comunitar, directiva este un instrument legislativ obligatoriu pentru statele membre carora li se adreseaza in ceea ce priveste rezultatul care trebuie atins, dar lasa la latitudinea lor forma si metodele de obtinere a acestuia.
Schimbarea care se produce in realitatea obiectiva datorita unei cauze. Rezultatul.
In dreptul comunitar, directiva este un instrument legislativ obligatoriu pentru statele membre carora li se adreseaza in ceea ce priveste rezultatul care trebuie atins, dar lasa la latitudinea lor forma si metodele de obtinere a acestuia.
Comisia Europeana este organul executiv al Uniunii Europene. Este o institutie independenta politic de guvernele statelor membre si reprezinta interesele Uniunii in ansamblu. In cadrul orientarilor politice generale stabilite de Consiliul European, pregateste si implementeaza deciziile Consiliului Uniunii Europene si ale Parlamentului European.
1. Din punct de vedere filozofic, acel fenomen care produce, genereaza efectul. Fenomenul care determina nasterea altui fenomen.

Domnul Antonio Fernando Maio Marques da Rosa a fost angajat din anul 1991 pana in anul 2014 de societatea Varzim Sol - Turismo, Jogo e AnimaAA§ao (``Varzim Sol``), care poseda si exploateaza un cazinou in Portugalia. Cazinoul este deschis zilnic, cu exceptia zilei de 24 decembrie, dupa-amiaza pana dimineata urmatoare. In cursul anilor 2008 si 2009, domnul Maio Marques da Rosa a lucrat uneori timp de sapte zile consecutive. Incepand cu anul 2010, Varzim Sol a modificat organizarea orarului de munca pentru ca angajatii sa nu lucreze mai mult de sase zile consecutive. Intrucat contractul sau de munca a incetat in luna martie 2014, domnul Maio Marques da Rosa a formulat o actiune impotriva Varzim Sol prin care a solicitat sa se constate, in esenta, ca aceasta societate nu i-a acordat zilele de repaus obligatorii la care, in opinia sa, avea dreptul . In aceasta privinta, el a solicitat despagubiri corespunzatoare remuneratiei pertinente pentru orele suplimentare lucrate.


Directiva privind organizarea timpului de lucru1 prevede ca orice lucrator beneficiaza, in decursul unei perioade de sapte zile, de o perioada minima de repaus neintrerupt de 24 de ore, la care se adauga 11 ore de repaus zilnic .


Intrucat avea indoieli privind interpretarea directivei, Tribunal da RelaAA§ao do Porto (Curtea de Apel Porto) a solicitat Curtii de Justitie sa stabileasca daca perioada minima de repaus saptamanal fara intrerupere de 24 de ore la care un lucrator are dreptul trebuie sa fie acordata cel tarziu in ziua urmatoare unei perioade de sase zile consecutive de munca2 .


Curtea declara ca dreptul Uniunii nu impune ca perioada minima de repaus saptamanal sa fie acordata cel tarziu in ziua urmatoare unei perioade de sase zile consecutive de munca, ci impune ca aceasta sa fie acordata inauntrul fiecarei perioade de sapte zile.


Curtea arata mai intai ca expresia ``in decursul unei perioade de sapte zile`` nu contine nicio trimitere la dreptul national al statelor membre si, prin urmare, ea constituie o notiune autonoma a dreptului Uniunii, care trebuie interpretata in mod uniform.


In continuare, Curtea efectueaza o analiza a modului de redactare, a contextului si a obiectivului directivei. In ceea ce priveste modul de redactare, Curtea declara ca reiese din chiar termenii directivei ca statele membre au obligatia sa asigure ca orice lucrator beneficiaza, in decursul unei perioade de sapte zile, de o perioada minima de repaus neintrerupt de 24 de ore (la care se adauga cele 11 ore de repaus zilnic prevazute), si aceasta fara a preciza momentul la care trebuie acordata aceasta perioada minima.


In ceea ce priveste apoi contextul in care se inscrie expresia ``in decursul unei perioade de sapte zile``, Curtea apreciaza ca aceasta perioada ar putea fi considerata ca o perioada de referinta, adica o perioada fixa inauntrul careia trebuie acordat un anumit numar de ore consecutive de repaus, independent de momentul la care sunt acordate acele ore de repaus .


