CJUE: Conditiile in care un dezertor provenit dintr-un stat tert poate obtine azil in UE

In august 2008, soldatul american Andre Shepherd a solicitat azil in Germania. Acesta si-a parasit unitatea stationata in Germania din luna aprilie 2007 dupa ce a primit cel de al doilea ordin de misiune pentru Irak. Domnul Shepherd a apreciat ca nu mai trebuie sa participe la un razboi pe care il considera nelegal si nici la crimele de razboi care, in opinia sa, erau comise in Irak. In cursul primei sale misiuni in Irak, langa Tikrit, intre septembrie 2004 si februarie 2005, el nu a participat in mod direct nici la operatiuni militare, nici la lupte, ci a desfasurat activitati de mentenanta a elicopterelor in calitate de mecanic. Dupa intoarcerea din aceasta misiune, si-a prelungit angajamentul in cadrul armatei americane, unde s-a inrolat in decembrie 2003 pentru o perioada initiala de 15 luni. In sustinerea cererii de azil, domnul Shepherd arata ca, din cauza dezertarii, risca sa fie urmarit penal. In plus, intrucat dezertarea este, din punct de vedere american, o infractiune grava, aceasta ii afecteaza existenta prin faptul ca il expune unei respingeri sociale in tara sa.

Dat fiind ca cererea sa de azil a fost respinsa de Bundesamt fAAAA�r Migration und FlAAAA�chtlinge (Oficiul Federal pentru Migratie si Refugiati), domnul Shepherd s-a adresat Bayrisches Verwaltungsgericht MAAAA�nchen (Tribunalul Administrativ din MAAAA�nchen) pentru a obtine anularea acestei decizii si statutul de refugiat. Instanta respectiva solicita Curtii de Justitie sa interpreteze directiva europeana privind statutul de refugiat.

Potrivit acestei directive, resortisantul unei tari terte care are o temere bine fondata de a fi persecutat din cauza rasei sale, a religiei, a nationalitatii, a opiniilor politice sau a apartenentei la un anumit grup social poate, in anumite conditii, sa fie recunoscut ca refugiat. Directiva prevede, printre altele, elementele care permit ca anumite acte sa fie considerate acte de persecutie.

Astfel, potrivit directivei, un act de persecutie poate consta in special in ``urmarirea penala sau sanctiuni in cazul refuzului de a efectua serviciul militar in situatii de conflict, atunci cand serviciul militar ar presupune comiterea unor infractiuni)``.

Prin hotararea pronuntata astazi, Curtea statueaza ca protectia prevazuta intr-un astfel de caz:
- acopera intregul personal militar, inclusiv personalul logistic sau tehnic;
- vizeaza situatia in care serviciul militar efectuat ar presupune in sine, intr-un conflict determinat, comiterea unor crime de razboi, inclusiv situatiile in care solicitantul de azil nu ar participa decat in mod indirect la comiterea unor astfel de crime in conditiile in care ar furniza, prin exercitarea functiilor sale, cu o plauzibilitate rezonabila, un sprijin indispensabil pentru pregatirea sau pentru savarsirea acestora;
- nu vizeaza in mod exclusiv situatiile in care se dovedeste ca au fost deja comise crime de razboi sau ca acestea ar fi susceptibile sa intre in competenta Curtii Penale Internationale, ci si cele in care solicitantul de azil este in masura sa dovedeasca ca este foarte probabil ca astfel de crime sa fie comise;
- aprecierea faptelor care este doar de competenta autoritatilor nationale, sub controlul instantei, in vederea calificarii situatiei serviciului respectiv, trebuie sa se intemeieze pe o serie de indicii de natura sa dovedeasca, avand in vedere ansamblul imprejurarilor in cauza (in special cele referitoare la faptele relevante privind tara de origine in momentul luarii unei decizii privind cererea, precum si la statutul individual si la situatia personala a solicitantului), ca situatia serviciului face plauzibila savarsirea crimelor de razboi invocate;
- faptul ca, pe de o parte, o interventie militara a fost angajata in temeiul unui mandat al Consiliului de Securitate al Organizatiei Natiunilor Unite sau pe baza unui consens al comunitatii internationale, iar, pe de alta parte, statul sau statele care desfasoara operatiunile pedepsesc crimele de razboi trebuie sa fie luat in considerare in cadrul aprecierii care este in sarcina autoritatilor nationale;
- faptul ca, pe de o parte, o interventie militara a fost angajata in temeiul unui mandat al Consiliului de Securitate al Organizatiei Natiunilor Unite sau pe baza unui consens al comunitatii internationale, iar, pe de alta parte, statul sau statele care desfasoara operatiunile pedepsesc crimele de razboi trebuie sa fie luat in considerare in cadrul aprecierii care este in sarcina autoritatilor nationale;

In ipoteza in care nu s-ar face dovada ca serviciul pe care domnul Shepherd a refuzat sa il efectueze ar presupune comiterea unor crime de razboi, Verwaltungsgericht solicita Curtii sa precizeze si conditiile care trebuie indeplinite pentru a se obtine protectia prevazuta de directiva in alte doua cazuri . Astfel, potrivit directivei, pot exista acte de persecutie si atunci cand autoritatile publice adopta acte discriminatorii sau disproportionate.

In raport cu aceste alte doua cazuri, Curtea statueaza ca, in imprejurari precum cele in speta, nu rezulta ca masurile la care se expune un militar ca urmare a refuzului de a-si efectua serviciul, precum condamnarea la o pedeapsa privativa de libertate sau excluderea din armata, pot fi considerate, tinand seama de dreptul legitim al statului in cauza de a mentine forte armate, ca fiind atat de disproportionate sau de discriminatorii incat sa se numere printre actele de persecutie prevazute de directiva. Cu toate acestea, este de competenta autoritatilor nationale sa verifice acest aspect.