Clarificarile CJUE ref. modalitatile prin care autoritatile nationale pot evalua credibilitatea orientarii homosexuale a solicitantilor de azil

Directivele 2004/83 si 2005/85 prevad standardele minime referitoare la conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca resortisantii tarilor terte pentru a putea beneficia de statutul de refugiat si, respectiv, la procedurile de examinare a cererilor de azil si precizeaza drepturile solicitantilor [1] .

A, B si C, resortisanti ai unor tari terte, au formulat fiecare o cerere de azil in Tarile de Jos, invocand temerea de a fi persecutati in tarile lor de origine din cauza homosexualitatii lor. Cu toate acestea, cererile lor au fost respinse de autoritatile competente pentru motivul ca orientarea sexuala a acestora nu a fost dovedita.

Cei trei solicitanti au declarat apel impotriva deciziilor respective. Sesizat cu aceste litigii, Raad van State (Consiliul de Stat, Tarile de Jos) solicita Curtii sa se pronunte cu privire la eventualele limite pe care le-ar impune dreptul Uniunii in ceea ce priveste verificarea orientarii sexuale a solicitantilor de azil . Astfel, aceasta instanta considera ca simplul fapt de a pune intrebari solicitantului de azil poate aduce atingere, intr-o anumita masura, drepturilor garantate de Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.

Cu titlu introductiv, Curtea de Justitie arata in hotararea pronuntata astazi ca declaratiile unui solicitant de azil referitoare la orientarea sa sexuala nu constituie decat punctul de plecare in procesul examinarii cererii si pot sa necesite o confirmare.

Cu toate acestea, modalitatile de apreciere, de catre autoritatile competente, a acestor declaratii si a elementelor de proba prezentate in sustinerea cererilor de azil trebuie sa fie conforme cu dreptul Uniunii si, in special, cu drepturile fundamentale garantate de carta, precum dreptul la respectarea demnitatii umane si dreptul la respectarea vietii private si de familie .

Pe de alta parte, aceasta evaluare trebuie sa fie individuala si sa tina seama de statutul individual, precum si de situatia personala a solicitantului (inclusiv de factori precum trecutul, sexul si varsta acestuia) pentru a se stabili daca actele la care a fost sau risca sa fie expus pot fi considerate o persecutie sau o vatamare grava.

In acest context, Curtea furnizeaza urmatoarele indicatii in ceea ce priveste modalitatile de apreciere de catre autoritatile nationale.

In primul rand, evaluarea cererilor de azil numai pe baza unor notiuni stereotipe asociate homosexualilor nu permite autoritatilor sa tina seama de situatia personala si individuala a solicitantului in cauza. In consecinta, incapacitatea unui solicitant de azil sa raspunda la astfel de intrebari nu este, prin ea insasi, un motiv suficient pentru a se concluziona in sensul lipsei credibilitatii solicitantului.

In al doilea rand, desi autoritatile nationale pot efectua, daca este cazul, interogatorii destinate sa aprecieze faptele si circumstantele privind orientarea sexuala declarata a unui solicitant de azil, interogatoriile privind detaliile practicilor sexuale ale solicitantului sunt contrare drepturilor fundamentale garantate de carta si, in special, dreptului la respectarea vietii private si de familie . In ceea ce priveste, in al treilea rand, posibilitatea autoritatilor nationale de a accepta, astfel cum au propus anumiti solicitanti de azil, savarsirea unor acte homosexuale, supunerea lor la eventuale ``teste`` in vederea stabilirii homosexualitatii acestora sau chiar prezentarea unor probe precum inregistrari video ale actelor intime ale acestora, Curtea subliniaza ca, pe langa faptul ca asemenea elemente nu au in mod necesar o valoare probatorie, ar fi de natura sa aduca atingere demnitatii umane, a carei respectare este garantata de carta . In plus, autorizarea sau acceptarea unui asemenea tip de probe ar avea un efect incitativ in privinta altor solicitanti si ar conduce, de facto, la impunerea unor astfel de probe acestora din urma.

In al patrulea rand, tinand seama de caracterul sensibil al informatiilor care au legatura cu sfera personala a unei persoane si, in special, cu sexualitatea sa, nu se poate concluziona in sensul lipsei de credibilitate a acesteia pentru simplul fapt ca, din cauza reticentei de a dezvalui aspecte intime ale vietii sale, aceasta persoana nu si-a declarat de la bun inceput homosexualitatea.

Hotararea in cauzele conexate C-148/13-C/150/13 A, B, C/Staatssecretaris van Veiligheid en Justitie

¹ Directiva 2004/83/CE a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind standardele minime referitoare la conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca resortisantii tarilor terte sau apatrizii pentru a putea beneficia de statutul de refugiat sau persoanele care, din alte motive, au nevoie de protectie internationala si referitoare la continutul protectiei acordate (JO L 304, p. 12, Editie speciala, 19/vol. 7, p. 52) si Directiva 2005/85/CE a Consiliului din 1 decembrie 2005 privind standardele minime cu privire la procedurile din statele membre de acordare si retragere a statutului de refugiat (JO L 326, p. 13, Editie speciala, 19/vol. 7, p. 242).