ICCJ. Decizia de concediere nu mai poate fi revocata dupa comunicarea acesteia catre salariat

In vigoare de la 30.09.2016

In Monitorul Oficial, Partea I, nr. 767 din 30.09.2016 a fost publicata Decizia nr. 18/2016 pronuntata de Inalta Curte de Casatie si Justitie privind examinarea sesizarii formulate de Curtea de Apel Iasi - Sectia litigii de munca si asigurari sociale in Dosarul nr. 10.150/99/2014 pentru dezlegarea urmatoarelor chestiuni de drept:

"- in interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 278 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare (Codul muncii), dispozitiile art. 1.324, 1.325 si 1.326 din Codul civil, republicat (Codul civil) pot fi aplicate in intregirea dispozitiilor Codului muncii sau acestea sunt incompatibile cu specificul raporturilor de munca?

- in masura in care se apreciaza ca dispozitiile art. 1.324-1.326 din Codul civil sunt compatibile cu specificitatea raporturilor de munca, interpretarea acestora coroborata cu dispozitiile art. 55 lit. c) si art. 77 din Codul muncii este in sensul ca decizia de concediere poate fi revocata pana la momentul comunicarii acesteia catre salariat si intrarii in circuitul civil sau poate fi revocata si ulterior acestui moment si pana cand? Totodata trebuie adoptata interpretarea in sensul ca actul de ineficacitate (de revocare) este el insusi supus exigentelor de fond si de comunicare corespunzatoare actului pe care il revoca (deciziei de concediere)?".

Solutionand sesizarea formulata, Inalta Curte de Casatie si Justitie a stabilit ca:

"In interpretarea si aplicarea dispozitiilor art. 278 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, dispozitiile art. 1.324, 1.325 si 1.326 din Codul civil, republicat, pot fi aplicate in intregirea dispozitiilor Codului muncii, fiind compatibile cu specificul raporturilor de munca .

In interpretarea art. 55 lit. c) si art. 77 din Codul muncii, decizia de concediere poate fi revocata pana la data comunicarii acesteia catre salariat, actul de revocare fiind supus exigentelor de comunicare corespunzatoare actului pe care il revoca (decizia de concediere)."

Pentru a pronunta aceasta solutie, Inalta Curte a retinut ca potrivit art. 278 alin. (1)din Codul muncii, "dispozitiile prezentului cod se intregesc cu celelalte dispozitii cuprinse in legislatia muncii si, in masura in care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de munca prevazute de prezentul cod, cu dispozitiile legislatiei civile".

Cu alte cuvinte, normele dreptului muncii se complinesc cu normele dreptului civil in masura in care, in legislatia muncii, nu exista o dispozitie speciala derogatorie de la acestea.

Potrivit art. 58 alin. (1) din Codul muncii, "concedierea reprezinta incetarea contractului individual de munca din initiativa angajatorului".

Fata de dispozitiile legale enuntate s-a apreciat ca decizia de concediere este un act juridic unilateral, emis de angajator, prin care, in cazuri anume determinate de lege, se concretizeaza manifestarea de vointa a acestuia de a inceta contractul individual de munca .

Analizand jurisprudenta depusa la dosar, Inalta Curte a observant ca instantele au apreciat diferit caracterul revocabil al deciziei de concediere, considerand fie ca decizia de concediere este un act juridic irevocabil, fie ca poate fi revocata oricand, fie ca poate fi revocata pana la momentul comunicarii ei catre salariat .

Or, potrivit dispozitiilorart. 77 din Codul muncii, "decizia de concediere produce efecte de la momentul comunicarii ei", efectul principal al acesteia fiind, astfel cum s-a aratat, incetarea raportului juridic de munca .

Pe de alta parte, conform prevederilorart. 1.324-1.326 din Codul civil, s-a retinut ca este unilateral actul juridic care presupune numai manifestarea de vointa a autorului sau.

Daca prin lege nu se prevede altfel, dispozitiile legale privitoare la contracte se aplica in mod corespunzator actelor unilaterale.

Actul unilateral este supus comunicarii atunci cand constituie, modifica sau stinge un drept al destinatarului si ori de cate ori informarea destinatarului este necesara potrivit naturii actului.

Actul unilateral produce efecte din momentul in care comunicarea ajunge la destinatar, chiar daca acesta din urma nu a luat cunostinta de comunicare, din motive care nu ii sunt imputabile.

Judecatorii Inaltei Curti au stabilit ca dispozitiile Codului muncii se completeaza cu cele ale Codului civil in masura in care in Codul muncii nu a fost identificata o norma juridica ce ar contrazice-o pe cea de drept comun.

