Actiunea pauliana in noul Cod Civil

1. Preliminarii : In mod traditional, prin obligatie, se intelege, acel raport juridic in puterea caruia o persoana � denumita debitor � este tinuta sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva in favoarea unei alte persoane � denumita creditor � astfel, din perspectiva acestuia din urma, vorbim despre un drept de creanta, ce confera titularului acestuia posibilitatea de a pretinde debitorului sau executarea obligatiei sale (a da, a face sau a nu face).

De altfel, Noul Cod Civil la Art. 1.164, pentru prima data, ofera o definitie (legala) raportului obligational, prevazand ca, Obligatia este o legatura de drept in virtutea careia debitorul este tinut sa procure o prestatie creditorului, iar acesta are dreptul sa obtina prestatia datorata. Precum am vazut, aceasta indatorire a debitorului formeaza un raport juridic, nefiind, prin urmare o simpla relatie sociala intre doua persoane, ci, este reglementata de normele juridice, cea ce, inprima caracterul obligatoriu acestuia, detasandu-se de simpla facultate (posibilitate) a debitorului (daca executa sau nu). Insa, pentru a da continut, caracterul obligatoriu al indeplinirii indatoririi debitorului, apare ca ca o necessitate de ordine juridical ca, in situatia in care debitorul nu intelege sa isi indeplineasca de bunavoie obligatia,sa se poate trece la executarea silita a acesteia, pentru ca numai astfel, sa poata fi garantata si asigurata, obligativitatea indeplinirii indatoririi si, corelativ al realizarii creantei, care, fiind un drept civil patrimonial la nevoie, se va realiza prin presiune asupra patrimoniului debitorului sau prin forta publica (denumita generic - prin forta coercitiva a statului).

2. Conceptul de executare a obligatiei. In decursul istoriei, perceptia privind indeplinirea (onorarea) obligatiilor si reprezentarea acestora a fost diferita, astfel ca, initial obligatiile erau vazute ca fiind strans legate de persoana debitorului chiar, corporal de aceasta, ceea ce - in dreptul roman reprezenta un vinculum corpis, ce legitima un drept al creditorului asupra persoanei debitorului, ajungandu-se intr-acolo incat, creditorul se manifesta fata de debitor intocmai ca proprietarul unui lucru, astfel, creditorul unei obligatii neonorate, putea dispuune de persoana debitorului insolvabil dupa bunul sau plac, punandu-l sub sclavie sau chiar, ajungandu-se la manifestari extreme prin suprimarea vietii. Graitor sub aspectul conceptiei de atunci sunt cele inscrise in Legea celor XII table (table III) in care se consemneaza, de acum celebra maxima ``adversus hostem aeterna auctoritas esto`` (impotriva dusmanului, revendicarea este eterna).

Cu timpul, tinand pasul cu dezvoltarea reglementarilor vietii sociale prin normele juridice, si conceptia privind obligatiile si executarea acestora s-a modificat (a evoluat) fiind acordata o importanta din ce in ce mai crescanda in favoarea executarii asupra bunurilor debitorului. Insa, acest fapt nu a eliminat intru-totul acele masuri cu caracter represiv asupra persoanei debitorului, aceasta numai daca ne referim la celebra inchisoare pentru datornicii de la Clichy, pe unde numeroase personalitati ale literaturii franceze au trecut (Balzac, Al. Dumas si altii) devenind chiar un subiect de literatura si chiar de satira, fapt care a determinat, cum era si firesc, pierderea eficacitatii acesteia (mai mult chair, nu doar ca nu se achitau datoriile, dar creditorul era indatorat sa suporte toate spetele tinerii datornicului in detentiune, ceea ce determina o pierdere mai mare din partea acestuia). Chiar si in Romania, a fost reglementata o astfel de ``temnita a datornicilor`` respectiv prin legea asupra constrangerii corporale din 1864, care insa nu a fost abrogata expres, ci se considera abrogata tacit, fata de neconcordanta cu ordinea constitutionala actuala.

