Art. 339. Bunurile comune. Bunurile dobandite in timpul regimului comunitatii legale de oricare dintre soti sunt, de la data dobandirii lor, bunuri comune in devalmasie ale sotilor.Art. 340. Bunurile proprii. Nu sunt bunuri comune, ci bunuri proprii ale fiecarui sot:a) bunurile dobandite prin mostenire legala, legat sau donatie, cu exceptia cazului in care dispunatorul a prevazut, in mod expres, ca ele vor fi comune;b) bunurile de uz personal;c) bunurile destinate exercitarii profesiei unuia dintre soti, daca nu sunt elemente ale unui fond de comert care face parte din comunitatea de bunuri;d) drepturile patrimoniale de proprietate intelectuala asupra creatiilor sale si asupra semnelor distinctive pe care le-a inregistrat;e) bunurile dobandite cu titlu de premiu sau recompensa, manuscrisele stiintifice sau literare, schitele si proiectele artistice, proiectele de inventii si alte asemenea bunuri;f) indemnizatia de asigurare si despagubirile pentru orice prejudiciu material sau moral adus unuia dintre soti;g) bunurile, sumele de bani sau orice valori care inlocuiesc un bun propriu, precum si bunul dobandit in schimbul acestora;h) fructele bunurilor proprii.Art. 341. Veniturile din munca si cele asimilate acestora. Veniturile din munca, sumele de bani cuvenite cu titlu de pensie in cadrul asigurarilor sociale si altele asemenea, precum si veniturile cuvenite in temeiul unui drept de proprietate intelectuala sunt bunuri comune, indiferent de data dobandirii lor, insa numai in cazul in care creanta privind incasarea lor devine scadenta in timpul comunitatii.Art. 342. Regimul juridic al bunurilor proprii. Fiecare sot poate folosi, administra si dispune liber de bunurile sale proprii, in conditiile legii. Art. 343. Dovada bunurilor sotilor. (1) Calitatea de bun comun nu trebuie sa fie dovedita.(2) Dovada ca un bun este propriu se poate face intre soti prin orice mijloc de proba . In cazul prevazut la art. 340 lit. a), dovada se face in conditiile legii.(3) Pentru bunurile mobile dobandite anterior casatoriei, inainte de incheierea acesteia se intocmeste un inventar de catre notarul public sau sub semnatura privata, daca partile convin astfel. In lipsa inventarului, se prezuma, pana la proba contrara, ca bunurile sunt comune.Art. 344. Formalitatile de publicitate. Oricare dintre soti poate cere sa se faca mentiune in cartea funciara ori, dupa caz, in alte registre de publicitate prevazute de lege despre apartenenta unui bun la comunitate .Art. 345. Actele de conservare, de folosinta si de administrare. (1) Fiecare sot are dreptul de a folosi bunul comun fara consimtamantul expres al celuilalt sot. Cu toate acestea, schimbarea destinatiei bunului comun nu se poate face decat prin acordul sotilor.(2) De asemenea, fiecare sot poate incheia singur acte de conservare, acte de administrare cu privire la oricare dintre bunurile comune, precum si acte de dobandire a bunurilor comune.(3) Dispozitiile art. 322 raman aplicabile.(4) In masura in care interesele sale legate de comunitatea de bunuri au fost prejudiciate printr-un act juridic, sotul care nu a participat la incheierea actului nu poate pretinde decat daune-interese de la celalalt sot, fara a fi afectate drepturile dobandite de tertii de buna-credinta.Art. 346. Actele de instrainare si de grevare. (1) Actele de instrainare sau de grevare cu drepturi reale avand ca obiect bunurile comune nu pot fi incheiate decat cu acordul ambilor soti.(2) Cu toate acestea, oricare dintre soti poate dispune singur, cu titlu oneros, de bunurile mobile comune a caror instrainare nu este supusa, potrivit legii, anumitor formalitati de publicitate. Dispozitiile art. 345 alin. (4) raman aplicabile.