Obezitatea patologica poate echivala cu un "handicap" in ceea ce priveste incadrarea in munca si ocuparea fortei de munca

In conditiile in care nu exista un principiu general al dreptului Uniunii care sa interzica discriminarea pe motive de obezitate in sine, obezitatea patologica poate intra sub incidenta notiunii �handicap� daca are un asemenea grad incat sa impiedice participarea deplina la viata profesionala pe picior de egalitate cu ceilalti lucratori

In scopul de a favoriza egalitatea de tratament, Directiva egalitatii de tratament in ceea ce priveste incadrarea in munca si ocuparea fortei de munca¹ prevede un cadru general pentru combaterea discriminarii in materia incadrarii in munca si a ocuparii fortei de munca . Potrivit acestei directive, discriminarea pe motive de apartenenta religioasa sau convingeri, handicap, varsta sau orientare sexuala este interzisa in ceea ce priveste incadrarea in munca si ocuparea fortei de munca . In plus, un numar de articole din tratate si din Carta drepturilor fundamentale trateaza problema discriminarii si a handicapului, mai precis articolul 21 din Carta drepturilor fundamentale interzice ``discriminarea de orice fel, bazata pe motive precum [...] un handicap``. Niciuna dintre aceste dispozitii nu face in mod expres trimitere la obezitate.

Karsten Kaltoft a lucrat timp de 15 ani pentru municipalitatea din Billund, Danemarca, in calitate de asistent maternal angajat pentru a ingriji, in locuinta proprie, copiii altor persoane, pana cand raportul sau de munca a incetat la 22 noiembrie 2010. Scaderea numarului copiilor a fost mentionata ca motiv pentru concediere, dar nu s-a oferit nicio explicatie pentru selectarea domnului Kaltoft. Pe toata durata cat a fost angajat, domnul Kaltoft nu a cantarit niciodata mai putin de 160 kg si, dat fiind IMC-ul sau de 54, a fost considerat obez. In conditiile in care obezitatea domnului Kaltoft a fost discutata la audierea oficiala in vederea concedierii, partile nu sunt de acord cu privire la motivul pentru care s-a ajuns sa se discute acest aspect, iar municipalitatea neaga faptul ca obezitatea a constituit un temei al deciziei sale de concediere . Domnul Kaltoft sustine insa ca la baza concedierii sale s-a aflat discriminarea sa nelegitima din cauza greutatii sale si a formulat o actiune la o instanta daneza disctrictuala solicitand despagubiri pentru aceasta discriminare .

Retten i Kolding (Curtea din Kolding, Danemarca), sesizata cu cererea domnului Kaltoft, a solicitat Curtii de Justitie sa clarifice daca dreptul Uniunii, in special tratatele si carta, cuprinde o interdictie de sine statatoare a discriminarii pe motive de obezitate. In caz contrar, ridica intrebarea daca obezitatea poate fi considerata handicap si sa intre, prin urmare, sub incidenta Directivei egalitatii de tratament in ceea ce priveste incadrarea in munca si ocuparea fortei de munca . In concluziile prezentate astazi, avocatul general Niilo JAA�AA�skinen subliniaza ca niciunul dintre articolele tratatului sau ale cartei nu mentioneaza in mod expres obezitatea ca motiv de discriminare interzis. O astfel de interdictie ar putea exista, asadar, numai ca parte a unei interdictii generale a oricarui tip de discriminare pe piata muncii rezultat din formularea deschisa a articolului 21 din carta . Carta este insa obligatorie pentru statele membre numai atunci cand pun in aplicare dreptul Uniunii si nu s-a precizat ca vreo dispozitie a dreptului Uniunii care prevede o interdictie generala a discriminarii pe piata muncii a fost pusa in aplicare in Danemarca. Avocatul general subliniaza ca toate actele normative ale Uniunii prin care se interzic practicile discriminatorii privesc motive de discriminare concrete in cadrul unor domenii concrete si nu exclud in general orice tratament discriminatoriu. Avocatul general JAA�AA�skinen concluzioneaza, prin urmare, ca nu exista o interdictie generala, de sine statatoare privind discriminarea pe motive de obezitate in dreptul Uniunii.