Observand astfel ca, o data cu inlocuirea executarii asupra persoanei cu executarea asupra bunurilor, se pune accentul pe patrimoniul debitorului (in special activul), ceea ce ne indrituieste a retine ca, patrimoniul debitorului va garanta indeplinirea obligatiilor, idee redata concentrate in maxima franceze qui s`oblige, oblige le bien (cine se obliga, obliga toate bunurile lui). In sensul consacrarii legislative a acestei teze, articolul 1718 din Codul Civil, prevede in termeni precisi ca ``oricine este obligat personal este tinut de a indeplini indatoririle sale cu toate bunurile mobile si imobile, prezente si viitoare``, iar, Noul Cod Civil la art. Art. 2.324. - (1) consacra deasemneam regula de drept, potrivit cu care ``Cel care este obligat personal raspunde cu toate bunurile sale mobile si imobile, prezente si viitoare. Ele servesc drept garantie comuna a creditorilor sai.`` Astfel, ambele texte, consacra asa numitul drept de gaj general al creditorului chirografar, sau, cum marginal denumeste Noul Cod Civil ``Garantia comuna a creditorilor``, respectiv dreptul creditorului de a-si executa creanta sa - neonorata - asupra oricarui bun al debitorului (afara de cele declarate de lege neurmaribile), acest creditor se numeste chirografar, intrucat nu au garantat creanta sa printr-o garantie reala (ipoteca, gaj etc.) ori personala (fidejusiune, garantii autonome etc.), intr-un cuvant ce nu au o garantie anume.

3. Insolvabilitatea, cauza obstaculativa a realizarii creantei. Am observat asadar ca, executarea obligatiilor desi juridiceste, este obligatorie, faptic insa, aceasta nu intotdeauna se executa de bunavoie de catre debitor, caz in care se pune problema executari silite. Cum insa, garantarea obligatiilor se face cu bunurile debitorului, ce pot fi volatizate, prin instrainare de catre acesta, producand o insaracire a sa, creditorul fiind expus situatiei, de a nu avea ce executa, deci, in fata unei insolvabilitati a debitorului (ce in cazul necomerciantilor se numeste deconfitura). Aceasta stare poate fi generata si doatorita situatiei obiectiv precara a debitorului (patrimoniul sau fiind saracit de elemente active - bunuri, creante, etc.) dar, nu putine sunt situatiile in care starea este in mod voluntar indusa de acesta, manifestandu-seⁱ chiar o tendinta a debitorului aflat in dificultate (sub amenintarea iminentei executari -p.n.) de a incheia acte juridice cu tertii fie pentru a prejudicia creditorii, fie pentru a avea un eventual profit viitorⁱⁱ.

4. Insolvabilitatea indusa fraudulos de catre debitor; Remedii. Realitatea dovedeste ca sunt situatii, si nu putine, cand debitorii in mod deliberat isi creeaza sau accentueaza aceasta stare de insolvabilitate (prin instrainarea bunurilor, grevarea lor, etc.), cu scopul de a zadarnici posibilitatea creditorului de a-si executa creanta, fiind fara indoiala un act fraudulos si vatamator acestuia.

Cu scopul de a-l pune la adapost pe creditor fata de astfel de acte frauduloase, legea, pune la dispozitia creditorului un instrument juridic prin care, acesta, poate anihila astfel de acte viclene, vorbind astfel despre actiunea revocatorie sau pauliana (denumire preluata dupa numele preotului Paulus, care, spre anii 150-125 i.Hr. contribuie la formarea acestui instrument juridic), prin care, creditorul poate ataca in justitie actele incheiate de debitorul sau, in frauda sa. Aceasta intrucat, legiuitorul nu poate sa tolereze frauda debitorului care, precum am aratat, prin micsorarea patrimoniului sau, cauzeaza o dauna creditorului Efectul admiterii unei astfel de actiuni fiind acela al desfiintarii actului fata de creditor (ca si in cazul anularii acestuia), vorbind astfel de o inopozabilitate a actului fata de acesta, ce-i va permite sa procedeze la executarea silita asupra bunului, ignorand actul debitorului prin care, eventual il instrainase Rezumand, putem retine ca acest instrument juridic, reprezinta un adevarat remediu, pentru creditorul fraudat, dar, in egala masura si o veritabila garantie legala a exercitarii de catre debitor a obligatiilor sale cu bunacredinta .