(3) Sunt, de asemenea, exceptate de la prevederile alin. (1) darurile obisnuite.Art. 347. Nulitatea relativa. (1) Actul incheiat fara consimtamantul expres al celuilalt sot, atunci cand el este necesar potrivit legii, este anulabil.(2) Tertul dobanditor care a depus diligenta necesara pentru a se informa cu privire la natura bunului este aparat de efectele nulitatii. Dispozitiile art. 345 alin. (4) raman aplicabile.Art. 348. Aportul de bunuri comune. Bunurile comune pot face obiectul unui aport la societati, asociatii sau fundatii, in conditiile legii.Art. 349. Regimul aporturilor. (1) Sub sanctiunea prevazuta la art. 347, niciunul dintre soti nu poate singur, fara consimtamantul scris al celuilalt sot, sa dispuna de bunurile comune ca aport la o societate sau pentru dobandirea de parti sociale ori, dupa caz, de actiuni . In cazul societatilor comerciale ale caror actiuni sunt tranzactionate pe o piata reglementata, sotul care nu si-a dat consimtamantul scris la intrebuintarea bunurilor comune nu poate pretinde decat daune-interese de la celalalt sot, fara a fi afectate drepturile dobandite de terti.(2) In cazul prevazut la alin. (1), calitatea de asociat este recunoscuta sotului care a aportat bunul comun, dar partile sociale sau actiunile sunt bunuri comune. Sotul asociat exercita singur drepturile ce decurg din aceasta calitate si poate realiza singur transferul partilor sociale ori, dupa caz, al actiunilor detinute.(3) Calitatea de asociat poate fi recunoscuta si celuilalt sot, daca acesta si-a exprimat vointa in acest sens. In acest caz, fiecare dintre soti are calitatea de asociat pentru partile sociale sau actiunile atribuite in schimbul a jumatate din valoarea bunului, daca, prin conventie, sotii nu au stipulat alte cote-parti. Partile sociale sau actiunile ce revin fiecaruia dintre soti sunt bunuri proprii.Art. 350. Dispozitiile testamentare. Fiecare sot poate dispune prin legat de partea ce i s-ar cuveni, la incetarea casatoriei, din comunitatea de bunuri . Art. 351. Datoriile comune ale sotilor. Sotii raspund cu bunurile comune pentru:a) obligatiile nascute in legatura cu conservarea, administrarea sau dobandirea bunurilor comune;b) obligatiile pe care le-au contractat impreuna;c) obligatiile asumate de oricare dintre soti pentru acoperirea cheltuielilor obisnuite ale casatoriei;d) repararea prejudiciului cauzat prin insusirea, de catre unul dintre soti, a bunurilor apartinand unui tert, in masura in care, prin aceasta, au sporit bunurile comune ale sotilor.Art. 352. Raspunderea subsidiara pentru datoriile comune. (1) In masura in care obligatiile comune nu au fost acoperite prin urmarirea bunurilor comune, sotii raspund solidar, cu bunurile proprii. In acest caz, cel care a platit datoria comuna se subroga in drepturile creditorului pentru ceea ce a suportat peste cota-parte ce i-ar reveni din comunitate daca lichidarea s-ar face la data platii datoriei.(2) Sotul care a platit datoria comuna in conditiile alin. (1) are un drept de retentie asupra bunurilor celuilalt sot pana la acoperirea integrala a creantelor pe care acesta i le datoreaza.Art. 353. Urmarirea bunurilor comune. (1) Bunurile comune nu pot fi urmarite de creditorii personali ai unuia dintre soti.(2) Cu toate acestea, dupa urmarirea bunurilor proprii ale sotului debitor, creditorul sau personal poate cere partajul bunurilor comune, insa numai in masura necesara pentru acoperirea creantei sale.(3) Bunurile astfel impartite devin bunuri proprii.Art. 354. Urmarirea veniturilor din profesie. Veniturile din munca ale unui sot, precum si cele asimilate acestora nu pot fi urmarite pentru datoriile comune asumate de catre celalalt sot, cu exceptia celor prevazute la art. 351 lit. c).Art. 355. Lichidarea regimului comunitatii. (1) La incetarea comunitatii, aceasta se lichideaza prin hotarare judecatoreasca sau act autentic notarial.