Or, in cazul deciziei de concediere - act juridic unilateral, s-a apreciat ca nu exista o derogare expresa de la regimul de drept comun al acestor acte, printr-o alta norma reglementata de Codul muncii; dimpotriva, dispozitiileart. 77 din Codul muncii deschid posibilitatea aplicarii art. 1.326 din Codul civil si in privinta deciziei de concediere, fara insa ca aplicarea respectivului articol sa aduca modificari regimului juridic al acestei decizii, cum era reglementat deja in Codul muncii.

S-a retinut ca actul juridic civil, in general, este supus principiului irevocabilitatii, ceea ce presupune ca, in cazul actului juridic unilateral, sa nu i se poata pune capat prin manifestarea de vointa, in sens contrar, de catre emitent. Acesta este unul dintre principiile ce guverneaza efectele actului juridic civil, ceea ce inseamna ca devine incident de la momentul la care actul juridic incepe a-si produce aceste efecte .

Aplicand acest rationament in ceea ce priveste decizia de concediere, rezulta ca ea devine irevocabila de la momentul la care a fost comunicata salariatului, respectiv de la acel moment isi produce efectele pentru care a fost emisa.

Per a contrario, pana la momentul comunicarii, ea poate fi revocata de catre angajator, tot prin simpla manifestare de vointa .

Dupa acest moment, in care decizia si-a produs efectul asupra derularii contractului individual de munca, raportul juridic de munca incetand de la acea data, revocarea deciziei de concediere nu ar mai putea produce efecte, fiind necesar acordul partilor pentru nasterea unui nou raport juridic de munca .

S-a retinut ca natura juridica a actului de revocare ar trebui sa fie aceeasi cu cea a actului unilateral pe care il revoca, de la care o imprumuta, potrivit principiului simetriei actelor juridice; actul de revocare trebuie deci comunicat partii interesate, producand efecte numai de la data comunicarii.

Decizia de concediere este, asadar, un act juridic de dreptul muncii, a carui reglementare in legislatia speciala este compatibila cu normele dreptului comun, care, potrivit art. 1.326 din Codul civil, califica acest act ca fiind un act supus comunicarii, de vreme ce produce efecte juridice de la data respectivei comunicari.

Concluzionand, Inalta Curte a retinut ca in conditiile in care nu exista o norma speciala care sa confere caracter irevocabil deciziei de concediere de la data emiterii, aceasta poate fi revocata, dar numai pana la momentul comunicarii, intrucat, de la acel moment, isi produce efectele manifestarea de vointa a angajatorului privind incetarea raportului juridic de munca, ce nu poate fi reluat fara exprimarea unui nou acord de vointa al partilor.

In acord cu dezlegarea data de Inalta Curte de Casatie si Justitie au fost si majoritatea orientarilor jurisprudentiale ale Curtilor de Apel si Tribunalelor¹din tara.

Astfel, s-a apreciat ca angajatorul poate sa procedeze la revocarea deciziei de concediere numai pana la incetarea contractului individual de munca, adica pana la momentul comunicarii deciziei de concediere catre salariat, moment la care decizia isi produce efectele juridice.

S-a motivat ca, fata de prevederile art. 75 din Codul muncii, decizia de concediere produce efecte de la data comunicarii ei salariatului. Posibilitatea pe care angajatorul ar avea-o de a revoca propriile decizii de concediere nu este sustinuta de niciun text legal in vigoare, insa, daca aceasta ar fi acceptata, actul de revocare ar trebui sa intervina, eventual, inainte de comunicarea deciziei de concediere, pentru a putea fi socotita ca fiind un act juridic valabil.

De asemenea, s-a aratat ca nu poate fi retinut argumentul conform caruia, nefiind un act jurisdictional, ci doar un act juridic unilateral, decizia de concediere poate fi revocata unilateral oricand, intrucat tocmai imprejurarea ca decizia de concediere este act juridic unilateral in sensul dispozitiilor art. 1.324 din Codul civil face ca acesteia sa ii fie aplicabile principiul din dreptul civil conform caruia actul juridic unilateral este irevocabil, cu exceptia situatiilor prevazute in mod expres de lege.

Prelucrat de Avocat Andrei-Gheorghe Gherasim, Colaborator al Cabinetului de Avocat "Marius-Catalin Predut"

---

1. Tribunalul Covasna, Tribunalul Harghita, Tribunalul Maramures, Tribunalul Suceava, Curtea de Apel Bucuresti si instantele arondate, care judeca in aceasta materie, Curtea de Apel Timisoara, Curtea de Apel Suceava si Curtea de Apel Targu Mures.