5. Actiunea pauliana; Retinand carcaterul de ``remediu``, al actiunii revocatorii, obiectivat in acel mijloc, instrument juridic a carui finalitate (functie) este aceea de a inlatura consecintele actelor frauduloase ale debitorului, prin care acesta, isi creeaza sau potenteaza starea de insolvabilitate (o insaracire deliberata) consideram, deopotriva ca, acest instrument juridic va avea si un rol preventiv, dedus din accea ca, o data atentionati, de existent acestui instrument ``adaptat`` unor astfel de situatii juridice (create in scop de frauda) debitori, tentati, a apela la astfel de masinatiuni, asi vor infrana pornirea antisocial, constinentizand ca o astfel de operatiune ar putea fi zadarnicita, prin exercitarea unei astfel de actiuni .

Sediul materiei, il regasim in, codul civil (in vigoare) la art. 975 prevede ca: ``creditorii pot sa atace, in numele lor personal, actele viclene facute de debitor in prejudiciul drepturilor lor``, pentru ca Noul Cod Civilⁱⁱⁱ la art. 1562 sa prevada ca ``Daca dovedeste un prejudiciu, creditorul poate cere sa fie declarate inopozabile fata de el actele juridice incheiate de debitor in frauda drepturilor sale, cum sunt cele prin care debitorul isi creeaza sau isi mareste o stare de insolvabilitate`` iar la alin.2 sa completeze ca ``Un contract cu titlu oneros sau o plata facuta in executarea unui asemenea contract poate fi declarata inopozabila numai atunci cand tertul contractant ori cel care a primit plata cunostea faptul ca debitorul isi creeaza sau isi mareste starea de insolvabilitate``

6. Conditiile exercitarii actiunii revocatorii: In codul civil in viguare, nu sunt prevazute conditiile de exercitare a acestei actiuni, rolul doctrinei si practicii fiind si in acest caz, decisiv, in sensul trasarii acestora, astfel, conditiile se vor referi: in primul rand la actul incheiat de debitor ce - in rezumat fiind spus - se cere ca acesta sa fi produs un prejudiciu creditorului - respectiv, sa fi creat ori s-a marit insolvabilitatea debitorului si totodata sa fie un act fraudulos si care rezida in aceea ca, debitorul la data incheierii actului a avut (si simpla) cunostinta ca, prin acesta va prejudicia pe creditorul sau, prin provocarea sau marirea starii de insolvabilitate, ceea ce inseamna ca in materia actiunii pauliene, nu este ceruta o intentie doloasa din partea debitorului (adica, directa, calificata prin scopul urmarit ``de a-l prejudicia pe creditor``) ci, este suficient ca debitorul doar sa aiba simpla cunostinta a prejudiciului creat acestora (creditorilor sai). Si totodata, conditiile se refera la creditor. In egala masura, se cere a nota caracterul - in general - subisdiar al actiunii revocatorii, intrucat, ea se justifica numai in situatia in care creditorul nu-si poate realiza creanta impotriva debitorului ce a devenit insolvabil^iv. Noul Cod Civil, desi mai generous in a oferi si conditiile de exercitare a acestei actiuni, se limiteaza a consacara, doar doua dintre acestea, respectiv, prima referitoare la prejudiciul incercat de creditor, urmare a incheierii acestui act, consacar in terminis in alin (1) al art. 1562, ce prevede ca ``Daca dovedeste un prejudiciu, creditorul poate cere (...)``, iar cea de a doua condite reliefata d elegiuitor, se refera de acaesat data, la situatia inchierei de acte frauduloase oneroase de catre debitor, caz in care, se cere ca tertul sa fi consocut ca prin acest contract sau plata facuta, ``debitorul isi creeaza sau isi mareste starea de insolvabilitate`` - alin. 2 al aceluiasi articol . Asa fiind, si in actual reglementare, cat si in cea viitoare, conditiile, cu unele deosebiri, raman aceleasi.

