Discriminare. Sarcina probei si probe

Aparenta unei discriminari pe motive de orientare sexuala ar putea fi combatuta pe baza unei serii de indicii concordante

Directiva privind egalitatea de tratament in ceea ce priveste incadrarea in munca si ocuparea fortei de munca1 stabileste un cadru general de combatere a discriminarii pe motive de apartenenta religioasa sau convingeri, handicap, varsta sau orientare sexuala in ceea ce priveste incadrarea in munca si ocuparea fortei de munca . In temeiul acestei directive, in cazul in care, in fata unei instante judecatoresti sau a unei alte autoritati competente, sunt dovedite fapte care permit prezumtia existentei unei discriminari, sarcina probei revine paratilor vizati, care trebuie sa dovedeasca faptul ca, in pofida acestei aparente de discriminare, principiul egalitatii de tratament nu a fost incalcat. La 3 martie 2010, Accept, organizatie neguvernamentala al carei obiect de activitate este promovarea si protejarea drepturilor persoanelor lesbiene, gay, bisexuale si transsexuale in Romania, a depus o plangere la Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii (CNCD) impotriva clubului de fotbal profesionist SC Fotbal Club Steaua Bucuresti SA (``FC Steaua``) si a domnului Becali, care se prezenta ca fiind ``patronul`` acestui club. Accept sustinea ca fusese incalcat principiul egalitatii de tratament in materie de recrutare. Astfel, in cadrul unui interviu referitor la un eventual transfer al unui fotbalist profesionist, domnul Becali ar fi declarat, in esenta, ca nu ar angaja niciodata un sportiv homosexual. In ceea ce priveste cealalta parte reclamata la CNCD, si anume FC Steaua, Accept a sustinut ca acest club de fotbal nu s-a distantat niciun moment de declaratiile domnului Becali . CNCD a apreciat, printre altele, ca aceste imprejurari nu intra in domeniul de aplicare al unui eventual raport de munca, intrucat declaratiile domnului Becali nu pot fi considerate ca provenind de la un angajator sau de la o persoana responsabila cu angajarea. Cu toate acestea, CNCD a considerat ca aceste declaratii constituie discriminare sub forma hartuirii2 si a dispus sanctionarea cu avertisment a domnului Becali . Aceasta sanctiune era singura sanctiune posibila la acel moment, in temeiul dreptului roman, intrucat decizia CNCD a fost pronuntata dupa mai mult de sase luni de la data savarsirii faptei reprosate. Accept a introdus o actiune impotriva acestei decizii la Curtea de Apel Bucuresti (Romania), care a adresat Curtii de Justitie mai multe intrebari cu privire la interpretarea directivei. In hotararea pronuntata astazi, Curtea arata ca directiva este aplicabila in situatii precum cea aflata la originea litigiului principal cu care este sesizata Curtea de Apel Bucuresti, care privesc declaratii referitoare la conditiile de acces la incadrare in munca, inclusiv conditiile de recrutare. Curtea a subliniat ca particularitatile recrutarii fotbalistilor profesionisti nu au niciun efect in aceasta privinta, intrucat exercitarea activitatilor sportive ca activitate economica intra in domeniul de aplicare al dreptului Uniunii.

In ceea ce priveste pozitia FC Steaua in litigiul principal, Curtea precizeaza ca simpla imprejurare ca declaratii de natura celor efectuate de domnul Becali nu provin direct de la un parat determinat nu se opune posibilitatii ca existenta unor ``fapte care permit prezumtia existentei unei discriminari``, in sensul directivei, sa fie stabilita in privinta acestuia. Prin urmare, un angajator parat nu poate combate existenta unor fapte care permit sa se prezume ca urmeaza o politica de recrutare discriminatorie limitandu-se la a sustine ca declaratiile care sugereaza existenta unei politici de recrutare homofobe sunt facute de o persoana care, chiar daca afirma si pare sa joace un rol important in administrarea acestui angajator, nu are capacitatea juridica de a-l angaja in materie de recrutare. Potrivit Curtii, imprejurarea ca acest angajator nu s-a distantat in mod clar de declaratiile respective poate fi luata in considerare cu ocazia aprecierii politicii sale de recrutare.

Pe de alta parte, Curtea precizeaza ca sarcina probei, astfel cum este conceputa de directiva, nu conduce la impunerea unei probe care este imposibil sa fie prezentata fara a se aduce atingere dreptului la respectarea vietii private. Astfel, aparenta unei discriminari pe motive de orientare sexuala ar putea fi combatuta pe baza unei serii de indicii concordante, fara ca paratul sa fie totusi nevoit sa dovedeasca faptul ca, in trecut, au fost recrutate persoane avand o anumita orientare sexuala. Printre asemenea indicii ar putea figura in special distantarea clara de declaratiile publice discriminatorii, precum si existenta unor dispozitii exprese in politica de recrutare a acestuia care sa vizeze asigurarea respectarii principiului egalitatii de tratament.

In sfarsit, Curtea arata ca directiva se opune unei reglementari nationale in temeiul careia, in cazul constatarii unei discriminari pe motive de orientare sexuala, nu este posibil sa se aplice decat un ``avertisment`` dupa expirarea unui termen de sase luni de la data savarsirii faptei, daca aceasta sanctiune nu este efectiva, proportionala si disuasiva. Instanta romana este insa cea care are sarcina sa aprecieze daca aceasta este situatia in speta.

Hotararea in cauza C-81/12 Asociatia Accept/Consiliul National pentru Combaterea Discriminarii

1 Directiva 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general in favoarea egalitatii de tratament in ceea ce priveste incadrarea in munca si ocuparea fortei de munca (JO L 303, p. 16, Editie speciala, 05/vol. 6, p. 7).
2 Potrivit directivei, hartuirea este considerata o forma de discriminare atunci cand se manifesta un comportament indezirabil legat, printre altele, de orientarea sexuala, care are ca obiectiv sau ca efect lezarea demnitatii unei persoane si crearea unui mediu de intimidare, ostil, degradant, umilitor sau ofensator.