In ceea ce priveste in sfarsit obiectivul directivei, Curtea aminteste ca aceasta are ca finalitate sa protejeze in mod eficient securitatea si sanatatea lucratorilor. Fiecare lucrator trebuie astfel sa beneficieze de perioade de repaus adecvate. Cu toate acestea, directiva acorda o anumita flexibilitate in punerea in aplicare a dispozitiilor sale, conferind statelor membre o marja de apreciere in privinta stabilirii momentului la care trebuie acordata aceasta perioada minima. Aceasta interpretare poate fi in favoarea lucratorului intrucat permite sa i se acorde mai multe zile de repaus consecutive la finalul unei perioade de referinta si la inceputul perioadei urmatoare. In concluzie, Curtea subliniaza ca directiva se limiteaza sa prevada norme minime de protectie a lucratorului in materie de organizare a timpului de lucru. Prin urmare, statele membre pot aplica sau adopta dispozitii mai favorabile protectiei securitatii si sanatatii lucratorilor sau pot favoriza ori permite aplicarea unor conventii colective sau a unor acorduri incheiate intre partenerii sociali mai avantajoase.


Vezi dispozitiile Codului muncii roman privind repausul saptamanal >>>>>


1 Directiva 2003/88/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 4 noiembrie 2003 privind anumite aspecte ale organizarii timpului de lucru (JO 2003, L 299, p. 9, Editie speciala, 05/vol. 7, p. 3). Aceasta directiva a codificat, cu efect de la 2 august 2004, dispozitiile Directivei 93/104/CE a Consiliului din 23 noiembrie 1993 privind anumite aspecte ale organizarii timpului de lucru (JO 1993, L 307, p. 18), astfel cum a fost modificata prin Directiva 2000/34/CE a Parlamentului European si a Consiliului din 22 iunie 2000 (JO 2000, L 195, p. 41).


2 Guvernele portughez, maghiar, polonez, finlandez si suedez, precum si Comisia Europeana au prezentat observatii in aceasta cauza.





Citeşte mai multe despre:    Repaus saptamanal    Codul muncii



Comentează: Repausul saptamanal al lucratorilor nu trebuie acordat in mod necesar in ziua urmatoare unei perioade de sase zile consecutive de munca
Alte Titluri

Noile reglementari privind ucenicia la locul de munca. Conditii de angajare, drepturi si obligatii ale partilor
Sursa: Avocat Andrei-Gheorghe Gherasim

Refuzul salariatului de a efectua examinarea medicala periodica. Optiunile angajatorului
Sursa: Av. Andrei-Gheorghe Gherasim

Asistentul personal profesionist pentru persoane cu handicap. Angajare, conditii si proceduri de atestare
Sursa: Avocat Andrei-Gheorghe Gherasim

(P) Avocat Dreptul Muncii Brasov. Asistenta si Reprezentare Juridica
Sursa: MCP Cabinet avocati

Suspendarea raportului de serviciu in cazul savarsirii de infractiuni de catre functionarii publici. Legalitatea desfasurarii unei activitati in domeniul privat
Sursa: Av. Andrei-Gheorghe Gherasim

Raporturi juridice de munca ”sui generis” intre primar/viceprimar si unitatile administrativ-teritoriale
Sursa: Av. Andrei-Gheorghe Gherasim



Jurisprudenţă

Privarea salariatului de drepturile banesti cuvenite. Spor pentru orele lucrate in zilele de repaus saptamanal si sarbatori legale
Pronuntaţă de: Tribunalul M, Sectia a II-a Civila de Contencios Administrativ si Fiscal, Sentinta nr. 1013/2016

Obligarea angajatorului la plata orelor suplimentare si a concediului de odihna neefectuat de catre salariat
Pronuntaţă de: Tribunalul Gorj, Sectia conflicte de munca si asigurari sociale, Sentinta nr 1224/2016 din 30.05.2016

Salariul minim brut pe tara nu constituie valoare de referinta la algoritmul de calcul al salariului
Pronuntaţă de: Curtea de Apel Bucuresti, Sectia a VII-a Conflicte de munca si asigurari sociale

Inlocuirea de catre instanta a sanctiunii aplicate angajatorului. Avertisment pentru neincheierea contractului de munca
Pronuntaţă de: Tribunalul V, Sectia Civila, Decizia nr. 1005/A/2016

Suspendarea contractului individual de munca in urma formularii unei plangeri penale de catre angajator. Proportionalitatea masurii
Pronuntaţă de: Curtea de Apel Ploiesti, Sectia I Civila, Decizia nr. 937 din 19.04.2016