7. Conditii referitoare la actul incheiat de debitor; Elementul material si moral. In prealabil, se impune a preciza ca, fata de exprimarea generica a legii ``actele viclene ale debitorului`` fara o circumstantiere a acestora, apare ca intemeiata, teza, potrivit cu care, toate actele prin care o persoana isi diminueze patrimoniul, daca sunt frauduloase pentru creditor, pot fi atacate pe calea actiunii pauliene^v, ba mai mult, se recunoaste acesta posibilitatea chiar si atunci cand conventia partilor este consfintita printr-o hotarare judecatoreasca, fie ea, sau nu, obiectivata intr-o hotarari de expedient^vi Conditiile privind actul implica un element material si unul moral^vii, reprezentante de - prejudiciu si frauda - ce, trebuiesc dovedite in cadrul procedurii judiciare de catre reclamant, respectiv de creditorul fraudat, astfel ca, daca elementul prejudiciu, ca element material poate fi in mod facil dovedit prin orice mijloc de proba (de regula prin procesul verbal al executorului de constatare a inexistentei de bunuri susceptibile de executare) elementul frauda (elementul moral) ce reprezinta un element de natura psihica (format in mintea debitorului) este mai dificil de probat, si oricum imposibil prin mijloace de proba directe (pentru ca ar presupune o introspectie), astfel, acest element se va dovedi prin orice mijloc de proba (indirecta) ce va evidentia acele imprejurari care sa formeze covingerea judecatorului investit cu solutionarea cererii, ca debitorul la data facerii actului (sau anterior) cel putin cunoaste ca prin aceasta creeaza un prejudiciu creditorului, in plus, practica judiciara a relevant faptul ca, notiunea de frauda - conditie a actiunii pauliene - are un inteles special, ce nu se confunda cu dolul contractual, ci, este suficient ca debitorul sa fi avut cunostinta de rezultatul pagubitor al actului fata de creditor^viii . Astfel, se apreciaza pe drept cuvant ca, daca se probeaza cunoasterea de catre debitor a rezultatului actului (in sensul ca, proprii creditori nu vor mai avea ce executa, sau desi vor avea, va fi insuficient - p.n.) se poate prezuma ca a vrut sa pagubeasca pe creditorii sai.^ix

In practica, sunt reputate ca fiind acte frauduloase: actele de instrainare a bunurilor catre o societate comerciala al carui administrator era membru al familiei administratorului vanzatoarei, urmarindu-se impiedicarea creditorului in executarea creantei^xin cazul in care debitorul a instrainat imobilul tertilor dobanditori, care sunt fiul si nora paratului debitor si care locuiesc impreuna cu acesta, la numai patru zile dupa pronuntarea hotararii care constata creanta reclamantei creditoare^xi; incheiere unui contract de Imprumut , formal pentru acoperirea unei datorii, scopul real fiind transferarea activelor la societatea concurenta infiintata de fiica si cumnatul administratorului, printr-o executare silita, premeditata^xii

Se observa astfel ca, majoritatea actelor atacate sunt acte prin care se constituie sau se transfera drepturi asupra bunurilor debitorului, care, sunt incheiate cu o a treia persoana (fiind acte bilaterale, multilaterale) asa incat, actiunea revocatorie, in mod obligatoriu va fi introdusa si impotriva acestei de a treia persoane (in contra tertului). Bunaoara, se pune rationala intrebare daca tertul este tinut sa suporte consecintele ilicitatii actelor debitorului (celui cu care a contractat) si prin urmare, desi a dobandit dreptul asupra bunului, totusi creditorul sa poata a-l executa (in final, ajungand sa fie lipsit de acesta).