In ceea ce priveste aspectul daca obezitatea poate fi considerata ``handicap`` potrivit Directivei egalitatii de tratament in ceea ce priveste incadrarea in munca si ocuparea fortei de munca, avocatul general subliniaza ca, desi conceptul de handicap nu este definit in directiva, Curtea a statuat ca notiunea de handicap in acest context se refera la limitari care rezulta in special din incapacitati pe termen lung fizice, mentale sau psihice care, in interactiune cu diferite bariere, pot impiedica participarea deplina si efectiva a persoanei in cauza la viata profesionala in conditii de egalitate cu ceilalti lucratori. Desi nu orice boala intra in sfera de aplicare a acestui concept de handicap, anumite boli, daca sunt diagnosticate medical si se concretizeaza in limitari pe termen lung, ar putea fi considerate handicap in sensul directivei.

Avocatul general JAA�AA�skinen subliniaza ca handicapul rezulta dintr-o interactiune intre persoane cu deficiente si barierele comportamentale si de mediu care le impiedica participarea deplina si efectiva la locul de munca . Intrucat scopul directivei consta in combaterea tuturor formelor de discriminare pe motive de handicap, nu trebuie sa se stabileasca o legatura intre activitatea profesionala in cauza si handicapul in discutie. Chiar daca o anumita stare nu afecteaza capacitatea acelei persoane de a desfasura activitatea concreta respectiva, aceasta poate constitui totusi un obstacol pentru participarea deplina si efectiva la viata profesionala in conditii de egalitate cu ceilalti. Pot exista deficiente fizice, mentale sau psihologice pe termen lung care nu fac imposibila o anumita activitate, dar care fac mai dificila si mai solicitanta in mod obiectiv indeplinirea sarcinilor aferente acesteia sau participarea la viata profesionala. Exemple tipice in acest sens sunt handicapurile care afecteaza grav mobilitatea sau reduc semnificativ unele simturi ca vederea sau auzul. Prin urmare, nu este necesar ca domnului Kaltoft sa ii fie imposibila desfasurarea activitatii de asistent maternal in calitate de angajat al municipalitatii din Billund pentru a putea invoca protectia impotriva discriminarii pe motive de handicap prevazuta de directiva.

Avocatul general explica faptul ca, desi nu exista obligatia de a pastra un angajat care nu este competent pentru indeplinirea functiilor esentiale ale postului in cauza, trebuie luate masuri corespunzatoare pentru a permite persoanei cu handicap sa desfasoare activitatea, cu exceptia situatiei in care aceste masuri ar presupune o sarcina disproportionata pentru angajator . In consecinta, domnul JAA�AA�skinen considera ca daca obezitatea a atins un asemenea grad incat impiedica in mod clar participarea deplina la viata profesionala, poate fi considerata handicap . In opinia sa, numai obezitatea extrema, severa sau patologica, si anume corespunzatoare unui IMC de peste 40, ar putea crea limitari, cum sunt problemele de mobilitate, rezistenta si dispozitie, care echivaleaza cu un ``handicap`` in sensul directivei. Revine instantei nationale sarcina de a verifica daca obezitatea domnului Kaltoft intra sub incidenta acestei definitii.

In sfarsit, avocatul general adauga ca originea obezitatii este lipsita de relevanta. Notiunea de handicap este obiectiva si nu depinde de aspectul daca persoana a contribuit la dobandirea handicapului sau printr-un aport energetic excesiv ``autoprovocat``. In caz contrar, un handicap fizic care rezulta din asumarea unor riscuri in trafic sau sporturi in mod neglijent ar fi exclus din sfera notiunii de handicap .

Concluziile avocatului general in cauza C-354/13 FOA, actionand in numele lui Karsten Kaltoft/Kommunernes Landsforening (KL), actionand in numele municipalitatii din Billund

¹ Directiva 2000/78/CE din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general in favoarea egalitatii de tratament in ceea ce priveste incadrarea in munca si ocuparea fortei de munca (JO 2000 L 303, p.16, Editie speciala, 05/vol. 6, p. 7).