Importanta distinctiei dintre proba, mijloc de proba si procedeu probatoriu in procesul penal

Astfel, art. 97 alin. 1 din noul Cod de procedura penala defineste proba ca fiind ``orice element de fapt care serveste la constatarea existentei sau inexistentei unei infractiuni, la identificarea persoanei care a savarsit-o si la cunoasterea imprejurarilor necesare pentru justa solutionare a cauzei si care contribuie la aflarea adevarului in procesul penal``.

Practic, prin orice element de fapt se poate intelege o anumita imprejurare, realitate sau o intamplare care serveste la realizarea scopului procesului penal.

Mijloacele de proba sunt definite de doctrina ca fiind acele mijloace prin intermediul carora pot fi constatate elementele de fapt care pot servi ca proba in procesul penal.

Trebuie amintit faptul ca, in nici un caz, o imprejurare de fapt care conduce la o concluzie de vinovatie ori de nevinovatie nu poate fi confundata cu mijlocul prin care o asemenea imprejurare este cunoscuta sau demonstrata.

Noul Cod de procedura penala reglementeaza in cuprinsul art. 97 alin. 2 mijloacele prin care pot fi administrate probele, respectiv:

a) declaratiile suspectului sau ale inculpatului;

b) declaratiile persoanei vatamate;

c) declaratiile partii civile sau ale partii responsabile civilmente;

d) declaratiile martorilor;

e)inscrisuri, rapoarte de expertiza sau constatare, procese-verbale, fotografii, mijloace materiale de proba;

f) orice alt mijloc de proba care nu este interzis prin lege.

Spre deosebire de probe si de mijloacele de proba, procedeul probatoriu, asa cum este definit in art. 97 alin. 3 din noul Cod de procedura penala, reprezinta modalitatea legala de obtinere a mijlocului de proba .

In noul Cod de procedura penala unele procedee probatorii sunt reglementate in cuprinsul art. 138 (Metode speciale de supraveghere sau cercetare), iar altele in Capitolul VI (Perchezitia si ridicarea de obiecte si inscrisuri), Capitolul VII (Expertiza si constatarea), Capitolul VIII (Cercetarea locului faptei si reconstituirea), Capitolul IX (Fotografierea si luarea amprentelor suspectului, inculpatului sau ale altor persoane) din Titlul IV al Partii generale.

Pe langa cele aratate anterior, noul Cod de procedura penala defineste si obiectul probatiunii (art. 98), acesta fiind reprezentat de:

- existenta infractiunii si savarsirea ei de catre inculpat;

- faptele privitoare la raspunderea civila, atunci cand exista parte civila;

- faptele si imprejurarile de fapt de care depinde aplicarea legii;

- orice imprejurare necesara pentru justa solutionare a cauzei.

Desi nu erau reglementate in Codul de procedura penala anterior, aceste prevederi nu reprezinta o noutate, intrucat lucrarile de specialitate faceau distinctia intre probe, procedee probatorii si mijloace de proba si enumerau elementele care pot constitui obiectul probatiunii.

Odata cu intrarea in vigoare a noului Cod de procedura penala verificarea legalitatii probelor si a mijloacelor de proba face obiectul procedurii de camera preliminara (art. 342).

Verificarea efectuata de judecatorul de camera preliminara urmareste conformarea fiecarui mijloc de proba administrat si a fiecarui procedeu probatoriu utilizat in cursul urmaririi penale cu principiilelegalitatii probelor(art. 102 din noul Cod de procedura penala), respectiv alloialitatii administrarii probelor(art. 101din noul Cod de procedura penala).

Dupa analizarea probatoriului administrat, sub aspectul conformitatii acestuia cuprincipiul loialitatii administrarii probelor, judecatorul de camera preliminara va sanctiona cuexcludereaprobele obtinute:

a) prinintrebuintarea de violente, amenintari ori alte mijloace de constrangere, precum si prinpromisiuni sau indemnuri (art. 101 alin. 1 din noul Cod de procedura penala);

b) prinmetode sau tehnici de ascultare care afecteaza capacitatea persoanei de a-si aminti si de a relata in mod constient si voluntar faptele, chiar daca persoana ascultata ar consimti la astfel de metode sau tehnici (art. 101 alin. 2din noul Cod de procedura penala);

c) prinprovocarea unei persoane sa savarseasca ori sa continue savarsirea unei fapte penale, in scopul obtinerii unei probe(art. 101 alin. 3din noul Cod de procedura penala).

De asemenea, sanctiuneaexcluderiiva fi aplicata de catre judecatorul de camera preliminara si in situatia in care va constata ca probatoriul administrat in faza de urmarire penala nu respectaprincipiul legalitatii probelor. Astfel, vor fi excluse:

a) probele careau fost obtinute prin tortura, precum siprobele derivate din acestea(art. 102 alin. 1 din noul Cod de procedura penala);

b) probele careau fost obtinute in mod nelegal(art. 102 alin. 2din noul Cod de procedura penala), precum siprobele derivate din acestea(art. 102 alin. 4din noul Cod de procedura penala).

Fata de cele aratate anterior, este necesara si utila a fi facuta distinctia intre notiunile de proba, mijloc de proba si procedeu probatoriu tocmai pentru a se putea analiza respectarea principiilor legalitatii si loialitatii administrarii probelor si a aplica, dupa caz, sanctiunile corespunzatoare.