Natura actului fraudulos; Act cu titlu gratuit sau oneros. Observam ca Noul Cod Civil, referinds-se la actele ce pot face obiect al actiunii pauliene, se rezuma numai a arata conditia ceruta in cazul contractului cu titlu oneros si al actului unei plati, caz in care se cere a fi intrunita conditia relei credinte a tertului cocontractant ori, beneficiar al platii. Aceasta nu inseamna nici pe departe ca, in noua reglementare actele cu titlu gratuit exceed domendiului actiuni pauliene, ci dimpotriva, conditiile de exercitare (si de admisibilitatea) ale acesteia, in cazul celor din urma, vor fi mai lesnicioase.

Asadar, solutia, difera, dupa cum, actul de instrainare este unul cu titlu gratuit (spre exemplu donatie) sau cu titlu oneros (spre exemplu vanzare-cumparare), asa incat, in situatia primei categorii de acte, nu este ceruta conditia ca tertul sa fi fost complice la frauda debitorului, ci in acest caz se iveste un conflict intre acesta (tert) care doreste a pastra un castig (certat de lucro captando) si creditorul fraudat, ce tinde spre a evita o paguba (certat de damno vitando), care se va fi finalizat - din ratiuni de echitate - in favoarea creditorului, actul urmand a fi declarat impozabil acestuia, care va putea, proceda la executarea silita asupra sa. Dimpotriva, in cazul unui act cu titlu oneros, in puterea principiului protectiei dobanditorului cu titlu oneros de buna-credinta, se cere, pentru revocarea actului, a fi dovedita si complicitatea la frauda a acestuia, intrucat, pana la proba contrara (spre pilda, in caz de simulatie) a dat o valoare pentru bunul respectiv, pe care ar trebui - teoretic - sa o recupereze de la transmitator, respectiv de la acelasi debitor insolvabil, regres numai iluzoriu, intrucat fata de insolvabilitatea acestuia, este cert ca nu va putea recupera acea valoare .Asa incat,dreptul terului de bun acredinta, ar ramane numai in sfera abstarctului juridic, solutie profund inechitabila. In sensul stabilirii continutului notiunii de ``complicitate la frauda`` practica si doctrina, au relevanta ca este suficient a se proba faptul ca, acesta (tertul) cunostea la data facerii actului ca se creeaza sau agraveaza starea de insolvabilitate a debitorului (transmitatorului sau) cu efectul prejudicierii creditorilor sai, despre care se cer ca acesta sa aiba constiinta, altfel spus, se cere implinirea conditiei ``cunoasterii pagubirii creditorilor``^xiii, astfel ca, odata probat acest fapt, se probeaza si intentia (indirect - respectiv nu a urmarit, dar a acceptat) frauduloasa. De altfel, Noul Cod Civil, prevede in terminis ca, Un contract cu titlu oneros sau o plata facuta in executarea unui asemenea contract poate fi declarata inopozabila numai atunci cand tertul contractant ori cel care a primit plata cunostea faptul ca debitorul isi creeaza sau isi mareste starea de insolvabilitate``(art. . 1562 alin 2 NCC), astfel incat, se absolutiezaca conditi arelei credinte a tertului contractatnt sau beneficiar al platii, si in plus, se determina intelesul acestei notiuni, de rea credinta, care in materie, se intruchipeaza sub forma cunaosterii de catre tert, a faptului ca prin incheiere acestui act, debitorul isi creeaza sau isi mareste starea de insolvabilitate, text ce in economia sa, trebuie interpretat in sensul ca, tertul, trebuie sa aiba inclusive reprezentarea faptului ca urmare a acestei stari, creditorii cocontractantui sau, ori, ai platitorului vor fi pagubiti. Cu alte cuvinte, noul text de lege, trebuie interpretat, prin prisma reguli pretoriene in prezent incidentea, ce conditioneaza retinerea de rea credinta a terului, de cunoasterea de catre aesta, inclusive a faptului vatamarii creditorilor.