(2) Pana la finalizarea lichidarii, comunitatea subzista atat in privinta bunurilor, cat si in privinta obligatiilor.(3) Cand comunitatea inceteaza prin decesul unuia dintre soti, lichidarea se face intre sotul supravietuitor si mostenitorii sotului decedat. In acest caz, obligatiile sotului decedat se divid intre mostenitori proportional cu cotele ce le revin din mostenire.Art. 356. Efectele incetarii regimului comunitatii. Daca regimul comunitatii de bunuri inceteaza prin desfacerea casatoriei, fostii soti raman coproprietari in devalmasie asupra bunurilor comune pana la stabilirea cotei-parti ce revine fiecaruia. Art. 357. Lichidarea comunitatii. Partajul. (1) In cadrul lichidarii comunitatii, fiecare dintre soti preia bunurile sale proprii, dupa care se va proceda la partajul bunurilor comune si la regularizarea datoriilor.(2) In acest scop, se determina mai intai cota-parte ce revine fiecarui sot, pe baza contributiei sale atat la dobandirea bunurilor comune, cat si la indeplinirea obligatiilor comune. Pana la proba contrara, se prezuma ca sotii au avut o contributie egala.(3) Dispozitiile art. 364 alin. (2) se aplica in mod corespunzator.Art. 358. Partajul in timpul regimului comunitatii. (1) In timpul regimului comunitatii, bunurile comune pot fi impartite, in tot sau in parte, prin act incheiat in forma autentica notariala, in caz de buna invoiala, ori pe cale judecatoreasca, in caz de neintelegere.(2) Prevederile art. 357 alin. (2) se aplica in mod corespunzator.(3) Bunurile atribuite fiecarui sot prin partaj devin bunuri proprii, iar bunurile neimpartite raman bunuri comune.(4) Regimul comunitatii nu inceteaza decat in conditiile legii, chiar daca toate bunurile comune au fost impartite potrivit acestui articol .Art. 359. Conventiile contrare regimului comunitatii legale. Orice conventie contrara dispozitiilor prezentei sectiuni este lovita de nulitate absoluta, in masura in care nu este compatibila cu regimul comunitatii conventionale.
Note si Comentarii!
Potrivit dispozitiilor art. 339 din Noul Cod civil ``Bunurile dobandite in timpul regimului comunitatii legale de oricare dintre soti sunt, de la data dobandirii lor, bunuri comune in devalmasie ale sotilor``, dispozitiile art. 30 din actualul Cod al familiei fiind pastrate si parte din ele anihilate prin adoptarea regimurilor matrimoniale. Prin alegerea regimului matrimonial al comunitatii legale nu mai trebuie dovedita calitatea de bun comun ca si in reglementarea existenta pana la momentul intrarii in vigoare a Noului Cod civil.
In anul 1954, Marea Adunare Nationala a preluat integral Codul familiei sovietic care la articolul 30 prevedea ca bunurile dobandite de soti, in timpul casatoriei sunt, de la data dobandirii lor, bunuri comune.
Articolul 31 din Codul familiei a fost piesa de fundament al regimului proprietatii, care a stabilit proprietatea exclusiva a fiecarui sot in parte, dupa cum urmeaza: a) bunurile dobandite inainte de incheierea casatoriei; b) bunurile dobandite in timpul casatoriei prin mostenire, legat sau donatie, afara numai daca dispunatorul a prevazut ca ele vor fi comune; c) bunurile de uz personal si cele destinate exercitarii profesiunii unuia dintre soti; d) bunurile dobandite cu titlu de premiu sau recompensa, manuscrisele stiintifice sau literare, schitele si proiectele artistice, proiectele de investitii si inovatii, precum si alte asemenea bunuri; e) indemnizatia de asigurare sau despagubirea pentru pagube pricinuite persoanei; f) valoarea care reprezinta si inlocuieste un bun propriu sau bunul in care a trecut aceasta valoare .
In noua reglementare, bunul dobandit inainte de incheierea casatoriei nu mai este considerat si definit a fi eminamente bun propriu, intrucat partile, respectiv sotii, prin conventia lor pot stabili ca regimul matrimonial conventional sa cuprinda si bunul sau propriu, desi era dobandit inainte de incheierea casatoriei si ar fi fost, prin urmare bun propriu. Pentru a nu limita si restrange vointa partilor, legiuitorul a prevazut limitativ bunurile care nu sunt bunuri comune, ci bunuri ale fiecarui sot potrivit dispozitiilor art. 340 din Noul Cod civil. Dispozitiile art. 367 lit. ``a`` din Noul Cod civil stabilesc si norma cu caracter derogatoriu de la regimul bunurilor proprii ale fiecarui sot, norma cu caracter imperativ ce nu poate forma obiectul regimului conventional, respectiv: bunurile destinate exercitarii profesiei unuia dintre soti, daca nu sunt elemente ale unui fond de comert care face parte din comunitatea de bunuri si bunurile de uz personal. Aceste doua categorii de bunuri, fiind cuprinse si in reglementarea prevazuta de art. 31 din actualul Cod al familiei nu a constituit si nici nu a putut vreodata constitui obiect al vreunei tranzactii sau obiect al partajului, dupa cum nici in viitoarea reglementare nu se poate regasi in vreunul din categoriile de regimuri matrimoniale.
Noutatea adusa de Codul civil o constituie facerea inventarului cu privire la bunurile proprii pentru a nu exista confuzie si pentru ca partile sa aiba cunostinta de masa patrimoniala cu care si-au inceput mariajul.
Articoul 36 din Codul familiei stabileste ce se va intampla cu bunurile comune in situatie divortului: ``La desfacerea casatoriei, bunurile comune se impart intre soti, potrivit invoielii acestora. Daca sotii nu se invoiesc asupra impartirii bunurilor comune, va hotari instanta judecatoreasca. Pentru motive temeinice, bunurile comune, in intregime sau numai o parte dintre ele, se pot imparti prin hotarare judecatoreasca si in timpul casatoriei. Bunurile astfel impartite devin bunuri proprii. Bunurile neimpartite, precum si cele ce se vor dobandi ulterior, sunt bunuri comune.`` Prin reglementarea si adoptarea regimului matrimonial soarta bunurilor este cu totul distincta, in functie de regimul matrimonial ales.
In cadrul regimului comunitatii legale, ca si pana acum, fiecare sot poate dispune si poate administra bunurile sale proprii, fara consimtamantul celuilalt sot.
Urmarirea bunurilor comune
Urmarirea bunurilor comune de catre creditori nu se poate face, decat dupa ce se vor fi urmarit bunurile sotului debitor, ca si reglementarea de pana la intrarea in vigoare a Noului Cod civil, operand in acest caz beneficiul de discutiune reglementat de teoria generala a obligatiilor.
In cadrul regimului comunitatii legale sotii raspund cu bunurile comune pentru datoriile comune potrivit dispozitiilor art. 351 din Noul Cod civil, tocmai pentru a se evita introducerea sau utilizarea vreunei clauze nescrise, clauza care ar avea efect leonin. Legea reglementeaza raportul de creditor debitor al unuia dintre soti fata de celalalt recunoscand si un drept de retentie in favoarea sotului creditor, care a suportat cu bunurile proprii, ori acoperirea unor creante din datoriile comune. Pentru ca munca prestata este o activitate personala si unica la nivelul si din partea fiecarui individ, legiuitorul a ales sa schimbe regimul posibilitatii executarii veniturilor profesionale sau din munca al vreunuia dintre soti. De esenta contractului de munca fiind obtinerea unei contraprestatii ca pret al muncii efectuate, in vederea intretinerii familiei proprii, precum si a evolutiei profesionale, sociale, dispozitiile din viitoarea reglementare prevad in cuprinsul art. 354 din Noul Cod civil ca nu pot fi ``urmarite veniturile din munca ale unui sot si nici veniturile asimilate acestora pentru datoriile comune asumate de catre celalalt sot``, cu exceptia situatiei in care datoriile sunt cauzate de necesitatea acoperirii ``cheltuielilor obisnuite`` ale casatoriei si sunt contractate de catre oricare dintre soti.