8. Conditii privitoare la creditor. Pe langa cele doua conditii (material si moral) referitoare la actul debitorului, se cere ca in privinta creantei creditorului, aceasta sa fie certa, lichida si exigibila in momentul pronuntarii hotararii de declarare a impozabilitatii actului atacat prin actiunea pauliana^xiv, cu unele observatii legate de situatiile particulare care pot aparea, cand unele dintre aceste conditii nu sunt cerute, de pilda, conditii lichiditatii creantei (adica, creanta sa aiba un cuantul prAA�cis, spre exemplu, o suma de bani determinata) este ceruta numai atunci cand are ca obiect o suma de bani, in cazul celorlalte creante, calitatea de a fi lichida nu este ceruta (spre exemplu in cazul in care prin actele frauduloase se paralizeaza exercitiul unui drept de creanta specializat^xv, care are ca obiect un anumit bun al sau, cum ar fi dreptul de optiune nascut dintr-o promisiune bilaterala de vanzare-cumparare, cand promitentul-vanzator, instraineaza bunul unei terte persoane . Din perspectiva Noului Cod Civil, se impunea a sublinia conditia inpusa de art. 1563, ce referindu-se la ``conditiile privitoare la creanta`` prevede ca, aceasta (creanta) trebuie sa fie certa la data introducerii actiunii. Prin urmare, se cere ca la data promovarii actiunii pauliene, creditorul fraudat, sa detina fata de debitorul sau, o creanta certa, neechivoca, care, in raport de dispozitiile art. 379 alin (3) din Codul de Procedura in viguare, este inteleasa ca fiind acea, Creanta a carei existenta trebuie sa rezulta din insusi actul de creanta sau si din alte acte, chiar neautentice, emanate de la debitor sau recunoscute de dansul. Tot astfel, Noul Cod de Procedura Civila^xvi, la art. 653 alin (2) determina o creanta ca fiind certa, atunci cand, existenta ei neindoielnica rezulta din insusi titlul executoriu.

Asadar, sub aspectul conditiilor cerut epentru exercitarea (cu succes) a actiunii pauliene, va trebui sa deosebim intre regimul actual, si cel ce va urma, o data cu intrarea in viguare a Noului Cod Civil.

In prezent, in practica se pune intrebarea daca, pentru exercitarea actiunii revocatorii se cer existenta unui titlu executoriu in mainile creditorului fraudat, in acest sens conturandu-se doua opinii, diferite, in care, o prima opinie^xvii (majoritara) sustine ca nu ar fi necesara detinerea unui titlu executoriu, sub cuvant ca acesta nu reprezinta un act de executare, ci numai se urmareste revocarea unui act fraudulos fata de dreptul de gaj al creditorului chirografar. Cea de a doua opinie, sustine necesitatea existentei titlului executoriu, motivand in esenta prin aceea ca, insolvabilitatea ce determina actiunea in revocare, poate fi constatata numai cu ocazia trecerii la executare silita, ori, executarea silita este de neconceput in lipsa unui titlu executoriu, fapt care, determina (indirect) conditia existentei acestuia.

Cea de a doua opinie, pare a fi fost inbratisata si de redactorii Noului Cod Civil, care, precum am aratat, la art. 1563 inpun conditia ca acaesta sa fie ``certa``, iar in intelesul Noului Cod de procedura Civila, prin creanta certa, s eintelege acea, a carei existenta, neindoielnica rezulta din insusi titlul executoriu - art.653 alin (2) - conditionand, prin urmare, de, detinerea unui ``titlu executoriu``.

9. Efectele actiunii revocatorii. Urmare a admiterii actiunii revocatorii, actul atacat, dovedit ca fiind fraudulos, va fi inopozabil creditorului, el putand, urmari bunul care forma actul ca si cum acesta n-ar fi iesit din patrimoniul debitorului.^xviii Desi se observa o apropiere de sanctiunea nulitatii, totusi nu suntem in prezenta acesteia, intrucat, efectele actiunii revocatorii sunt relative, respectiv actul va putea fi ignorat numai de catre creditorul care a introdus actiunea si biruitor in acesta, pe cand, in cazul nulitatii efectele se produc fata de toate celelalte subiecte de drept (erga omnes), altfel spus, admiterea actiunii pauliene, loveste de ineficacitatea actului fraudulos numai in raporturile dintre creditor si tertul parat, sanctiune reputata de practica si doctrina fiind cea a inopozabilitatii^xix. De remarcat, este faptul ca, insasi Curtea Constitutionala, considera actiunea pauliana, ca fiind, un mijloc juridic prin care creditorul poate cere anularea actelor juridice facute in frauda drepturilor sale de catre debitor^xx. Astfel, se naste o contradictie relative atat la natura actiunii pauliene, cat si la efectele acesteia, intrucat, pe de o parte este socotita drept o actiune in a nulare, iar pe de alta prte, ca fiind o actiune in inopozabilitatea actului ^{class="sdendnoteanc" name="sdendnote21anc" href="#sdendnote21sym">xxi}. Si sub din acaesta perspective, Noul Cod Civil, inalatura pentru viitoraparenta contradictie, consacarand expressis verbis ca, actul atacat va fi declarat inopozabil (art.1565). Referindu-se in continuare la efectele admiterii actiuni pauliene, Noul Cod Civil, in articolul precitat, statueaza ca, acaesat inopozabilitate, va opera, atat fata de creditorul care a introdus actiunea, cat si fata de toti ceilalti creditori care, putand introduce actiunea, au intervenit in cauza. Acestia vor avea dreptul de a fi platiti din pretul bunului urmarit, cu respectarea cauzelor de preferinta existente intre ei.

Din perspectiva efectelor admiterii actiunii, se disting trei aspecte diferite dar, conexe, mai precis raporturile ce se creeaza intre cei ce se bucura de, sau dupa caz suporta, efectele admiterii actiunii.

10. Raportul dintre creditor, tertul dobanditor, tertul subdobanditor, debitor si alti creditori; Astfel, in ce priveste raportul dintre creditorul reclamant si tertul care a incheiat actul, precum am observat, o data declarat inopozabil actul de dobandire al tertului, creditorul poate urmari acest bun (ce a format obiectul material al actului), fara ca tertul sa poata opune dreptul sau dobandit in puterea actului (fraudulos). De precizat insa ca, aceasta inopozabilitate opereaza numai in limita prejudiciului suferit de creditor, ceea ce inseamna ca, in masura in care bunul este divizibil si valoarea creantei este inferioara valorii bunului urmarit, actul de instrainare este opozabil si creditorului pentru ceea ce exced nevoii de realizare a creantei sale; daca, dimpotriva, bunul transmis este indivizibil si in urma vanzarii sale, prin executare silita rezulta un prASt mai mare decat valoarea creantei reclamantului, suma excedentara se cuvine tertului dobanditor^xxii. Se recunoaste si dreptul tertului de a achita creditorului urmaritor suma necesara indestularii sale, insa nu mai mare decat valoarea bunului, pentru a putea ramane astfel in continuare in stapanirea respectivului bun, urmand a se subroga in drepturi creditorului si a recupera aceasta suma, de la debitor (transmitatorul sau), evident, aceasta in situatia in care nu decide (ori este constrans a o face) a lasa bunul in mana creditorului urmaritor.

In practica se poate intampla ca, intre data dobandirii bunului si data pronuntarii hotararii de admitere a actiunii revocatorii, tertul sa fi instrainat la randu-i respectivul bun, caz in care se pune rationala intrebare, cum va putea proceda creditorul pentru a inlatura consecintele acestui act? In primul rand, ca si in cazul actului fraudulos incheiat intre debitorul sau si tertul dobanditor, creditorul, poate cere revocarea si a actului intervenit intre tertul dobanditor si subdobanditor, urmand a fi incidente aceleasi reguli ca si in cazul primei situatii. In al doilea rand, in masura in care nu sunt indeplinite conditiile de admisibilitate, creditorul poate pretinde tertului dobanditor a-i achita, cu titlu de despagubire, o suma de bani . Relativ la intinderea acestei obligatii a tertului de a despagubi, urmeaza a distinge dupa cum acesta a fost de buna credinta (ipoteza intalnita numai in cazul actelor cu titlu gratuit) atunci cand tertul va fi tinut, sa plateasca despagubiri numai in masura si limitele in care a realizat o imbogatire, pana la momentul introducerii actiunii pauliene^xxiii, pe cand, in ipoteza tertului de rea-credinta, se admite ca acesta va fi tinut sa plateasca despagubiri egale cu valoarea reala a bunului, chiar daca instrainarea a avut loc la un pret inferior^xxiv.