Daca in actuala reglementare, potrivit dispozitiilor art. 1310 Cod civil: ``Toate lucrurile care sunt in comert, pot sa fie vandute, afara numai daca vreo lege a oprit aceasta``, norma care constituie regula, de la care exista anumite exceptii, printre care de notorietate este faptul ca vinderea reglementata de art. 1307 Cod civil, ce reglementeaza vanzarea intre soti este nula, de la care exista insa si precizari derogatorii, in viitoarea reglementare, respectiv potrivit art. 317 diin Noul Cod civil prevede ca: ``Daca prin lege nu se prevede altfel, fiecare sot poate sa incheie orice acte juridice cu celalalt sotaa��A�``, astfel vanzarea intre soti se va putea efectua fara a mai fi sanctionata cu nulitatea absoluta. Tot in aceasta privinta creditorii sunt aparati de actiunea pauliana ce o pot intenta, precum si de posibilitatea luarii la cunostinta de regimul matrimonial ales.
De precizat este faptul ca asa cum nici o terta persoana nu poate interveni in privinta exprimarii acordului sotilor la incheierea casatoriei, in sensul strict al manifestarii acestuia, in egala masura nicio terta persoana nu poate interveni nici la alegerea regimului matrimonial, precum nici la modificarea acestuia.
Incetarea regimului matrimonial al comunitatii legale
Regimul matrimonial al comunitatii legale ia sfarsit pe mai multe cai, respectiv:
Sanctiunea nerespectarii regimului conventional consta in nulitatea absoluta potrivit dispozitiilor art. 359 din Noul Cod civil, in masura in care nicio clauza ``nu este compatibila cu regimul comunitatii conventionale``. Norma de drept confera partilor, respectiv sotilor posibilitatea de a-si stabili modalitatea de impartire a activului patrimonial, iar orice dispozitie contrara reglementarilor juridice atrage aplicarea principiului restitutio in integrum.
Iustina NICULESCU
Mandatul intre soti. Prezentare generala Sursa: avocat STOICA IOANA
Despre regimul matrimonial, in general Sursa: avocat STOICA IOANA
�Justitia tarzie este justititie nula�. Solutie alternative - Arbitrajul judiciar. Tribunalul de Arbitraj Judiciar � Bucuresti. Sursa: EuroAvocatura.ro
Conventia matimoniala. Privire aprofundata Sursa: EuroAvocatura.ro
Noul Cod Civil: Partajul (Art. 669-686) Sursa: EuroAvocatura.ro
Noul Cod Civil: Proprietatea comuna (Art. 631-686) Sursa: EuroAvocatura.ro
Noul Cod Civil: Conventia matrimoniala Sursa: EuroAvocatura.ro
ICCJ: Cu privire la rezolvarea aspectelor accesorii divortului, instanta de judecata poate consfinti acordul de mediere avand acest obiect. Pronuntaţă de: Inalta Curte de Casatie si Justitie - ICCJ
Conventia de rezolutiune a unui contract de vanzare incheiata in temeiul prevederilor art. 1550 din Codul civil este un act de administrare Pronuntaţă de: Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia a II-a civila, Decizia nr. 525 din 17 februarie 2015
Anularea unui act de procedura atrage si nulitatea actelor urmatoare, in masura in care acestea nu pot avea o existenta de sine statatoare Pronuntaţă de: Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia I civila, decizia nr. 943 din 31 martie 2015
Conflict negativ de competenta. Partaj. Modificarea cererii in fata instantei in favoarea carei s-a declinat cauza Pronuntaţă de: Inalta Curte de Casatie si Justitie - Sectia I civila, decizia nr. 381 din 5 februarie 2014
Competenta materiala dupa valoarea obiectului actiunii, actiune de partaj bunuri comune separata de actiunea de divort. Pronuntaţă de: Sectia civila a Curtii de apel Galati Decizie nr. 161R/1997 din 23/12/1997