Intrebarea care se naste este aceea de a sti daca, acest drept al creditorului de a obtine despagubirile pecuniale de la tert, este conditionata de introducerea unei actiuni infructuase in revocarea actului de instrainare intervenit intre tert si subdobanditor, cu alte cuvinte, daca este o solutie subsidiara. In ce ne priveste, apreciem ca in lumina si respectul principiului echitatii, solutia difera dupa cum suntem in prezenta unui tert de buna-credinta sau de rea-credinta, astfel, in cazul tertului instrainator de buna-credinta, consideram ca ar fi insusit a fi tinut sa suporte consecintele actului fraudulos al altuia (respectiv al transmitatorului sau, debitorului fraudulor) in cazul in care, ar fi posibila revocarea actului intervenit intre acesta si un alt tert, subdobanditor, in aceasta situatie, opinam in sensul ca cererea in pretentii are un caracter subsidiar. Dimpotriva, tertul de rea-credinta, nu ar trebui sa se bucure de acest ``beneficiu``, in cazul sau creditorul avand suveranitatea deciziei^xxv daca pretinde direct plata sumei de la acesta, ori, in prealabil ``incearca`` revocarea actului^xxvi.

Un alt raport ce se naste in urma admiterii actiunii pauliene, este acela legat intre debitor si tertul dobanditor cu care a incheiat actul declarat fraudulos de catre instanta. Faptul relativitatii inopozabilitatii declarate (in beneficiul strict al creditorului castigator al actiunii pauliene) face ca actul intervenit intre debitor si tertul dobanditor sa fie mentinut (chiar daca in tot, sau numai in parte ineficace), ceea ce inseamna ca, pe de o parte, valoarea ramane definitiv instrainata din patrimoniul debitorului, spre tert, iar pe de alta parte, tertul se poate regresa (intoarcerea cu pretentii) impotriva debitorului, ce in continuare are obligatia de garantie de evictiuni, care este admisa, in principiu numai in favoarea dobanditorului cu titlu oneros, de vreme ce, in cazul actelor cu titlu gratuit, de regula, nu subzista. Cu toate acestea, dobanditorul cu titlu gratuit, ce a suferit un prejudiciu, poate sub conditia dovedirii elementelor raspunderii civil delictuale, a se intoarce cu pretentii in contra debitorului (instrainatorului sau).

In privinta raporturilor dintre creditorii aceluiasi debitor fraudulos, respectiv dupa cum acestia profita ori nu de declararea inopozabilitatii, se impune a sublinia ca in materie civila, in puterea caracterului relativ al efectelor admiterii actiunii pauliene, ceilalti creditori (neparticipanti la actiunea pauliana) nu vor beneficia de admiterea acestuia, actul fiind, declarat inopozabil strict creditorului ce a introdus si castigat actiunea . Evident, ceilalti creditori, ar trebui sa aiba o atitudine diligenta in sensul de a fi introdus o astfel de actiune, sau, de a fi intervenit in actiunile pornite, evident cu conditia admiterii si a cererii de interventie . In materie comerciala, spre exemplu in cazul revocarii actelor frauduloase ale debitorului, in cadrul procedurii insolventei, de efectele admiterii cererii vor beneficia toti creditorii debitorului.

Lect. Univ. Dr. Florin CIUTACU.

Av. Dr. Artin SARCHIZIAN